Articol
Este o plantă indigenă, aromată, cultivată în grădini, cu proprietăţi medicinale. Se mai numeşte şi "iarba sfântă a evreilor". Hipocrate o utiliza în tratamentul pleureziei. Se prepară sub formă de infuzie sau ulei esenţial obţinut prin distilare.
Părţile aeriene ale plantei conţin uleiuri eterice care în majoritate se află în flori şi frunze. Mai conţine substanţe minerale precum Ca, K, Na, P, Fe, Mn, S, Cu, Zn, Mo, Al.
Esenţa folosită în cantitate mare poate produce la unele persoane adevărate crize de epilepsie.
Isopul are proprietăţi antiseptice, combate tusea, guturaiul, bronşitele cronice, gripa.
Combate hipertensiunea arterială, lipsa poftei de mâncare, uşurează activitatea digestivă, se indică în hidropizie. Se prepară o infuzie din 1-2 linguriţe plantă mărunţită la o cană de apă clocotită. Se lasă acoperite 20 minute şi se strecoară. Se beau 2 căni pe zi. Pentru a stimula pofta de mâncare, se vor bea înainte de masă cu 30 de minute.
Planta are proprietăţi anticanceroase, fiind folosită ca adjuvant. S-a constatat că esenţa neutralizează bacilul Koch în doza 0,2 la mie.
Extern, planta este folosită la plăgi, echimoze sifilide, vegetaţii canceroase, eczeme.
Se prepară o infuzie din 30g la litru de apă, cu ajutorul căreia se pun comprese.
Dr. J. Valnet dă reţeta elixirului vegetal: esenţă de roiniţă – 2 g, esenţă de isop – 2 g, esenţă de angelică – 10 g, esenţă de mentă – 20 g, esenţă de nucşoară – 2 g, esenţă de cuişoare – 2 g, alcool de 80 de grade – 2 l, plus 1,50 kg zahăr. Totul se colorează în galben cu câteva picături de tinctură de şofran.
Articol scris la solicitarea doamnei Maria din Orlat.