Unul dintre locurile acestea de care vorbim era "Foamea". Local cu vad perfect, atmosferă interesant-incendiară, suprapopulat şi ultra-popular. O legendă a zonei gării, devenit chiar punct de reper. Dispărut odată cu demolările din zonă, de la mijlocul anilor 80. Şi rămas o legendă în memoria multor sibieni. Istoria lui însă merge cel puţin în perioada războiului mondial, când aici era un alt local legendar prin reputaţia lui de "underground": "La Ardeleanu", mai cunoscut însă ca "Trei Păduchi", al lui Vasile Cotfaş.

Unde era "Foamea" şi cum arăta

Greu de localizat acum locul unde se afla "Ospătăria" numită "Foamea”, ex "Trei Păduchi". În principiu, în prelungirea străzii 9 Mai, unde acum este parcul care apare sub denumirea "Piaţa 1 Decembrie 1918”, cunoscut de toţi ca "Parcul Gării" (ce a mai rămas din el). Era de fapt prima construcţie cum intrai pe 9 Mai, din Piaţa Gării. De fapt adresa, cât a funcţionat a fost Piaţa Gării Nr. 1.

Probabil era unul dintre cele mai "cu vad" localuri din oraş. Gară, Piaţa Gării care pe vremuri, în zona autogării, era chiar piaţă agroalimentară, strada 9 Mai cu vadul ei comercial şi drum spre Piaţa Cibin, vechile fabrici de pe Teclu şi Abatorului, ce poţi dori mai mult pentru un local? De clienţi nu se ducea lipsă. Se "primea" orice: ţărani veniţi cu treabă într-un oraş prea mare pentru priceperea lor de a se descurca; ceferişti cu chef de mâncat şi mai ales de băut, călători între două trenuri care voiau să legumească şi ei aproape de gară, faună interlopă de cartier, de gară sau de pe sate, venită la vânat fraieri cu bani pe ei şi cu creierii anesteziaţi de băuturi, milogi profesionişti cărora le mai pica ceva de pe la mese. Toţi, de regulă, cu foamea în ei, o foame sănătoasă, rapidă, rea, fără pretenţii, fără cheltuieli mari, exact ce oferea localul. LA FOAMEA.

Îmi amintesc vag de el. Cum treceai de bariera de la Lupeni, traversai o zonă feroviaro-industrială de care mi-e dor şi acum, cu magazii vechi, căi ferate uzinale, clădiri interbelice, carosabil pietruit şi ajungeai pe o alee superbă, mărginită de castani frumoşi şi vechi care ducea spre stânga, înspre piaţa Gării/9 mai. La un moment dat, pe dreapta, îngrădită parcă cu tipul acela de gard-panou din fier vopsit alb-roşu de pe marginea trotuarelor, era "grădina de vară" a Ospătăriei, cu mirosurile sale tipice: bere trezită, grătare, mici, pâine umezită şi un bonus de ceva urină. Intrarea era dinspre 9 Mai, atât pentru terasă (marcată de un chioşc-oficiu unde comandai mâncarea) cât şi pentru localul interior. O clădire-casă tipică de 9 Mai, nici prea veche nici prea nouă, cu un singur nivel, cu o intrare deasupra căreia trona, scris cu fonturi româneşti-folclorice, "OSPĂTĂRIE". Chiar dacă eu căutam atent, "Foamea" nu era scris nicăieri (eu credeam că trebuia scrisă şi denumirea aia, din moment ce era folosită). Ce îmi mai amintesc, erau parcă nişte butoaie de vin încastrate în perete (avea şi cramă) şi pereţii pe care erau pictate scene fals-folclorice cu ţărani şi ploşti şi struguri sau lujeri de viţă.

De obicei era ultraplin, ceea ce nu era o problemă. Lumea consuma oriude: la mese, pe trotuare, întinşi pe jos la rădăcina castanilor, peste drum în parcul Gării chiar, totul emanând o atmosferă de "accesul străinilor strict interzis". Una justificată la câte se petreceau pe acolo, de la furturi, jafuri, scandaluri sau doar simple bătăi. Tot săpând după documentare, am înţeles că localul ăsta a fost aşa nu doar "pe vremea mea", ci avea o reputaţie istorică de rău famat. Pentru că aici era faimoasa "Trei Păduchi" din Piaţa Gării. Denumire tot alternativă, cea oficială fiind "La Ardeleanu", proprietar fiind un anume Vasile Cotfaş.

Oricât am căutat, nu am găsit vreo fotografie cu "Foamea". Apare însă în plan îndepărtat într-o imagine de epocă, ce prezintă un fel de carnaval ce a avut loc pe actuala stradă 9 Mai în 1914. La fel, o secvenţă dintr-un film românesc turnat la Sibiu, "Fapt divers", arată undeva, în fundalul vag, dinspre gară, locul unde era Ospătăria. În rest, nimic. Doar câteva reclame şi articole din ziare ca "România Viitoare", "Flacăra Sibiului" şi "Tribuna Sibiului", via baza de date Arcanum.

"La Ardeleanu" zis şi "la Trei Păduchi", al "sabotorului" Vasile Cotfaş

Faptul că localul a fost o "bombă" încă din trecut, o confirmă, o dată, numele de "Trei Păduchi", care spune ceva despre igiena personală a clientelei şi a locului, plus relatările din presa vremii. Ziarul (comunist) sibian "România viitoare", apărut imediat după intrarea sovieticilor în România in 1944, dincolo de tenta tipic denunţătoare împotriva, ne prezintă o realitate crudă, dar tipică zonei şi Sibiului imediat post-belic.

Articolul "Cum sunt trataţi clienţii restaurantului "La Ardeleanu" zis "Trei Păduchi"!" ne arată un loc demn de vestul sălbatic sau de vreun "hood" de metropolă americană. "Faptul că acest local, zis şi "trei păduchi“, este populat de o mulţime de răufăcători, este bine cunoscut organelor poliţieneşti. Mărturie, stă procentajul hoţilor şi spărgătorilor pe case poliția i-a prins până acuma, luându-i din acest local, ca din cuib. Tot aici, fiecare seară până noaptea târziu în sgomotul infernal al diferitelor instrumente muzicale, angajaţii lui Cotfaş îşi deapănă activitatea lor de borfaşi încercaţi, speculând buna credinţă a naivilor, sau tratând făţiş diferite afaceri cu pungaşii". Deci un local gangsteresc, de la patronul care îşi bate copiii de prăvălie până la "staff"-ul pe jumătate sau chiar complet interlop.

Uite ce a păţit, de exemplu, un client, în septembrie 1946: "Acum câteva zile, unul din clienţi, după ce a consumat doi sau trei ţapi de bere, – prin urmare nu poate fi bănuit că ar fi fost beat, – a scos banii pentru ca să plătească ceea ce băuse. Între hârtiile sale se afla şi una de 500 puţin mototolită şi pe care chelnerul în cauză – un cunoscut bătăuş, – a refuzat să o primească. De aici până la bătaie nu a fost nici un pas. Stăpân pe situaţie şi sigur de puterile sale, chelnerul enervat s’a repezit cu furie asupra clientului pe care l-a bătut atât de rău, încât ne este greu, să descriem starea în care l-a lăsat. Plin de sânge, cu o mulţime de vânătăi şi cu buza superioară ruptă, nenorocitul consumator, numai afară şi-a dat seamă că fusese jefuit".

La o lună după articol probabil pentru a mai închide gura publicaţiei, patronul pare a fi semnat un contract de publicitate cu gazeta, că apar două reclame care descriu cât se poate de roz cârciuma aceea şi anunţa chiar schimbări majore în materie de personal şi atmosferă. Şi chiar sunau bine:

"Doriţi să beţi un vin bun? Vizitaţi cu încredere renumitul restaurant "LA ARDELEANU” proprietatea d-lui VASILE COTFAŞ, unde vă veţi convinge de superioritatea băuturilor din pivniţele D-sale. Personalul de serviciu complet schimbat (sl. ns.) va corespunde în totul pretenţiilor dv. Preţuri modeste! Preţuri modeste! Nu uitaţi adresa: PiațaGării Nr. 1, Sibiu" (17 noiembrie 1946)

"Atenţiune! Atenţiune! Doriţi un vin bun? Atunci adresaţi-vă numai renumitului restaurant "LA ARDELEANU" proprietatea lui Vasile Cotfaş. Piaţa Gării. Complet renovat, veţi găsi cel mai renumit depozit de vinuri vechi: Cotnari,Tărnave, Drăgăşani, Panciu etc. Preţuri exagerat de reduse. — Servim şi pentru acasă de Crăciun. Visitați pentru a vă convinge.— Muzică bună. PREŢURI REDUSE! PREŢURI REDUSE!"

Anul 1947 pică prost nu doar pentru România, cât şi pentru "Trei Păduchi". La 7 iulie, Cotfaş, pur şi simplu, vrea să scape de cârciumă, punând-o la vânzare, doar pentru "amatori serioşi": "Restaurant de predat în jurul gării".

Enigma debarasării de el poate fi înţeleasă atunci când citeşti că pe 13 septembrie, acelaşi an, Vasile Cotfaş este în vizorul Serviciului de Control Economic de pe lângă Tribunalul Sibiu, el fiind clasat ca "speculant" şi judecat pentru "faptul ţinerii restaurantului deschis fără drept şi vânzare de băuturi la preţ de speculă".

După un an, campania anti-"Ardeleanu" continuă violent. Un anume "Arvinte" loveşte adânc în articolul "Spelunca de la "Trei Păduchi"" din "România viitoare de pe 2 iunie 1948, cu nouă zile înaintea naţionalizării de pe 11 iunie. Cotfaş este "executat" la modul detaliat: "Ca unii, care am cunoscut bogatele fapte oneroase, actele de sabotaj şi vina de a fi căzut în mai multe rânduri în conflict cu legile şi ordonanţele autorităţilor – ne-am întrebat, firesc, prin ce miracol patronul cârciumei "Trei păduchi" poate să-şi exercite şi pe mai departe meseria de patron? Cine i-a dat autorizaţia? Cine este protectorul acestui om, cu un voluminos cazier judiciar? Cotfaş Vasile, patronul speluncei "Trei Păduchi" ("Ardeleanu") din strada Elsabeta se întrece chiar pe sine, atunci când îi rememorezi, că a fost dat în judecată, pentru bătăi aplicate clienților, pentru că a găzduit în camerele speluncei persoane suspecte, pentru că a contravenit legilor sanitare şi economice – pentru toate cele de mai sus suferind nenumărate condamnări, cu închisoare şi amenzi în bani".

Aflăm aici şi despre o amendă pe motive sanitare, dată în urmă cu un an, (pe 25 iunie 1947) pentru că localul "a fost găsit într’o murdărie de nedescris". Mai aflăm şi faptul că a fost închis timp de un an şi a fost apoi redeschis. Deci cauza articolului este redeschiderea suspectă (zice ziarul) a lui "Ardeleanu".

Restaurantul "dugheană" şi "speluncă" îşi trăieşte ultimele zile în acel an odios pentru istoria României. Nici Cotfaş nu stă pe roze, ajungând să-şi vândă de prin casă, dovadă fiind anunţul din 13 iunie 1948 în care vindea un radio "Philips" pe baterii, "cu 3 unde", pickup şi amplificator. Apoi vinde şi cârciuma, probabil simţind că naţionalizarea "mare" de la 11 iunie va lovi apoi şi în micii particulari. Astfel pe 24 iulie 1948, în acelaşi ziar care îl făcea bucăţi în articolele sale, Cotfaş anunţă că vinde (mai exact "predă") "local de cârciumă cu vad foarte bun în plin centru". Iar pe 27 august la fel, "local restaurant cu vad foarte bun". Debarasarea asta de cârciuma devenită incomodă a încercat să salveze faptul că viitorul ei era pecetluit: desfiinţarea. "Ardeleanu" avea, la 31 decembrie 1948, autorizaţia de funcţionare ridicată. În februarie 1949, Tribunalul Sibiu îl amendează pentru sabotaj (?) pe Vasile Cotfaş, rămas deja fără cârciumă, cu 4000 lei amendă plus 800 lei despăgubiri şi cheltuieli de judecată. Aşa a dispărut faimoasa "Ardeleanu" zisă şi "Trei Păduchi", din istoria locală. Dar spiritul ei va dăinui, după cum se va vedea. (Va urma)