Este o plantă erbacee anuală, textilă, uleioasă. Originară din regiunea mediteraneană, face parte din fam. Linaceae.

Seminţele inului conţin substanţe proteice, celuloză, substanţe minerale, uleiuri sicative, extracte seazonate etc. Uleiul poate fi folosit în alimentaţia omului, cu efecte asupra tubului digestiv şi constipaţiei. Se administrează 2 linguriţe de in pe zi, una dimineaţa şi una seara, înainte de culcare, după care se bea o cană de apă. Tratamentul este laxativ sau chiar purgativ. Inul mai conţine vitaminele A, B, D şi E, caroten, lecitină, aminoacizi, cărămizile din care se construiesc proteinele.

Inul este cunoscut ca o sursă importantă de acizi graşi Omega 3, un tip de "grăsimi bune" de care are nevoie omul. Acest lucru îl indică împotriva bolilor cardiovasculare, împotriva colesterolului, în cancer, artrită, scleroză multiplă.

Mark Stengler recomandă în cazul acestor afecţiuni câte 2 linguri seminţe măcinate pe zi, după care se va bea o cană de apă. Seminţele se mai pot administra şi în suc de fructe sau legume.

Uleiul din seminţe de in se administrează 1-2 linguri pe zi. La copii: câte o linguriţă zilnic şi dacă nu au scaune moi, doza poate fi crescută.

În caz de acnee, se recomandă o cură de câteva luni cu seminţe de in bine râşnite.

Inul se recomandă femeilor în caz de tulburare hormonală pentru a preveni cancerul de sân, uterin.

La bărbaţi, pentru prevenirea afecţiunilor prostastei se recomandă cura cu seminţe de in, deoarece şi în acest caz este vorba despre o tulburare hormonală. S-a demonstrat că seminţele de in au un efect digestiv bun şi previne apariţia cancerului de colon.

Pentru refacerea energiei, seminţele de in se recomandă atleţilor care fac antrenamente dure şi după care, de cele mai multe ori, organismul rămâne slăbit.

Seminţele de in nu se recomandă în caz de obstrucţie intestinală, sau poate influenţa absorbţia anumitor medicamente. Se recomandă consultarea doctorului sau farmacistului.