Profesorul Flavius Stoica, cel care a înființat la Sibiu echipa de baschet în anii '70 și care a promovat-o în prima divizie, aflându-se la conducerea ei vreme de mai bine de două decenii, nu a rămas impasibil la evenimentele din timpul partidei cu ”U” BT și reacțiile de după aceasta.

Fostul antrenor e de părere că ar fi regretabil ca, din ambițiile unora, clubul să aibă de suferit și crede că jucătorii și antrenorii ar trebui lăsați în pace, sfătuindu-i pe cei nemulțumiți să se adreseze direct celor din conducerea clubului

”Toată chestiunea asta, cu baschetul ăsta, s-a construit foarte greu, nu greu! S-a construit fără bani, numai din ambiție, din entuziasm și multă, multă dragoste pentru sport. Acuma, știți, un lucru e foarte, foarte ușor să-l dărâmi, foarte ușor să-l strici. Dacă l-ai stricat o dată, nu știu cine se mai apucă să mai facă încă o chestie din asta. Eu vreau să spun doar atâta celor care au făcut asta, să facă orice, dar să nu se mai atingă de jucători și de echipă. Performanța echipei este asta pe care o avem acum, n-avem ce face. Ăștia sunt jucătorii. Toată lumea a înțeles că ăștia n-au valoarea așteptată de toți, știu eu,  valoare extraordinară, dar vedeți dumneavoastră, valoarea este în funcție de câți bani ai. Ai bani, ai și valoare! N-ai bani, ai valoarea pe care o ai! Și atunci, ar trebui să fie mai înțelegători un pic cu treaba asta, iar lupta asta, dacă o au, cu conducerea sau cu nu știu cine, ar fi bine să o desfășoare acolo (n.a. la sediul clubului). Du-te, dom'le, la club, și dă-le-n cap, dacă asta vrei, vorba aici, la figurat, nu la propriu, bineînțeles: Dar acolo, la club, nu în spațiul ăsta (n.a. sală). Ce-ar fi acum, că de-abia s-a terminat stadionul ăsta de fotbal (n.a. ”Municipalul”), care este o bijuterie, să începem să lovim în echipa asta, să facem, să dregem… E păcat! Un lucru care se face odată bun, încearcă domnule și sprijină-l, fă ce poți, nu dărâma, nu da… Sunt, probabil, alte dedesupturi, care absolut nu mă interesează. Eu numai un lucru îi rog, să nu se atingă de echipă și de antrenor. Antrenorul este un meseriaș, își face datoria, își face munca acolo, la servici, la biroul lui. Unde s-a mai pomenit în lume ca într-un birou sau la un strung, când greșește ăla ceva, să vină spectatorii și să dea în el, să-i ceară demisia, să-l dea afară din slujbă. Dom'le, omul face cât poate și ce poate! Până a fost la juniori (n.a. antrenorul Tomas Rinkevicius), în aceiași activitate a fost foarte bun. Acuma dintr-o dată nu mai e bun, hai cu demisia. Lăsați-l un pic, de-abia e de-o lună acolo”, a afirmat, în exclusivitate pentru TRIBUNA, prof. Flaviu Stoica.

”Nu toată lumea poate să cânte ca Pavarotti…”

Profesorul Stoica a adăugat că, din nefericire, Sibiul nu are norocul altor orașe care își permit să investească mult mai mulți bani în sport.

”Aș vrea să-nțeleagă și ei că o activitate de genul ăsta se face foarte, foarte greu. Foarte greu o duci acolo, dar e foarte ușor de stricat. Când e vorba de stricat, văd că toată lumea se pricepe. Vreau să le transmit să lase echipa în pace, așa cum poate. Anul ăsta e așa, s-ar putea la anul să se schimbe puțin. Acuma, realitatea – eu așa înțeleg – e că noi nici nu avem aici, în Sibiu, niște firme grozave, pline de bani și care să poată să sponsorizeze așa ceva. Asta e una! Pe urmă, Universitatea niciodată n-a dat bani. Eu am fost acolo antrenor și știți foarte bine ce-am făcut 20 și ceva de ani. Eu n-am luat nici 5 bani, pe mine nu m-a plătit nimeni. Doar ministerul a considerat… Ne-a normat, în norma didactică, ne-a normat 4 ore. Aia a fost toată chestia timp de 20 de ani. Noi am fost cu altceva, cu suflet, noi am avut alte chestii, nu nu știu ce bani. Peste tot sunt urcușuri și coborâluri, intrări și ieșiri din formă, nu e o chestiune complicată.

Nu toată lumea poate să cânte ca Pavarotti, toată lumea încearcă, dar una e una și alta e alta. Ce să facem, asta e!

M-ar durea sufletul să văd că activitatea asta de baschet se dărâmă din ambițiile nu știu cui”, a mai spus prof. Flaviu Stoica.