Petre BEŞLIU MUNTEANU

Profilul de est al secţiunii VI

Suprapus solului viu este un nivel de pământ galben cu pigmenţi de arsură. Şi cel superior, mai masiv de nisip verzui are pigmenţi de arsură. El a acoperit un şanţ care a intersectat solul viu. În partea superioară este un strat de moloz şi unul cu pământ brun-roşiatic cu material de construcţie.

Profilul de vest al secţiunii VI
Peste nivelul inferior cu arsură, s-a depus o lentilă de nisip care a fost acoperită de stratul superior de pământ brun – verzui cu pigmenţi de lemn ars.

Concluzii

Orice raport de cercetare arheologie, cu atât mai mult cel se adresează publicului larg trebuie să conțină  concluzii și ipoteze.Nu fiecare cititor are timp, răbdare și interes pentru parcurgerea  datelor tehnice.

Cred că terenul  nu păreau unul primitor primilor locuitori. Era în pantă, dar aveau apă, bună la orice. Depunerile aluvionare de la baza evoluției stratigrafice ne arată mai degrabă situația unui pasaj de trecere străbătut de un pârâu ce coboară dinspre terasa de sus spre albia Cibinului. Păraiele puteau inunda, dar duceau gunoaiele şi dădeau apă animalelor, chiar oamenilor. În locuirile premedievale și medievale, sursa de apă devenea esențială. De aceea comunitatea s-a îngrijit ca debitul apei să fie controlat, iar mai apoi ca apă de adâncime curată sa înlocuiască cea din pârâu cu gunoaie.

Mai apoi, terenul orașului medieval era asigurat de ziduri de apărare pe un teren limitat. Chiar în pantă, terenul viitoarei piețe va fi cuprins între ziduri; mai jos erau  alte cartiere cu nevoi de siguranța.

Amenajările din lemn au fost ridicate, ca şi în alte locuri din zonă, pe depunerea aluvionară. Urmele construcţiei cu fundaţie din piatră de plan rectangular, gropile umplute cu resturi de vase, sugerează o dispoziţie planimetrică în evoluţie, diferită de cea inițială de pe strada Movilei (Newstift) și de racordurile la strada Elisabeta (9 Mai).Atestarea timpurie a unei fântâni, deja reparată la sfârşitul secolului al XV-lea, descoperirea urmelor ei pe direcţia scărilor de acces se pot constitui în informaţii istorice pertinente, credibile asupra  dezvoltări istorice.

Materialul ceramic fragmentar aparţine formelor medievale, categoriei numite de "uz comun". Remarcăm numărul mai mare de vase-recipiente în comparaţie cu alte zone cercetate în Sibiu şi prezenţa doar ca excepţie a urmelor de ardere secundară pe unele fragmente de oale.
Urmele de fundaţii distruse de incendiu şi mai apoi dezafectate, depunerea unui strat masiv de nivelare şi creşterea nivelului terenului ilustrează perioada evenimentelor catastrofale de la mijlocul sec. al XVI-lea.

Nu am găsit urmele unui presupus segment al zidului de apărare. El nu a apărut nici în săpăturile ulterioare. Chiar şi amenajările de canalizare au suferit transformări, ultimele în a doua jumătate a sec. al XIX-lea.

În final, raportul arheologic s-a adresat edilior cu propuneri de amenajare a locului.
Colaborarea între constructori şi arheologi în perioada săpăturilor mecanice ulterioare era necesară în măsura în care puteau fi afectate şi alte amenajări neatinse de săpătura arheologică. Planul de amenajare a zonei, chiar dacă are un caracter tehnic-utilitar trebuie să ţină seama de cea mai importantă descoperire-fântâna.

Rugam apoi a se ţine seama de următoarele recomandări: marcarea traseului canalului principal; montarea unui panou cu informaţii inedite despre evoluţia istorică a zonei; ridicarea la suprafaţă a zidului fântânii şi marcarea canalului de deversare.

Ce s-a realizat e evident pentru cine vizitează locul, unul discret, lesne de pus în evidență. Un simulacru de fântână-monument de suprafață în ciuda faptului că acolo era una de adâncime. O lună de cercetare fără urmări în teren și ceva bani cheltuiți, sumă nesemnificativă comparativ  cu sumele destinate capitalei.

Să mulțumim din politețe că au permis să săpăm acolo în scop arheologic? Qui prodest?

Anexe

Materialul arheologic este interesant pentru specialiști;sunt  dovezi istorice. Într-o măsură asemănătoare locuitorii pieței și ai orașului pot fi interesați de urmele lăsate de predecesori. Nu am găsit piese deoasebite.Ele sunt fragmentare și în majoritate moderne.

Materialul arheologic cuprinde fragmente ceramice medievale şi moderne, fragmente din obiecte de sticlă şi piese din fier.
Raportul preliminar cuprinde aprox. 80% din totalul celui descoperit. Nu au fost analizate fragmentele de oase de animale.
Materialul ceramic:
Toartă, ars oxidant, nepenetrant, lat. 3 cm SI, -0,70-0,80 m
Idem, idem, idem., lat 2,5 cm, idem
Idem, fragmentar, idem, idem, lat. 3 cm, idem,
Idem, idem, idem, idem, lat. 2 cm, idem.
Fund de oală, fragmentar cu inel suport, oxidant, SI, -0,70-0,80 m
Fragment de perete cu tub de scurgere de la o cană. oxidant, diam. 2 cm, SI. -0,70-0,80 m
Idem, diam. 1,7 cm, SI, -0,70-0,80 m.
Gât de oală, buză rotunjită, oxido-reducător, idem.
Buză de cană, buza rotunjită, reducător, SI, -0,70-0,80 m.
Toartă cu impresiuni, fragmentar, oxidant, lat. 3cm, SII, -0,80-0,90 m.
Toartă cu fragment de cană lobată, oxidant, lat. 3,5 cm, SII, -0,80-0,90 m.
Capac fragmentar, oxidant, diam. 12 cm, SII, -0,80-0,90 m.
Fund de cană, oxidant, diam. 6,5 cm, SII, -0,80-0,90 m.
Gât de cană, oxidant, SII, -0,80-0,90 m
Mâner şi gât de cană, idem, idem
Fund de cană, oxidant, diam. 6 cm, SII, -0,80-0,90 m
Fund de oală, oxido-reducător, diam. 8 cm, SII, -0,80-0,90 m
Toartă, fragmentar, oxidant, lat. 4 cm, SII, -0,80-0,90 m
Toartă cu caneluri, oxidant, lat 3,2 cm, SII, -0,80-0,90 m
Toartă, fragmentar, lat 1,8 cm, SII, -0,80-0,90 m
Toartă cu caneluri, oxidant, lat. 3,2 cm, SII, -0,80-0,90 m
Buze de castroane, oxidant, SII, -0,80-0,90 m
Fragment de capac, oxidant, SII, -0,80-0,90 m
Toartă fragmentară, oxidant, lat. 4 cm, SI, -0,70-0,80 m
Idem, idem, lat 3 cm, SI, -0,70-0,80 m
Idem, oxidant nepenetrant, lat. 3,7 cm, SI, -0,70-0,80 m
Toartă cu profilul rotund, oxidant, diam. 3 cm, SI, -0,70-0,80 m Orificiu de scurgere a lichidelor de la urcioare, oxidant, diam. 1,5 cm, SI, -0,70-0,80 m
Toartă, oxidant, lat. 3,7 cm, SI, -0,70-0,80 m.
Idem, idem, lat 4 cm, SI, -0,70-0,80 m
Fund de cană, oxidant, diam. 4,2 cm, SI, -0,70-0,80 m
Buze de recipiente, oxidant, SI, -0,70-0,80 m
Picior de tripod, oxidant, L7 cm, SII, -0,80-0,90 m
Fragment de mâner, oxidant, lat 3,2 cm, SII, -0,80-0,90 m
Idem, idem, lat 4 cm, SII, -0,80-0,90 m
Idem, cu o caneluri, oxidant, lat. 2,3 cm, SII, -0,80-0,90 m
Fragment de capac de mari dimensiuni, ornamentat, reducător, SII, -0,80-0,90 m
Fragmente din fundurile unor vase, oxidant, oxido-reducător, SII, -0,80-0,90 m.
Fragmente din buzele evazate ale unor vase, oxidant, SII, -0,80-0,90 m
Fragment din buza unui capac ornamentat, oxidant, SII, -0,80-0,90 m
Fragment de fund de cană, oxidant, SIII, -0,85-0,95 m.
Fragment din gâtul unui urcior, oxidant, SIII, -0,85-0,95 m.
Toartă de urcior, oxidant, lat 3 cm, diam. deschiderii gurii urciorului 3 cm, SIII, -0,85-0,95 m.
Fragment din gâtul unui urcior, oxidant, SIII, -0,85-0,95 m.
Toartă plată, oxidant, lat 2,2 cm, SIII, -0,85-0,95 m.
Toartă plată, cu caneluri, oxidant, lat. 3 cm, SIII, -0,85-0,95 m.
Fragmente din fundul unor oale, diam. 11 cm, 9 cm, 10,5 cm, oxidant, SIII, -0,85-0,95 m
Fragment de buză lăţită, oxidant, SIII, -0,85-0,95 m
Fragmente de căni, oxidant, diam. 6,5 cm, SIII, -0,85-0,95 m.
Fragment din gâtul unui urcior, oxidant, diam. interior 2,2 cm, SIII, -0,85-0,95 m.
Gât urcior, oxidant, diam. 3,5 cm, SIII, carourile 3-4, -0,90-1 m
Gât cană lobată, oxidant, SIII, carourile 3-4, -0,90-1 m
Gât urcior, oxidant, diam. 1,8, 2,3 cm, SIII, carourile 3-4, -0,90-1 m
Fragmente toarte, oxidant, lat. 4,5; 4 cm, 3,3 cm, SIII, carourile 3-4, -0,90-1 m
Fragmente de funduri de vase, oxidante, diam.: 10,5,8 12,5; 6 (cu gaură în pântecul vasului), SIII, carourile 3-4, -0,90-1 m.
Buze de vas lăţite, tăiate în ungi sau rotunjite, oxidant, SIII, carourile 3-4, -0,90-1 m.
Fragmente din corpul unor căni lobate şi oale, oxidant, SIII, carourile 3-4, -0,90-1 m.
Ciubuc de pipă, în forma unui cap de turc, SII, -0,20-0,30 m.
Obiecte din fier
Cui din fier, L 7 cm, SI, -0,70-0,80 m
Idem, L aprox. 6 cm, idem
Lamă curbă, arcul 14 cm, idem
Idem, lat. 3cm, SII, în canal
Foraiber, lat 1,5 cm, idem
Cui, L 8,5 cm, SIII, -0,85-0,95 m
Obiecte din faianţă şi porţelan
Flacon, L 4 cm, diam 4 cm, SII, umplutură canal
Farfurie, castron, fragmentare, SII, umplutură canal
Obiecte din sticlă
Pahar fragmentar, L. 7,5 cm, diam. fund 4,2 cm, SII, umplutură canal.
Gât de flacon, sticlă colorată, SII, umplutură canal
Obiecte din os
Mâner ornamentat, L 7,2 cm

Comentarii despre denumirea pieței

Am întrebat ce părere are despre denumirea medievală a actualei piețe a Aurarilor un lingvist. Mai jos este textul lămuritor al dr. Irmgard Sedler. Mulțumesc pentru colaborare.

Corect e fingerling/vingerlinc = inel.

Atribuirea denumirii pentru deget de mănuşă e mult, mult mai tarzie, iar Fingerling în săseşte – fängerlenk nu e deloc termen degenerat, ci din contra chiar curat medieval. Nu uita, săseasca respectă cel mai bine şi corect dialectele medievale de pe Rin. Fingerlin deci nu s-a folosit în săseşte, cine stie, cine l-a folosit în neştiinţă de gramatiă, omiţând ultima consoană k/g. importantă. Vezi apoi regulile gramaticale pentru "p", "t2, "k2 în transformare "b2, "d", "g".

"Fingerlin(g)" provine din germana Evului Mediu Înalt (Mittelhochdeutsch), care s-a vorbit in zona Rinului în primele trei secole dupa anul 1000, deci în perioada venirii coloniştilor germani în Ardeal din această regiune. Corect în scrierea de atunci, "vingerlinc". Are semnificaţia de inel, bijuterie, ceea ce se potriveste perfect cu profilul breslei al cărei turn se afla acolo. Logic, duce la piaţa cu acelaşi nume: "Fingerlingsplatz". În germana contemporană, "inel" se cheamă "Ring", dar denumirea veche a supravieţuit, fiind legată de un areal geografic.

Oameni, case și străzi legate de Fingelingsplatz Lista locuitorilor și a proprietăților din 1751

După "Conscriptio seu Connumeratio Domorum Liberae Regiaes Civitatis Superioris Cibiniensis Anno 1751" (text fotocopiat de conf. Univ. Haralambie Chirca in Arhivele din Budapesta, f.45-46.)

Lista de mai jos se regăseștee în document cu numerotarea filelor din manuscris între Ober Viessen Gasse 247-260 și Ober Wiessen Gasse 61-277. Lista noastră nu este numerotată. Spre deosebire de listele numerotate de pe Ober Viessen Gasse, numele proprietarilor nu este însoțit de ocupația lor. Sunt doar câteva nume ce le regăsim în listele ulterioare redactate după 10 și 20 de ani.În 1750 din 30 de case numai un proprietar are o casă din piatră și una din lem.12 case nu au curte,lucru firesc în terenul în pantă.În afară  de cele două corpuri de clădire din piatră și din lemn  ale lui Vegemuth mai sunt două 2 case din lemn.Majoritatea absolută o constitue casele din piatră.Remarcăm numărul mare al caselor fără curte.

Funcționarii care au redactat conscripția nu cunoșteau încă numele străzii; nici chiar numele străzii mai mare, învecinata Neustift (Movilei) nu se regăsește.

Mich(ael) Poretz

Joh(ann)Salmene

And(reas) Beer

Georg Kondrad

Joh(ann) Engeter cum matre

Joh(ann) Gokel, vidua

Mich(ael) Kloss

Georg Brukner, vaduva
Joh(ann) Stok

Mathias Bordan, văduvă

Joh(ann) Kaiser

Mich(ael) Schuster

Joh(ann) Bart (cu fiul)

And(reas) Mangerberger

Joh(ann) Schvab(copilul)

Joh(ann) Vegmeth

Joh(ann) Lang

Mich(ael) Sch..

Michael Seiverth

Paul Erman

Paul Volff

Johann Barth

…..Kaisler

..Mangerberger

Man(fred/) Zeiverth

Joh(aan) Legis

Michael Pilder

Joh(ann) Filtsch

Joh(ann) Miser.

În actuala piața a Aurarilor se întretaie trei străzi.Am văzut că în planurile mai vechi străzile au denumirea de Newstift, Fingeling și Marktgase. Ultimele două denuniri se leagă de piață sau Oben și Unten Markt gasse și Newstift.

Rețin două două denumiri, ele regăsidu-se în listele de case din 1768-1773. Cele trei străzi au fost cuprinse într-o listă cu 72 de case. Primele 47 erau pe Newstift (Movilei) și cele următoare până la 72 pe Marktgasse. Foarte probabil și casele de pe trepte făceau parte din cele 72 clădiri recenzate.10 clădiri au parter și etaj. Restul doar parter. La etaj proprietarii declarau 1-3 camere și spații boltite. Numai urmașii lui Vegmuts au declarat 10 camere. Toate camerele erau mici și mijlocii .

Comparația cu lista caselor și proprietarior din 1760 arată mai multe schimbări de proprietari.

1768-1773 ( numerotarea de la 47-72)    vs.  1760 (numerotarea de la 633 -657)

Andreas Bottes                                             /                       Andreas Bottes

Johanes Mieseli(?)                                      /                      Johanes Miesel

Thomas Volffss erben                                 /                       Michael Seivert

Paul Ehremann                                            /                       Paulus Ehrman

Paul Wollfs                                                    /                       Michael Wolf

Petrus Kloess                                               /                       Petrus Kloess

Sontags (urmașii)                                         /                       Sophia Longin

Vegmuths (urmașii)                                     /                       Vegmuths (urmașii)

Johann Schvab                                            /                       Schwabin, văduva

Fridrich Schveyer                                         /                       Paulus Fuchs

Johann Albrecht                                           /                       Stephan Albrecht

Nicolaus Yung                                              /                       Martin Seivert

Meltzer (urmașii)                                          /                       Meltzer(casa fiului)

Johanes Speck                                            /                       Johannes Speck

Susanne Artz                                    /                       Georg Hochmeister

Johanes Filtsch                                            /                       Johanes Filtsch,fiul

Michael Benedicti                                        /                       Michael Benedick

Johanes Miser

Johanes Hambecher                                   /                       Christian Witsch /JohanesMisser

                                                                                                Johannes Filtsch, fiul

                                                                                                Maria Capin

Carol von Frankenstein                              /                       Johanis Regis

Maria Cappin                                    /                       Bartolomeus Wiener

Georg Brottless(?)                                        /                       Stephan Mangenberger

Samuel Kaysser                                           /                       Andreas Filtsch

Barth(olomeus) Viener                                /                       Johannes Barth

Andreas Filtsch

Cristian Buchholtzer

(Arhivele Statului Sibiu,                                                      (Arhivele Statului Sibiu

Fond Conscripţii și Urbarii, doc.117, f. 23)      Fond Conscriptii și Urbarii, doc.116, f. 21)

In lista din 1760 erau 24 numere de case și 25 proprietari; la numărul 650 erau doi proprietari: Johanes Misser și Christian Witsch, cu câte o jumătate de casă. Ultimul va dispare în 1768-1773. Situația neclară, tranzitorie, dinamica proprietăților a determinat repetarea conscripțiilor.

Ultimul pe lista din 1760 era Johannes Barth "bucsbinder". În afara de acest legător de cărți, regăsim diferiți meseriași: un cizmar, un lăcătuș, un pielar, un blănar, un curelar, un aurar, un croitor. Într-o casă stă o văduvă de preot (Mulțumesc dr. Julia Derszi pentru ajutorul dat în transcrierea meseriilor). Nimic special legat de aurarii ce administrau turnul de deasupra: un singur aurar în listă. Casa Bresei Aurarilor era mai sus, lângă turn. 

În loc de concluzii

Depășind raportul arheologic. nu trebuie să închei fără alte încheieri. Dacă cineva nu e convins că Piața Aurarilor nu e o piață în adevăratul sens al cuvântului, cu rosturi  economice și steif social, îi propun să ia aminte la un document din secolul al XVII-lea, ce ilustrează realitate târzie a structurilor primare ale orașului medieval. Actele emise de autoritățile orașului cu referire la proprietăți cuprind localizarea lor. În 1672, 25 martie,  Senatul aprobă vânzarea casei moștenitorului lui Michael Fritsch aflată în "unter der Fengerliss Treppen". El declarase că nu o poate îngriji, probabil nu putea plăti impozit.(Inventarele protocoalelor primăriei Sibiului, 1521-1700, București, 1958, p.152) Localizare ar putea fi chiar în ceea ce azi numim Piața Aurarilor, atunci doar un loc, mai jos de trepte. Numele unei străzi care ducea de pe trepte până în strada Elisabeth (9 Mai) nu o regăsim decât mai târziu, în conscriptiile amintite, după 1750.

Lista caselor și proprietarilor din cartierul de sub scările Fingerling este ea însăși un subiect aparte. Cine era propietarul cu două corpuri de casă ce declară la recensământ 10 fumuri, bază de impozit? Există o legătură între cei doi proprietari cu numele de familie Filtesch de profesie lăcătuși și cel ce peste o sută de ani va deveni un muzician celebru? Cum a a ajuns văduva unui preot proprietara unei case? Cel pomenit în documentul din 1672 (Michael Fritsch) nu era tot un Filtsch fiindu-i transcris greșit numele?

Chiar dacă Piața Aurarilor nu este în sine un subiect de ev mediu, ea ne aduce aminte că se află într-o zonă importantă arheologic, la marginea și pe panta terasei superioare, acolo unde ar trebui să găsim urme de cultură medievală de la începutul așezării.

Piața Aurarilor, fără trecut istoric este un subiect jenant pentru autorități.Coborârea pe treptele periculoase pe lâng ziduri mâzgălite cu spray, cu tencuiala căzută și vopsea degradată este o imagine deplorabilă comparabilă cu  a periferiilor orașelor din lumea a treia. Dacă  le jignesc cu comparația îmi cer iertare!

Multumesc inca o data Iulie Derszi pentru colaborare.