Pe cât de mare tămbălău s-a făcut pe tema noradrenalinei și a celor două anesteziste de la Spitalul Sf. Pantelimon, pe atât de adâncă e liniștea ce s-a așternut peste subiectul care a brăzdat presa și societatea românească. A fost un prilej bun pentru a vedea, încă o dată, cât de iraționali putem fi și cât de iuți vărsători de verdicte emoționale. Ce mai, tanti Frăsinica din Ciocănești devenise expertă în noradrenalină, capabilă să scuipe într-o clipită studii științifice, lângă covată, pe tema eficienței utilizării acestei substanțe.

A fost de ajuns să iasă câteva țațe și câțiva nătărăi care să-și dea cu părerea (în crunta absență a oricăror cunoștințe medicale) că norodul a și dat cu barda concluziei în scândura subțire a presupunerilor: fără noradrenalină, viața e „pustiu”. Aproape că erai tentat să urnești voința procurării câtorva flaconașe de noradrenalină, pentru că nu se știe când îți trebuie și sigur îți va folosi, că doar nu degeaba spuneau ăia la televizor că scăderea dozei a dus la deces. Mai aveam puțin și picuram nițică noradrenalină în ceaiul băut înainte de culcare, să nu ne-o ia tensiunea arterială la vale, peste noapte.

Cât despre cele două doctorițe, aproape că nici nu mai contau ancheta, procesul, înțelepțimea neamului așezase deja deasupra capetelor lor tăblia pe care superficialitatea scrijelise verdictul: „Sunt criminale!”. Iată că în tăcerea grabnic așternută peste această poveste zgomotoasă după eliberarea celor două doctorițe s-a auzit dangătul rațiunii, sub forma motivării instanței care a dispus încetarea arestului preventiv. Argumentele judecătorului sunt logice și de bun simț, arătând clar că nu poți învinui și reține pe cineva în baza unor bârfe, delațiuni și în lipsa unor probe solide. Textul motivării este o lecție despre cum nu ar trebui să cântărească societatea și presa unele situații, despre amatorismul și spiritul de țață ce guvernează, de multe ori, discursurile publice. Nenicii și tăntițele care se suspectează că dețin cunoștințe solide în absolut toate domeniile, inclusiv în cel medical, ar trebui să priceapă că înțelepciunea te obligă să asculți și părerea celor ce au cu adevărat habar de meseria lor.

Procesele televizate, sentințele pronunțate pe banca din fața blocului, între două sesiuni de spart semințe între dinți, sunt expresia unei societăți otrăvite care, la rândul ei, otrăvește. A demoniza pe cineva, a-i face viața un coșmar, a-i terfeli imaginea în virtutea unor bârfe și porniri răutăcioase izvorâte din interese meschine, trebuie să reprezinte nu doar un delict moral, ci și unul sancționat aspru de lege.