Ca un făcut, după un accident grav, soldat cu morți, corul înverșunaților de serviciu prinde glas și rage a discurs de lup moralist. Când mor patru oameni e suficient să spui ”Dumnezeu să-i odihnească!”; nu e nevoie să te erijezi în anchetator, specialist în circulație rutieră, responsabil cu blestemele și să deversezi lături în mediul virtual. Cum se întâmplă ori de câte ori are loc un accident grav, polițiștii încearcă să ia niște măsuri care în viitor ar putea preveni unele evenimente rutiere dramatice. Unii dintre cei care au aflat despre această intenție s-au limitat la sugestii de bun-simț, propuneri care pot fi luate în considerare. Alții au scos bățul din partea dorsală și au început să dea cu el în baltă, încecând parcă să convingă pe toată lumea de expresia ”Prostul până nu-i fudul, parcă nu e prost destul!”. Ne-au explicat ei cum s-a petrecut accidentul (deși, probabil, erau la câțiva kilometri distanță), le-au transmis celor cu mai mult bun simț cât de bătuți în cap sunt, mă rog, au imitat, recunoaștem, cu oarecare succes, niște lupi turbați cu ochii injectați de ură. Cumpătarea, bunul simț, cerebralitatea par să nu fie la îndemâna oricui, noroc cu oamenii sănătoși la minte și la suflet care mai echilibrează balanța, chiar dacă haita nevroticilor e mai gălăgioasă. S-a vorbit în contextul amintit despre comportamentul civilizat al șoferilor, atitudine ce ar putea reduce numărul accidentelor. Desigur, într-o lume ideală asta e normalitatea. Dar cum acele spații se găsesc doar în povești, numai frica poate păzi bostănăria. Într-adevăr, sunt conducători auto cu scaun la cap, care circulă respectând regulile, dar e suficient să apară câțiva ”regi ai șoselelor” pentru a se strica buna rânduială de pe șosea. Pe aceștia din urmă nu poți să-i educi decât cu măsuri coercitive. În zadar vei încerca să-i explici unui ins fără educație, care conduce compulsiv, că nu are rost să împartă flash-uri pe șosea pentru a i se face loc să poată trece cu viteză, că linia continuă are rostul ei, că respectarea regulilor poate însemna prelungirea vieții lui și a altora. Dacă e ars la buzunar, e cu totul și cu totul altceva, s-ar putea să se uite cu alți ochi la semnele de circulație, la linia continuă, la sensul giratoriu. Am o presimțire că în corul tulburaților care scuipă venin peste acest subiect multe locuri sunt ocupate exact de cei pentru care regulile de circulație și de bun simț sunt chestiuni secundare. Nu de alta, dar când prostia se întovărășește cu tupeul acest melanj fatal trebuie făcut cunoscut.