Filipendula ulmaria – denumirea ştiinţifică – este o plantă perenă întâlnită prin pajişti umede, la marginea râurilor, mai ales în zona fagului. Este răspândită în Europa şi Asia. Poate atinge înălţimea de 1,20 m. Înfloreşte alb în perioada iulie-august. Frunzele şi florile conţin ulei volatil, hiperină, avicularină, izosalicină, aldehidă salicilică, vanilină, heliotropină, ceruri, taninuri, substanţe minerale.

Planta este folosită intern pentru tratarea de ascetă, erupţii tegumentare, nevralgii, febră, hemoroizi, artrită, reumatism, ulcer la stomac, gastrită, afecţiuni ale tractului renal, gripă.

Se prepară o infuzie din 1-2 linguriţe plantă la o cană de apă clocotită care se lasă acoperită 10 min. Se strecoară, se beau 2 căni în fiecare zi.

Planta este folosită în homeopatie pentru tratamentul reumatismului.

Pentru tratarea de diaree se prepară un decoct din o mână rădăcină mărunţită la un litru de apă care se fierbe 15 minute. Se strecoară. Se beau dimineaţa şi seara câte o cană. Pentru vindecarea rănilor se fac tamponări locale din ceaiul pregătit ca mai sus.

În magazinele naturiste poate fi găsită sub formă de tinctură, tablete sau plantă uscată.

Bibliografie: "Universul plantelor" – Constantin Pârvu

"Die Enzyklopädie de Heilpflanzen" – Andrew Chevallier

"Heilpflanzer" – Dieter Podlech