Pelinul este o plantă erbacee, perenă, întâlnită în zona de şes şi de deal, lângă drumuri, cimitire, în zone aride, pietroase, dar însorite. Este răspândit în Europa, Asia, Africa. Creşte înalt până la 120 cm. Înfloreşte galben în perioada iulie-septembrie. Fructele sunt achene mici. Pelinul conţine o serie de acizi organici, substanţe minerale, uleiuri eterice cu gust amar, culoare verde, uneori albastră.

Consumarea abuzivă a pelinului provoacă agitaţie, halucinaţii, pierderea cunoştinţei şi chiar moartea. Planta este folosită la prepararea unor băuturi alcoolice, numite vermut. Intern, pelinul se foloseşte la stimularea poftei de mâncare, eliminarea din corp a unor substanţe toxice, tratarea de hipertensiune, eliminarea viermilor intestinali. O linguriţă plantă uscată la o cană de apă clocotită. Se lasă acoperită 15 minute. Se strecoară, se bea în 3 reprize înainte de mesele principale cu o jumătate de oră. Pentru combaterea viermilor intestinali, se asociază cu clisme sau băi de şezut. Ceaiul de pelin se foloseşte în cazul problemelor gastrice, cum ar fi balonarea, indigestia, dureri gastrice, prevenirea problemelor hepatice precum hepatita. Ceaiul de pelin detoxifică organismul şi stimulează sistemul imunitar. Pelinul poate fi folosit la femei pentru reglarea ciclului menstrual. Nu se recomandă femeilor însărcinate şi celor care alăptează. Ceaiul de pelin poate scădea febra, reduce inflamaţia căilor respiratorii, fiind recomandat în răceală şi gripă. Pentru a diminua gustul amar, se va adăuga miere. Ceaiul de pelin nu se va administra mai mult de 25 de zile şi în niciun caz nu se va administra celor cu afecţiuni nervoase grave. Pelinul, alături de cuişoare şi tinctură de nucă neagră a dat rezultate remarcabile în tratamentul cancerului.