În perioada 8 – 12 mai 2024, stațiunea turistică Cheile Grădiștei (județul Brașov) a găzduit Campionatul European de Mountain Biking la trei discipline – Cross Country Olimpic (XCO), Cross Country Team Relay (XCR) și Cross County Short Track (XCC) pentru categoriile Elite, U23 și Juniori.

Evenimentul i-a adus la start pe cei mai puternici cicliști de mountain biking din întreaga Europă, inclusiv pe Vlad Dascălu, care, din păcate, nu a reușit să-și apere titlul european la Cross Country Olimpic (XCO).

Competiția, prima de această anvergură organizată și găzduită în România, a presupus o mobilizare fără precedent în istoria evenimentelor cicliste din țara noastră, necesitând peste 200 de voluntari și o sumedenie de specialiști care să se asigure de bunul mers al lucrurilor.

Puțini români dintre cei care nu sunt implicați în „lumea” ciclismului montan știu că echipa organizatoare a acestui eveniment sportiv de importanță majoră a fost coordonată de avrigeanul Tudor Oprea (Tudy), unul dintre cei mai cunoscuți rideri de la noi din țară.

Zilele trecute, acasă la Avrig l-am întâlnit pe Tudy și m-am folosit de acest prilej pentru a-i propune un „interviu provocare”, din care cititorii să poată afla detalii interesante referitoare la organizarea și desfășurarea Campionatului European de Mountain Biking 2024. „Provocarea” a fost acceptată rapid și cu plăcere, astfel că suntem în măsură să vă oferim întregul dialog:

D.F. – Înainte de toate, te rog să ne oferi câteva informații despre tine.

T.O. – Am 47 de ani, sunt căsătorit și am doi copii (de 12, respectiv 16 ani). Practic sportul de când eram mic copil, dar m-am axat în mod deosebit pe mountain biking prin anii 1997 – 1998, cam de când a apărut la noi acest sport. La început am participat la niște triatloane, care se organizau la noi în zonă (Scoreiu – Bâlea Lac), după aceea am început să merg la mountain biking. La nivel internațional, cred că în anul 2000 a fost prima competiție la care am participat. Prin 2002 am realizat că sunt ceva șanse pentru calificarea la Jocurile Olimpice, iar în 2003 am tras tare pentru acest lucru. Ca sportiv, am început la Clubul Sportiv Surmont Sibiu, apoi am activat un an la o echipă din Cipru (Biker Cyprus) și în Germania, trei ani la un club în Italia (Ideal Bikes) și după aceea mi-am făcut propriul club, ProCycling, la care am avut și o echipă pentru care am și concurat. Și acum mai particip, din când în când, la concursuri.    

D.F. – Care sunt principalele performanțe sportive obținute de-a lungul carierei?

T.O. – Mulți ani (13) am fost campion național la XCO, disciplina ce m-a consacrat. Am fost de trei ori campion balcanic, am câștigat tot felul de competiții organizate în special în zona Europei de Est și Centrală, am fost pe podium de mai multe ori… Cea mai mare performanță sportivă a fost calificarea la Jocurile Olimpice de Vară de la Atena, desfășurate în anul 2004. Am avut cam 20 de ani de participare la competiții de nivel destul de înalt.

D.F. – Care crezi că au fost avantajele și calitățile ce te-au propulsat în echipa de organizare a Campionatului European de Mountain Biking?

T.O. – Chestiunea asta nu cred că are neapărat legătură directă cu palmaresul sportiv, pentru că un campionat european presupune, pe lângă partea sportivă și multe chestiuni organizatorice, și aici cred că o mare importanță a avut-o activitatea mea în domeniul acesta. După anul 2000 am participat la organizarea Geiger Mountain Bike Challenger, înainte de a avea Triada MTB, și de atunci cred că am aproape 20 de ani de când activez în domeniul acesta: organizez, am participat la organizarea de competiții, am organizat campionate balcanice, concursuri internaționale la Brașov, la Păltiniș… Cred că experiența și calitatea evenimentelor pe care le-am organizat și coordonat au devenit deja cunoscute și foarte cunoscute și în România. Poate, coordonarea organizării Campionatului European din 2024 a venit oarecum natural, datorită experienței pe care o am în domeniu și bineînțeles, experienței sportive, care contează într-o oarecare măsură.

D.F. – Ne poți oferi detalii despre responsabilitățile avute în cadrul acestei echipe organizatorice?

T.O. – A fost destul de complexă organizarea evenimentului, pentru că, cel puțin pentru mine, a presupus și alte îndatoriri față de cele cu care eram deja obișnuit de la competițiile organizate anterior. Am avut de coordonat majoritatea activităților, dar practic am executat unele dintre acestea; am început la finalul lunii octombrie 2023, cu partea de traseu, m-am ocupat de designul traseului și de construcția lui efectiv, de coordonarea oamenilor ce au lucrat acolo, utilaje, idei noi despre cum să realizăm lucrurile… După aceea, am avut de rezolvat probleme legate de cazarea celor implicați în organizare, delegațiilor Uniunii Europene de Ciclism și coordonarea tuturor serviciilor de care am avut nevoie (cronometraj, acreditări, foto – video, contractarea furnizorilor pentru scenă, sonorizare etc). E adevărat că nu la fiecare dintre aceste activități am fost „pionul principal”, dar le-am avut tot timpul sub control iar, atunci când se apropia perioada evenimentului, am avut ajutoare, alte persoane implicate, din fericire, pentru că altfel este destul de greu să organizezi un campionat european fără o echipă mai lărgită și cu oameni competenți. La Cheile Grădiștei, în special când se apropia evenimentul, și-au adus aportul organizatoric mai mulți oameni, din țară dar și din străinătate, persoane cu experiență deosebită în gestionarea unor astfel de evenimente.   

D.F. – Ce mari provocări ai întâlnit în perioada organizării și desfășurării Campionatului European și cum ai reușit rezolvarea acestora?

T.O. – N-a fost o chestiune complet diferită față de ceea ce fac în mod de obicei la Triada MTB, să zic, dar, au fost destule chestiuni noi, multe dintre acestea apărând subit… Când te trezești cu o situație organizatorică nouă, nemaiîntâlnită până atunci, trebuie s-o rezolvi, și atât. N-ai prea mult timp la dispoziție s-o studiezi.

Una dintre provocări a fost cea legată de controlul antidoping, pentru că la un campionat european, chiar dacă nu-i chemi tu pe cei de la antidoping, există niște proceduri și nu ai ce să negociezi. Trebuie să achiziționezi kit-uri pentru teste, să le ai pregătite. Apoi, îți cer să ai șase persoane, dintre voluntari, ce trebuie să însoțească sportivii de la trecerea liniei de sosire până la stația antidoping.

O altă provocare a fost adaptarea la modalitatea de lucru a celor ce asigurau serviciul de cronometraj; bineînțeles că noi am mai lucrat cu asemenea servicii la competițiile organizate, dar aici a fost altceva… A fost o companie italiană, ce a venit cu anumite solicitări, pretenții, pe care a trebuit să le rezolvăm.

Poate, cea mai mare provocare a fost asigurarea condițiilor pentru transmisiunea tv. Traseul îl faci gândindu-te, în primul rând, la sportivi, după care apar specialiștii de la televiziune și îți spun că trebuie să tragă 20 de cabluri la cele 20 de camere video de pe traseu, iar aceste cabluri au nevoie de un traseu optim, cât se poate fără traversarea traseului de concurs, iar, dacă e nevoie, trebuie săpate șanțuri, introduse tuburi…

Până la urmă, am trecut cu bine peste toate și probabil, tot experiența în activități de acest gen te ajută să găsești soluții; trebuie să ai un anumit grad de cunoștințe, de flexibitate, să discuți cu oamenii, să negociezi chiar.

D.F. – Dacă mâine ți s-ar oferi, din nou, oportunitatea de a fi parte în echipa organizatoare pentru un eveniment ciclist similar Campionatului European, ai accepta provocarea?

T.O. – Cu siguranță! La Europene chiar am fost contactat de niște greci, care este posibil să organizeze, la Atena, Campionatul European de Cross Country Eliminator, o ramură a mountain biking-ului care nu este disciplină olimpică, care m-au întrebat dacă m-aș implica în organizarea asta și răspunsul meu a fost pozitiv. Chiar și la un nivel mai înalt, dacă s-ar ivi oportunitatea!  

D.F. – Care crezi că a fost „elementul” prin care s-a evidențiat această ediție a competiției europene și care a fost principalul neajuns al acesteia?

T.O. – Cred că principalul atuu pe care l-am avut aici a fost locația. Eu unul n-am fost la multe campionate europene sau mondiale care să fie atât de ofertante, din punct de vedere al echipelor, nu neapărat al organizatorului sau participanților. Echipele care au fost prezente au avut la dispoziție locuri de cazare situate atât de aproape de locul de concurs, ceea ce a fost fantastic. De exemplu, anul trecut când am fost la Campionatul Mondial, făceam o oră dus, o oră întors până/de la traseu. Pentru un sportiv, să ai o distanță așa de lungă până la traseu nu e deloc comod iar la Cheile Grădiștei această problemă a fost rezolvată foarte bine. Cu siguranță că acest lucru a fost apreciat de participanți și va fi apreciat în continuare.

La capitolul neajunsuri, aș vrea să mennționez nivelul de pregătire și experiența oamenilor în activități de acest fel. Mai avem de lucrat la aceste chestiuni, dar sunt sigur că implicarea ulterioară în proiecte similare va fi mai multe decât benefică.

D.F. – Cum a fost colaborarea organizatorică cu reprezentanții Uniunii Cicliste Europene și cum au evaluat aceștia ediția din România a Campionatului European?

T.O. – Colaborarea cu reprezentanții Uniunii Cicliste Europene a fost pozitivă, foarte bună, iar la final acești au fost foarte mulțumiți. Pe de altă parte, consider că trebuie să ai un mic dar de a purta discuțiile, pentru că și ei, pe toate planurile, vin cu tot felul de pretenții… De exemplu, delegatul tehnic a venit, cu doar câteva zile înainte de competiție, să ne solicite efectuarea unor anumite modificări la traseu, sau diverse alte chestiuni. Iar, dacă nu ești atent la aceste aspecte, situațiile pot degenera, te poți certa sau contra cu oamenii în momente tensionate, pentru că nu ești de acord ca ei să schimbe ceea ce ai gândit tu. Trebuie să ai capacitatea de a ceda și de a te adapta la anumite momente, în ceea ce privește comunicarea…

În ceea ce privește evaluarea acestei ediții, pot spune că nu am primit decât cuvinte de laudă, de apreciere și de mulțumire din partea lor. Evaluarea a fost una super pozitivă, din punctul meu de vedere și din ceea ce am auzit de la ei.

D.F. – Ne poți împărtăși o întâmplare amuzantă la care ai asistat sau la care ai fost protagonist în timpul organizării sau desfășurării concursului?

T.O. – Dacă e să mă refer la construcția efectivă a traseului, în multe situații chiar ne-am distrat, echipa s-a simțit foarte bine. Atunci când lucrezi cu utilaje și nu-i presiune și oboseală, reușești să-ți mai descrețești fruntea.

În zilele când probele au fost transmise la tv, au fost două lucruri mai hazlii: la un moment dat, o veveriță a apărut în zonă și a stau destul de mult timp acolo. Camerele video au tot urmărit-o, aceasta fugea dintr-o parte în alta, se lovea de plasa de marcaj, dar până la urmă a reușit să plece din traseu.

Al doilea moment comic a fost incursiunea câinelui ciobănesc mioritic pe traseul de concurs, chiar în proba XCO Elite Feminin. N-a creat probleme, dar am avut ceva de lucru până l-am eliminat din traseu.

Ce nu s-a văzut la tv a fost apariția ursului în zonă, chiar în timpul antrenamentelor libere de vineri sau sâmbătă. A fost nevoie de oprirea activităților până când cei de la Jandarmerie și alți responsabili au gonit animalul sălbatic. Nu s-a mai întâmplat niciodată ca la un campionat european să apară un urs pe traseu.   

D.F. – Ce beneficii a adus țării și sportivilor de la noi (cicliști sau nu) organizarea unui campionat european? 

T.O.- În general vorbind, moutain bikingul este pe un trend ascendent de doi – trei ani și faptul că am organizat un campionat european n-a făcut decât să aducă un plus de valoare și o creștere de imagine a acestei discipline. Sunt convins că vor fi mai mulți tineri și copii care vor îmbrățișa această îndeletnicire. Pe de altă parte, cred că puteau fi și mai mari beneficiile pentru țară, doar că organizarea asta a fost destul de „din scurt” așa pentru noi; practic, am semnat contractul în octombrie și în mai am avut competiția. În mod normal, ar trebui să știm cu un an înainte, pentru a putea beneficia sută la sută sau cât mai mult de un asemenea eveniment. Inclusiv pe plan turistic, un eveniment de anvergura asta ar trebui să aibă influențe pozitive. E important să atragem și oameni din afară la asemenea evenimente, nu dor sportivi ci și spectatori, vizitatori, iar atunci când ai timpul necesar poți să creezi niște pachete, programe, strategii, îți poți face promovare în afară, inclusiv la târguri de turism și poți să-i aduci pe oameni pentru Campionatul European dar nu doar ca să privească, ci să viziteze țară, să se dea pe niște trasee de ciclism…

D.F. – Mulțumesc!