Este un arbore peren din familia Lunicaceae, care atinge o înălţime de 4 m. Fructul conţine mai mulţi saci plini cu pulpă roz sau roşiatice, foarte zemoasă. Fiecare sac conţine câte o sămânţă. Rodia conţine o cantitate mare de carbohidraţi, întrecându-le pe majoritatea fructelor. Rodia este bogată în vit. C, E, B6, B1, B2 şi miacină. Nu are în compoziţie betacaroten (provitamina A), conţine în schimb mult potasiu, cupru şi fier. Conţine tanin cu efect astringent şi antiinflamator asupra mucoasei tractului digestiv. Conţine acid citric care ajută la refacerea florei intestinale.

Flavonoizii din conţinut acţionează ca substanţe antiseptice şi antiinflamatoare în tubul digestiv. Are proprietăţi vermifuge, remineralizante, alcalinizante şi depurative. Se recomandă în diaree infecţioasă, cauzată de colită, în flatulenţă (gaze). Rezultate remarcabile s-au obţinut în boala Crohn. Rodia diminuează acidul gastric. Se recomandă pentru prevenirea atacului de cord şi pentru sănătatea cardiacă în general. Fiind bogată în potasiu, se recomandă în hipertensiune, exces de acid uric, obezitate datorită efectului alcalinizant.

Rodiile se pot consuma proaspete, fără coajă şi membranele interne care le conferă un gust amar. Se pot păstra până la 6 luni. Sunt fructele cele mai uşor de depozitat după recoltare. Se coc bine şi după ce au fost culese din pom.

Biografia "Sănătate prin alimentaţie", George D. Pamlona – Roger, Univ. Granada-Spania