Între identitatea permisibilă prin simplul fapt al existenţei umane şi premisele moralei în care ne înfăşurăm, definitiv, există o confuzie duplicitară: curăţenia sau uitarea de sine, prin patimile memoriei. Şi, totuşi, nu există onestitate între convingeri-ce ne exfoliază încrederea în gândul absolut-şi dovada conştiinţelor fabricate între iţele gherghefului unde ne adaptăm şi ne constrângem imaginaţia. 
Trebuie să existe o confuzie între patimile naţionale şi aspirarea "mizeriei" pe care păşim, chiar dacă e vorba de covorul de peste ceea ce ne permitem să ascundem. Prin confuzie, ne permitem să avem patimile altora. Ele nu fac parte din regula (ancestrală) prin care se înfăptuieşte şi, apoi, se declină horoscopul individualizat. E o măiestrire să combini ideile, faptele şi temerile altora, doar prin alinierea planetelor. Ghicirea prin convingere e încă o formă de individualizare a momentelor ce se desfăşoară pe traseul slăbiciunilor umane. 
Cu patimă ne individualizăm dualismul fidelităţii în neprevăzutul universal şi nimic nu e mai real în confuzia, generală, prin care ne destăinuim. Între pătimiri, nicio virtute nu ne suplimentează starea de veşnică expectativă- ceea ce nu ar fi încă o tragedie-dacă o luăm de la capăt, cu aceleaşi inconsistenţe şi angoase. 
* 
Dacă o luăm de la capăt, de ce ne permitem să pătimim, până la desăvârşirea neînţelesului? Acceptat, cu patimă neconvingătoare şi fără întrebări chinuitoare sau profituri esenţiale, şi dubioase, şi nedeclarate la punctul vamal de pe hotarul confuziilor unde nimănui nu îi este asigurată a doua trecere. Acceptată şi părtinitoare, şi tocmai astfel predispusă pătimirilor "tradiţionale" sau doar povestite-prin repovestirea confuziilor ce ne convin-şi o luăm de la capăt. Probabil, când ne va birui onestitatea, o vom lua de la celălalt capăt al memoriei uitate, şi ce confuzie se întrevede prin alinierea la ideologia iniţiatică, spontană, dar parcă prea etnică şi oarecum surpată între vanităţi născocite, ori scrupuloase, sau pur-şi-simplu propagandistice. 
Confuzia ne alinează între orbitele convingerilor. Suntem părtinitori, dintotdeauna. Mai ales când ne convine să păşim pe covorul zburător-sub care ne ascundem patimile…