Articol
După ce ne-a arătat cât de specialist e în virusologie, psihologie, pază și protecție a României, Raed Arafat ne-a surprins din nou, dându-ne de înțeles că e tătic și în privința fenomenului fake-news. Unii au impresia că acest flagel a apărut recent, dar el există din cele mai vechi vremuri. Fake-news erau și raportările îndeplinirii planurilor cincinale din vremena lui nea Nicu, doar că nu se numeau așa. Când publicul încearcă să separe știrile false de cele adevărate, demersul e legitim; când însă autoritățile statului își bagă nasul depășind limitele ce stabilesc care sunt informațiile oficiale și care nu, se cheamă că intrăm pe un alt teren alunecos. Când Florin Cîțu ne anunța că economia României duduie și că puterea de cumpărare a românului a crescut, aveam de-a face cu o informație oficială, în realitate un fake-news. Când Marcel Ciolacu ne-a spus că nu vom plăti facturi mai mari la gaz și electricitate -ce să vezi?- tot despre o știre falsă era vorba pentru că o mulțime de consumatori sunt cocoșați de noile tarife. Când guvernanții ne-au anunțat că nu avem de ce să ne temem de creșteri de preț la carburanți deoarece vor face ei și vor drege, vor reduce acciza, vor plafona prețul, a fost vorba tot de un fake-news trâmbițat pe cale oficială. E adevărat că pe canalele de informare de tot felul se îngrămădesc știri false ce produc panică în rândul celor ce le citesc/ ascultă, dar ce ne facem cu minciunile și dezinformările venite dinspre demnitari? Înainte de a-și umfla mușchii în fața publicului din postura de luptători de gherilă ieșiți la vânătoare de fake-news, oficialii ar trebui să își facă ordine în propriile papornițe, pline de gogoși râncede. O armă precum dreptul de a închide site-uri acuzate că răspândesc știri false pusă în mâna autorităților este un drum pavat către abuz. Ne deranjează o publicație care ne critică? O acuzăm că împrăștie zvonuri și o suprimăm. Rolul autorităților este să informeze corect, să găsească metode de promovare puternică a informațiilor reale și, mai presus de orice, să nu mintă. Cu ce sunt mai buni guvernanții ce deversează asupra publicului promisiuni fără acoperire și minciuni gogonate decât răspândacii privați de știri false? Cu nimic. Dacă funcționăm în virtutea închiderii unui site care manipulează și promovează falsuri, ce ar fi să aplicăm aceeași măsură și pentru oficialii care fac același lucru? Piața se împarte în fake-news-uri bune, convenabile și fake-news-uri de neacceptat. Un fel de clasificare a manipulărilor: aburelile occidentale sunt mai bune decât alea rusești. Și invers, ca să nu avem discuții. Fără îndoială, știrile false reprezintă un fenomen periculos, doar că lupii moraliști vârâți în blana oficială sunt, de multe ori, ditamai generatorii de fake-news. Ei stabilesc, în virtutea puterii pe care le-o dă scaunul de sub fund, care sunt fake-news-urile bune și care sunt nedigerabile. De ce? Simplu: pentru că pot și au foarte mult tupeu.