Brusturele (Petasites officinalis) creşte pe malurile râurilor, şanţurilor, liziere de pădure. Are frunze mari cât pălăria, uşor dinţate şi acoperite, cu un puf gri pe partea inferioară. Florile în nuanţe de alb până la roz, au forma unor coşuleţe şi sunt dispuse pe partea superioară a tulpinii.

Rădăcinile au acţiune antitermică şi au fost foarte mult folosite în perioada epidemiilor de ciumă. Ele se culeg înainte de înflorire.

Ceaiul, care are proprietăţi sudorifice, se administrează în caz de febră, insuficienţă respiratorie, artrită (gută) şi epilepsie. Frunzele se aplică sub formă de comprese în entorse, luxaţii, arsură, leziuni ulceroase, canceroase şi în plăgi usturătoare. Frunzele proaspete sunt spălate, zdrobite şi aplicate sub formă de compresă, de mai multe ori pe zi.

Tinctura de brusture, câte 10 picături în 50 ml apă, se ia înaintea meselor principale, de 3 ori pe zi, în cazul cancerului de colon, ducând la stoparea metastazelor.

Pentru prepararea tincturii, este nevoie de 50 ml pulbere rădăcină uscată de brusture, peste care se toarnă 200 ml de alcool de 50 de grade. Se lasă la macerat două săptămâni, după care se strecoară printr-un tifon dublu. Se păstrează în sticluţe închise la culoare. Tratamentul durează 30 de zile. După primele 15 zile de tratament se face o pauză de o săptămână, după care se continuă cu alte 15 zile. Brusturele având efecte antitumorale directe, elimină toxinele, normalizează flora colonului şi neutralizează radicalii liberi.