Este o plantă erbacee, perenă, răspândită în toată ţara, prin şanţuri, păşuni. Se mai numeşte scrintitoare, iarba ciumei etc. Înfloreşte albastru-liliachiu sau alb, în perioada iulie-septembrie. Răspândită în Europa şi Asia. Planta are principii toxice, care acţionează asupra inimii. Poate avea efecte toxice şi în cazul animalelor care consumă această plantă. Planta este folosită în diabet. Are proprietăţi antibiotice, diuretice, antiseptice, antihelminice. Stimulează secreţia de lapte la lăuze. Are proprietăţi diuretice.

Pentru înlăturarea durerilor musculare în cazul persoanelor în vârstă, se folosesc 50-100 picături extract fluid înainte de masă. Tratamentul durează o săptămână. În epilepsie se ia 1 l vin, în care se pun 4 pumni frunze proaspete, zdrobite. Se lasă la macerat o săptămână. În fiecare zi se agită. Se strecoară. Se pune în sticle închise la culoare. Se administrează câte un pahar dimineaţa, timp de 3 luni.

Se face o pauză de două săptămâni, după care se repetă tratamentul. Tratamentul durează un an de zile.

Intern, se va administra numai sub supraveghere medicală.