Nu știu dacă ați observat că reclamele prăvălite zilnic asupra noastră de pe ecranele televizorului ori din difuzorul aparatului radio sunt tot mai slabe, mesajele lor tot mai puerile, uneori de-a dreptul inepte. Am putea pune această degradare a marketingului pe seama devalorizării societății, a tot mai slabei instruiri a publicului. În traducere liberă, trebuie să te adresezi maselor, pe limba lor. 

Privind în urmă, multe dintre reclamele și mesajele politice de la mijlocul anilor 90 par acum de-a dreptul inspirate. O posibilă explicație ar fi aceea că pe atunci mintea omului era mai creativă, inteligența mai puțin artificială. Intrăm în campania electorală, dar, neoficial, aceasta a început demult. I-am ascultat pe cei ce ne-au transmis mesaje la televizor, la radio, în online, pe panourile stradale, mă rog, oriunde e un canal ce poartă pe aripi promisiuni și jurăminte. 

Cu câteva excepții, ne-am lovit de șabloane scămoșate, de platitudini, de mesaje în care nu ar putea crede nici măcar emițătorul lor. Mulți nu s-au putut debarasa de sloganurile cu iz  „tovărășesc”, dând tainul limbajului de lemn. De ce? Pentru că cei ce îi consiliază au limite, de fapt, și pentru că o parte a publicului (din păcate, mare) e captivă într-o mediocritate digitalizată. 

Azi, sloganurile lui nea Nelu, care ni se păreau jenante în anii 90, lovesc sub altă formă, dar cu același fond și nu mai deranjează pe nimeni, fiind asimilate drept mesaje electorale obișnuite. Nici măcar umorul involuntar al unor candidați din trecut nu îți mai descrețește fruntea, căci mesajele, atunci când nu sunt pline de promisiuni, poartă crisparea resemnării.

E din ce în ce mai puțină ingeniozitate în promovarea unui produs (inclusiv politic), s-a coborât mult nivelul, de ai impresia că „andrisanții” sunt o masă de inși pe a căror inteligență emițătorul nu pune mare preț. 

Ce înseamnă toate acestea? Multă tristețe. Multă resemnare. Pe vremuri, făceam haz de necaz, zâmbeam la gogomăniile politicienilor ori la clipurile cu Dorel. Acesta din urmă e doar amintire, politicienii nici măcar nu ne mai provoacă un surâs, cât despre mesajele cu care vor să ne seducă, am făcut vorbire mai devreme. E dezarmant să constați că o dată cu dezvoltarea tehnologiei, a inteligenței artificiale, cea naturală nu doar că bate pasul pe loc, ci s-a tras la somn, la umbra ignoranței.