Acum vreo două zile am avut sentimentul că mă urmărește o știre: oriunde m-aș fi aflat, în mașină, în casă ori într-un magazin auzeam explicațiile venite de la guvernatorul BNR, legate de inflație, prețuri și dobânzi. Cică inflația e mare, dar n-ar trebui să tremure cămașa pe noi de spaimă, prețurile urmează să scadă, cât despre bănci, Mugur Isărescu le-a cam dojenit, sugerând că au sărit calul. Mi-am amintit de recomandarea aceea veche, venită pe vremuri de la BNR, să pariem pe leu. Mulți au urmat sfatul și au constatat, în scurt timp, că moneda națională devenise din ce în ce mai rahitică. De ce ne-am încrede acum în prognozele celor de la BNR? 

Aproape că uitasem de enunțurile cu pretenție de liniștire revărsate dinspre Banca Centrală, când am mers, ieri, la cumpărături pentru de-ale gurii. E criză, e război, dar mai trebuie să și mănânce omul. Am spus-o și cu alte ocazii, nu memorez prețurile, însă, din nou, creșterile erau atât de mari încât n-am avut cum să nu le observ. În fine, după ce am umplut o plasă (obișnuită, nu din cele XXL) am lăsat la casă fix 301 lei, adică dublu față de cât costa anul trecut aceeași sacoșă umplută cu merinde obișnuite. În drum spre mașină, mi-am amintit de previziunile optimiste ale celor ce încercau să ne determine să vedem în negura din față și razele soarelui. Oricât de optimist aș vrea să fiu, nu mă pot lăsa în legănatul unor abureli venite din partea unor mafalde într-ale economiei. De ce am avea motive să credem că va fi mai bine? În SUA, locul din care se rostogolesc crizele economice, lucrurile nu par să meargă într-o direcție bună. Războiul dintre Rusia și Ucraina nu pare să se apropie de sfârșit, iar continuarea conflictului armat întreține criza economică. Prețul barilului a scăzut, dar la pompă ieftinirea carburanților e nesemnificativă. Totul, de la alimente la electrocasnice și servicii, s-a scumpit și nu se întrezărește niciun motiv pentru care în viitorul apropiat prețurile ar reveni la nivelul de anul trecut sau de acum doi ani. Nici ROBOR nu va ajunge la nivelul de acum trei sau patru ani, oricât ar certa Mugur Isărescu băncile, de ochii lumii. Furnizorii de energie, de credite, de servicii, care au sucursale în colonia România își vor face în continuare de cap. Povești de la BNR, menite să ne liniștească, am mai auzit, așa că nu avem de ce să plecăm pe fenta unor isărești sau vasilești. Piața imobiliară e în continuare la un nivel anormal de ridicat, la fel ca piața auto. Atâta timp cât există o cerere mai mare decât oferta, prețurile nu vor scădea, în niciunul din cele două sectoare, iar cerere există. Știu, e sănătos să fii optimist, să crezi într-un viitor mai bun, dar mahmureala din beția cu apă rece e mai nasoală decât cea din carcalete.