După Revoluția din 1989, la Sibiu, interesul față de Nicu Ceaușescu era colosal și nu se limita la simpla curiozitate a  românilor  în legătură cu fiul fostei familii prezindetiale. Aici,  spre deosebire de orice alt județ, Nicu Ceaușescu era  o figură locală, oamenii  îl vedeau în oraș, în trafic sau în județ. Un întreg aparat administrativ (și de partid, fiindcă era cam totuna), format la vârf din zeci de sibieni, iar în eșaloanele următoare din alte câteva sute, interacționa cu fiul cel mic al lui Nicolae și Elena Ceaușescu, devenit în octombrie  1987 prim-secretar al Organizației locale a Partidului Comunist (PCR). Adică,practic, ajuns cel mai puternic om din județul Sibiu. 

Tribuna este primul ziar românesc ( și printre foarte puținele, în general) cu care Nicu Ceaușescu a acceptat să dialogheze. S-a întâmplat la jumătatea anului 1990.

Încarcerat la Penitenciarul Aiud, fostul deja prim-secretar s-a întâlnit cu ziariștii Rudolf Kamla (redactor șef) și Lucian Jiman (șef de secție), două nume arhi-cunoscute pentru cititorii de atunci, iar interviul a fost publicat în șase episoade. Tirajul Tribunei, de ordinelor zecilor de mii de exemplare, se epuiza la chioșcuri la primele ore în zilele apariției. Alte publicații, în încercarea de a participa la acest succes editorial,  cădeau în păcatul copierii fără drepturi și  așa se face că, începând cu episodul al doilea, Tribuna a decis  să însoțească articolul  cu o notă explicită de interzicere a preluării. Agenția Reuters, cu acordul redacției, l-a reprodus  și difuzat în străinătate. A mai primit acordul spre publicare Zig-Zag Magazin, revista înființată de Ion Cristoriu care se tipărea într-un tiraj  absolut amețitor astăzi: 700 de mii de exemplare.

Seria de articole a stârnit, evident, reacții, mai ales având în vedere că trecuseră doar câteva luni de când în Sibiu fuseseră omorâți 99 de oameni.

Emil David, cel care a condus Tribuna între 1981 și 2005 și care 1990 era director, își aduce aminte de moment, dar și de decizia de a iniția dialogul cu Nicu Ceaușescu. A fost una pur gazetărească, potrivit spuselor sale. 

˝Ce instituție de presă nu și-ar fi dorit un astfel de interviu?! Am discutat în redacție și am decis ca subiectul să fie acoperit de Rudolf Kamla și Lucian Jiman, doi ziariști cu experiență deosebită ˝- își aduce aminte Emil David.

Reacțiile la publicarea interviului au fost atât de numeroase și atât de diferite (mai ales că era încă pe rol procesul lui Nicu Ceaușescu),  încât cei doi autori au fost nevoiți să explice public că nu  au încercat să creeze un curent favorabil fiului cel mic al fostei familii prezidențiale. De altfel, o dovadă în sprijinul celor afirmate de ei este și faptul că Tribuna nu a publicat interviul complet, unele pasaje fiind eliminate tocmai ținând cont de sensibilitățile momentului. Este vorba -așa după cum afirmau autorii interviului într-un articol publicat pe 28 iunie 1990 –  despre   ˝pasaje în care Nicu Ceaușescu vorbeşte pe larg de perioada petrecută la Sibiu, trecând în revistă atât ceea ce a făcut bine, dar mai ales ceea ce a vrut şi, din motive lesne de înţeles, nu a putut să facă…˝

Pentru Lucian Jiman și Rudolf Kamla veritabila lovitură de presă nu a fost ușor de digerat, în ciuda obiectivității de care au dat dovadă.

Ion Cristoiou avea să comenteze (citat de Historia) pe această temă: ˝…într-un gest de o salutară îndrăzneală profesională, doi jurnalişti, Lucian Jiman şi Rudolf Kamla, se deplasează la închisoarea Aiud, unde era închis deţinutul Nicu Ceauşescu, şi-i iau un interviu în exclusivitate.(…) În vara lui 1990, cei mai mulţi dintre români, drogaţi de presa FSN-istă, îl urau pe Nicu Ceauşescu şi, în această ură, pretindeau jurnaliştilor, ca şi magistraţilor, să renunţe la normele profesionale. Spre lauda lor, cei doi jurnalişti nu iau în seamă copleşitoarea presiune a opiniei publice şi-şi fac meseria.Întrebările lor sunt animate exclusiv de gândul de a smulge interlocutorului cât mai multe dezvăluiri interesante. Asta va atrage asupra lor, după publicarea interviului, un potop de scrisori şi telefoane, care-i acuză de complicitate cu infractorul…˝ – își aduce aminte  Ion Cristoiu.

Întâlnirea cu Nicu Ceaușescu

Lucian Jiman și Rudolf Kamla  au  obținut  de la București  aprobările necesare pentru întâlnirea de la Penitenciarul Aiud. S-au deplasat în județul vecin cu mășina redacției Tribuna pe data de 12 iunie , iar publicarea a avut loc începând cu  19 iunie 1990. Întregul dialog a fost înregistrat audio. Cei doi ziariști descriu, în ziar,  întâlnirea:  

˝…Este introdus Nicu Ceauşescu. Pare nesigur. I s-a spus că doi ziarişti îi solicită un interviu. La început refuză, dar acceptă cînd află că suntem de la Sibiu…˝- scrie Tribuna în preambulul interviului care  avea să dureze patru ore.

Astăzi în vârstă de aproape  82 de ani, Lucian Jiman își aduce aminte perfect întâlnirea. I-a atras atenția cât de mult slăbise Nicu Ceaușescu, pe care îl cunoștea personal.

˝…Slăbise mult, era ca o umbră˝- povestește acum, la 35 de ani de atunci, Lucian Jiman. Ziaristul afirmă că  este convins de onestitatea declarațiilor făcute  de Nicu Ceaușescu.

˝Nu am avut nicio secundă impresia că ascunde ceva sau că este nesincer. A acceptat întrebările și a făcut chiar comentarii largi pe marginea unora dintre subiecte˝- spune Lucian Jiman.

 Interviul

 Prima întrebare adresată lui Nicu Ceaușescu s-a referit la teleconferința șefului statului  din 17 decembrie, cu privire la situația de la Timișoara. Fostul prim-secretar al județului explica ce a înțeles  atunci din mesajul tatălui său și o face, cel mai probabil,  fiindcă au existat  mărturii în proces conform cărora a fost auzit spunând să se tragă fără somație.

˝Eu am interpretat situaţia ca fiind deosebit de gravă, de aceea am şi afirmat că, în acest caz, nu-i stare de necesitate, ci este stare de război, dată fiind acţiunea unor forţe străine în interiorul ţării. Pe acest considerent m-am bazat când am spus, referindu-mă la posibilitatea ca Sibiul să fie atacat, să tragem în duşmani fără somaţie. Niciun moment nu m-am gândit să tragem în populaţie˝- explica  Nicu Ceaușescu.

Privind retrospectiv, este interesant că Nicu Ceaușescu vorbea în 1990 despre ceva ce  face astăziobiectul multor  scrieri documentate. Bunăoară, una dintre concluziile exprimate de fostul procuror militar Cătălin Ranco Pițu, semnatarul rechizitoriului inițial al Dosarului Revoluției este că o grupare a avut interes ca în România să se tragă, să se propage dezinformarea și teroarea.

˝…părerea mea este că undeva s-a greşit. Şi s-a greşit fie din instinct de conservare — care poate să apară în asemenea situaţii — fie datorită unui plan premeditat. (…) Plan premeditat în  sensul de a se trage …˝- spunea Nicu Ceaușescu în 1990, în Tribuna, completând ceva mai târziu că evenimentele din decembrie au fost  ˝o lovitură de stat, pe fondul unei revolte populare reale˝.

Nicu Ceaușescu și-a adus aminte în interviu și de ultima întâlnire cu Nicolae Ceaușescu, petrecută pe 9 decembrie, la București.

˝După 9 decembrie n-am mai vorbit cu el. Deci – 9 decembrie, când l-am văzut ultima dată. Pleca la o şedinţă … Am trecut pe-acasă … „Bună-ziua“, „Bună-ziua“ şi-am plecat˝- spunea Nicu Ceaușescu.

La doar câteva luni după căderea comunismului, dialogul jurnaliștilor Lucian Jiman și Rudolf Kamla cu Nicu Ceaușescu părea din altă lume! Fiul unui dictator era întrebat despre minciunile cu producțiile agircole umflate, despre privatizare, despre democrație și libertate!Și răspunsurile veneau…

Firește, ziariștii au adus în discuție celebrul avion ROMBAC, a cărui sosire la Sibiu a zguduit orașul pe 20 decembrie 1989.

˝ …În concret, în ziua respectivă, n-am știut nimic. Deci nici că vine ROMBAC-ul, că, altfel, nu dădeam telefon la aeroport să întreb ce-i cu zgomotul acela infernal — şi fără precedent — deasupra Sibiului˝- spunea Nicu Ceaușescu. 

˝Avionul a venit pe la ora 19 fără ceva. Mi-amintesc că  în jurul orei 18,30 s-a terminat teleconferinţa şi am plecat imediat acasă. Deci, pe la ora 20 a venit Boşoteanu (C-țin Boșoteanu, șeful Gospodăriei de Partid Sibiu – n.n.), care mi-a spus că cei de la O.J.T. (Oficiul Județean de Turism- n.n) ne roagă să cazăm un grup de turişti, pentru că ei nu mai au locuri. M-a întrebat dacă hotelul  (Hotelul Partidului, actualul Hotel Silva – n.n.) era ocupat. Nu era, locuia doar o secretară. Mi-am dat acordul˝- explica Nicu Ceaușescu lăsând , practic, să se înțeleagă că turiștii erau cei din ROMBAC. Atâta doar că ,așa după cum confirmă chiar el, turiștii nu au mai ajuns la hotel și astfelfostul prim-secretar la județului ajunge să-și  pună aceleași întrebări precum toți sibienii: cine au fost călătorii ROMBAC-ului, ce treabă au avut la Sibiu și unde au dispărut…. Mai ales că era vorba despre câteva zeci de persoane (37 călători suplimentari , adăugați cursei regulate). Musafirii au rămas până astăzi neidentificați.

Ce știa Nicu Ceaușescu despre cine a tras

În dialogul cu Tribuna, Nicu Ceaușescu nu își explica situația de la Sibiu, mai ales că numărul mare de victime s-a inregsitrat după ce Nicolae Ceaușescu plecase deja.

˝Dacă era un anume plan de înăbuşire a demonstranţilor în Sibiu, el se punea în aplicare mai repede. De ce s-a pus în aplicare — dacă a fost  un astfel de plan — după? … Nu  după ce am plecat eu, pentru că eu nu mai reprezentam, practic, nimic, ci după ce s-a plecat, de pe C.C. (Comitetul Central al PCR din București-n.n.) cu elicopterul….˝ -se întreba atunci fiul lui Nicolae Ceaușescu. 

˝În 22 decembrie, până către ora 13, nu s-a tras . Atunci, de ce s-a tras după această oră? Cine a ordonat, dacă s-a ordonat? Pentru că, o dată cu capitularea (plecarea soților Ceaușescu-n.n.) , lucrurile erau, practic, încheiate. De ce s-a mai tras? De ce a mai fost nevoie să se facă vărsare de sânge? De ce s-a mai tras, până către Anul Nou? Şi cine? Am înţeles că pe cei de la Interne i-au arestat pe toţi. Apoi, cine a ridicat elicopterele? Din ordinul cui s-au ridicat acestea și au tras cu rachete asupra unui oraș suprapopulat? Doar orașul nu-i câmp de luptă …˝ spunea atunci, referindu-se la Sibiu, Nicu Ceaușescu.

Ultimul episod al interviului acordat Tribunei cuprinde câteva detalii legate de relația dintre Nicu și părinții săi, soții Ceaușescu. Vorbea, potrivit propriilor declarații, mai des cu mama sa, care-l apela pentru banalități. De genul ˝ce ai mâncat˝, iar Nicu Ceaușescu îi răspundea, deși, oricum (-spune el) o informau alții. 

Cu tatăl său, Nicu Ceaușescu susținea că avea o relație destul de rece cauzată și de faptul că se contraziceau în legătură cu  lipsurile din țară, pe care Nicolae Ceaușescu le contesta.

Al doilea interviu și o altă bombă: dialoguri cu Zoe și Valentin

Tribuna nu a fost doar primul ziar care a discutat cu Nicu Ceaușescu. A fost și prima editura care a publicat dialoguri EXCLUSIVE cu Zoe Ceaușescu, respectiv cu Valentin Ceaușescu,  într-o broșură care are astăzi veritabilă valoare de document, îngrijită de același Lucian Jiman. Asupra acesteia, vom reveni în curând, pe larg.

În plus, în scopul de a contribui la elucidarea evenimentelor de la Sibiu, dar și de a răspunde interesului masiv al sibienilor,  Tribuna a publicat interviuri  cu lt.col Aurel Dragomir, fostul sef al Garnizoanei Sibiu (serial semnat de Liviu Brezae), cu Paula Iacob, avocata lui Nicu Ceușescu (semnat de Lucian Jiman), cu Doru Viorel Ursu, președintele completului de judecată din procesul lui Nicu Ceaușescu, ajuns ulterior  ministru de Interne (semnat de Lucian Jiman) și a urmărit în detaliu toate termenele de judecată ale tuturor proceselor care au vizat Revoluția de la Sibiu. Astăzi, munca de atunci, cu pixul și carnețelul, fără  telefoane mobile, internet și lap-top-uri este greu de greu de explicat. A fost un efort demn de ziariști pasionați, onorant atât pentru Tribuna de atunci cât și pentru cea de acum.

Tot  Lucian Jiman și tot în Tribuna semnează,  în aprilie 1991, o altă serie despre Nicu Ceaușescu –  în realitate tot interviu, chiar dacă nu a fost publicat în acest fel. Întâlnirea dintre ziarist și fiul cel mic al familiei Ceaușescu a avut loc de această dată la Jilava. Starea de sănătate a fostului prim secretar al județului Sibiu era mult deteriorată față de  1990…

În plus, suferințelor sale de sănătate (hepatită, ciroză) i se adăugase și înjunghierea pe la spate, la București, în ziua reținerii sale, 22 decembrie 1989.

Despre Nicu Ceaușescu ( ca și despre părinții săi, de altfel) se scrisese deja  că are conturi  fabuloase în Elveția, iar Lucian Jiman îl întreabă în legătură cu acestea. Explică, simplu, că dacă avea banii ăștia (era vorba despre un miliard de dolari!!), până și din pușcărie ˝se putea descurca˝.

˝… Despre treaba asta am auzit şi eu la Procuratură care, desigur, m-a chestionat pe tema asta … Le-am zis că dacă aveam, aşa cum se susţine, un miliard de dolari, nu mai eram eu la vremea asta aici, la Jilava.(…) Păi, dacă banii-s depuşi în Elveţia, de ce nu fac diligenţele de rigoare ca să-i aducă în ţară?˝spunea, în 1991, Nicu Ceaușescu, pentru Tribuna.

Lui Nicu Ceaușescu i se confiscase tot, iar ce nu i se confiscase, i se furase. Așa s-a întâmplat cu un Rolex pe care îl avea la mâna în momentul reținerii,în decembrie 1989, la intrarea în București. Fiul cel mic al soților Ceaușescu recunoaște în dialogul cu redactorul Tribunei că avea un ceas de aur, cam de 300 de grame, pe care îl cumpărase cu 7800 de dolari.

Citit astăzi, interviul cu Nicu Ceaușescu dezvăluie un om bolnav, foarte bolnav chiar, obosit, decepționat și …împăcat. 

˝…Dar, pe mine nu mă cheamă altfel decât Nicu Ceauşescu … Dacă mă chema altcumva, eram de multă vreme în libertate, dar aşa… Pe semne, trebuie să stau la închisoare; şi dacă aşa trebuie, stau, că n-am încotro˝- spunea Nicu Ceaușescu în aprilie 1991.

Nicu Ceaușescu a fost judecat și rejudecat, iar în final, în 1995, eliberat. În 1996, la 45 de ani, în urma unor complicații medicale, a murit. A fost  înmormântat la  București.

Nicolae EREM