Originile chimiei se găsesc la indieni şi egipteni. Egiptenii şi indienii ştiau să prepare diferite substanţe anorganice: din plante scoteau diferite lichide aromate, fără să separe uleiurile eterice de apă. Alchimiştii arabi şi europeni din evul mediu se îndeletniceau mult cu chimia, dar nu cu cea a vegetalelor până când aceasta a atras atenţia medicului elveţian Paracelsus, care a introdus-o în medicină în sec. al XVI-lea.

El spunea că scopul chimiei este de a vindeca bolile, deoarece procesul vital este mai ales un proces chimic. El dorea ca fiecare boală să poate numele plantei care o vindecă. Acolo unde apare boala, acolo se găseşte şi planta care o vindecă. Proprietatea medicinală a plantei să poată determina??? şi trata boala, spre exemplu după culoarea florii, după forma frunzelor, după miros sau gust. Spre exemplu, plantele cu flori galbene ajută la vindecarea icterului, sunătoarea cu frunzele perforate la rănile perforante, iarba paciuli cu pete roşii, sângerii la hemoragii.

Lucrările lui Paracelsus au fost importante pentru cercetarea chimiei plantelor, constituind un imbold important în acest domeniu.