Este un arbust stufos, întâlnit pe soluri argiloase, uneori prin păduri, în zone mai reci din Transilvania şi Moldova. Este întâlnită în Europa, Asia şi chiar în Himalaia. Se cultivă pe marginea aleilor din grădini. Se înmulţeşte relativ uşor. Exploatarea plantaţiilor se face 15-20 de ani. Înfloreşte în perioada aprilie-mai. Fructele sunt bace sferice cu gust dulceag. O tufă produce 3-5 kg recoltă. Fructele conţin în principal tanin, vitamina C, uleiuri eterice, rutină, fosfor, potasiu, flour, caroten, vitaminele B1, 2. Vitamina C conţinută este de 3-4 ori mai bogată decât portocalele şi lămâia. Frunzele conţin taninuri, rutozid, vitamina C, cantităţi mici de ulei volatil. Fructele se folosesc în alimentaţie la prepararea compotului, sucului, marmeladei, jeleului, lichiorului, vinului. Se utilizează la aromatizarea produselor lactate, supelor, salatelor de fructe etc. Intern, se tratează ateroscleroza, artrita, hipertensiunea, litiaza urică, reumatismul, guta. Se prepară o infuzie din 2 linguriţe frunze uscate la o cană de apă clocotită. Se lasă acoperit 20 de minute. Se strecoară. Se beau 2-3 căni pe zi. Pentru tratarea de rinite, astm alergic, urticarii, gastrite, migrene, se prepară o infuzie dintr-o linguriţă muguri, peste care se toarnă o cană de apă clocotită. Se lasă acoperit 15 minute. Se beau 100 ml dimineaţa şi 100 ml seara. Cura durează o lună de zile. Pentru tratarea de afecţiuni cardiace cu efect hipotensiv, diuretic, sirop din 500 grame fructe la 1 litru de apă. Se fierbe 15 minute la foc domol. Se strecoară. Se adaugă 250 grame zahăr şi se fierbe până la consistenţa de sirop. Se administrează câte o lingură la 2 ore. Fructele se recomandă în bolile de plămâni, gripă, tulburări digestive, diaree. În secolul al XVIII-lea, coacăzul era socotit un fruct prielnic longevităţii umane. Pentru a se înmulţi, se pun butaşi în noiembrie, la 1 m distanţă sau 1,50 m interval.

Bibliografie: "Universul plantelor", C-tin Pârvu – "Die enzyklopädie der heil pflanzen", A. Chavallier.