Apariţia unui volum aniversar marchează întotdeauna, în axa timpului, recunoaşterea activităţii ştiinţifice a unei instituţii sau a unei personalităţi.
În această notă de apreciere a valorii culturale şi continuităţii cercetărilor ştiinţifice, desfăşurate în decursul a peste şase decenii, dorim să semnalăm apariţia volumului „Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu (1956-2021): 65 de ani de provocări istoriografice şi culturale”. Volumul, apărut sub coordonarea prof. univ. dr. Rudolf Gräf şi dr. Andreea Buzaş, a văzut lumina tiparului la Cluj-Napoca, în anul 2022, şi este editat sub egida Academiei Române. Centrul de Studii Transilvane.
Volumul aniversar cuprinde, pe parcursul celor aproape 300 de pagini, studii ale membrilor Institutului, debutând printr-un „Cuvânt înainte” (p. 7-10) şi un omagiu „Reprezentanţi ai primelor generaţii de cercetători ai Institutului…” (p. 11-12), semnate de prof. univ. dr. Rudolf Gräf, directorul ICSU Sibiu, gânduri îndreptate către cei care au slujit cercetarea şi cultura sibiană şi au contribuit la ceea ce Institutul sibian înseamnă astăzi.
În următoarele pagini, coordonatorii volumului semnează materialele In honorem, dedicate academicianului Paul Niedermaier, cel care peste două decenii s-a aflat la conducerea instituţiei, dr. Sigrid Haldenwang, cercetător, în principal, al „tezaurului lexical al celor 243 de graiuri săseşti”, transpuse ştiinţific în „Dicţionarul graiurilor săseşti din Transilvania”, profesorului Vasile Ciobanu, specialist în „istoria minorităţilor naţionale, istoria oraşelor din România în secolele XIX-XX, istoria elitelor din România în sec. XX, istoria culturii, bibliografie istorică…”, prof. univ. dr. Ilie Moise, etnolog şi cercetător neobosit al culturii şi civilizaţiei tradiţionale româneşti.
Urmează felicitările şi mesajele rostite cu prilejul sesiunii aniversare de comunicări ştiinţifice a institutului sibian, eveniment care a avut loc la data de 10 decembrie 2021. Primul dintre acestea a fost rostit de preşedintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, care a amintit, printre altele, colaborarea avută cu doi dintre directorii ICSU: profesorul Thomas Nägler şi acad. Paul Niedermaier. Au urmat mesajele acad. Paul Niedermaier, preşedinte de onoare al Comisiei de Istorie a Oraşelor din România, care timp de peste două decenii s-a aflat la conducerea acestui Institut, prof. univ. dr. Ioan Bolovan, membru corespondent al Academiei Române, director al Institutului de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca, mesajul prof. univ. dr. Cornel Sigmirean, director al Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” din Târgu Mureş, prof. univ. dr. Ion Taloş, de la Universitatea din Köln, şi mesajul prof. univ. dr. Sorin Radu, rector al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu.
În continuare, volumul cuprinde capitolul „Studii şi articole. Profilul ştiinţific al Institutului, publicaţii, colecţii…”, studii strict legate de activitatea ştiinţifică, desfăşurată în cadrul ICSU Sibiu.
Primul dintre acestea, intitulat „Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu la 65 de ani de la înfiinţare”, este semnat de
dr. Vasile Ciobanu, de peste cinci decenii cercetător în cadrul institutului sibian (p. 29-58). În material, autorul aminteşte momentele importante, adeseori dificile, prin care a trecut instituţia, ţinând cont de contextul istoric, deloc propice cercetării culturii unei etnii, care, după cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost privită dintr-o anumită perspectivă politică. Personalitatea cercetătorilor care şi-au adus de-a lungul timpului contribuţia la calitatea materialelor, dar şi colaborarea cu alte centre de cultură, atât din ţară cât şi din străinătate, au făcut ca ICSU Sibiu să ajungă astăzi o prestigioasă instituţie, recunoscută la nivel naţional şi internaţional.
Următorul material, „Dicţionarul graiurilor săseşti din Transilvania în decursul vremii” (p. 59-79), este semnat de cercetătoarea dr. Sigrid Haldenwang, angajată a institutului din acelaşi an cu semnatarul precedentului material. Studiul argumentează importanţa cercetărilor – „lucrare de referinţă pentru istoria generală a limbii germane şi cercetarea dialectelor, pentru cercetarea aşezărilor, pentru studiile privind echilibrul lingvistic, natura contactelor lingvistice, interferenţele cu limbile învecinate, pentru studii de etnografie…”.
Al treilea material, „Studii şi comunicări de etnologie în contextul celor şase decenii şi jumătate de cercetare etnologică instituţionalizată la Sibiu” (p. 80-92), este semnat de către prof. univ. dr. Ilie Moise. Pe parcursul studiului este evocată, prin intermediul presei şi al corespondenţei din acei ani, imaginea unor importante personalităţi, care de-a lungul anilor au fost sufletul revistei etnologice. Organizată iniţial sub forma unui buletin ştiinţific, revista a fost numită „Studii şi comunicări”, apoi „Studii şi comunicări de etnologie”, devenită periodic al Academiei Române. Apariţia revistei s-a concretizat prin tipărirea unui număr de 35 de volume. Analizând întregul efort depus, de la apariţia unui simplu „buletin ştiinţific” la acela de periodic apărut sub egida Academiei Române, autorul concluzioneză că „reţeta succesului este simplă şi conţine doar voinţă în cantităţi egale cu sacrificiu şi generozitate”.
Dr. Andreea Buzaş semnează materialul intitulat „Colecţiile de folclor ale Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu – parte integrantă a celor mai importante arhive de specialitate din România” (p. 93-105). Pornind de la iniţiativa înfiinţării arhivelor de folclor în România, autoarea prezintă parcursul istoric care a dus la dezvoltarea arhivei de folclor a ICSU Sibiu. Arhiva institutului, beneficiară a unei moşteniri începută încă de la înfiinţarea „Asociaţiunii Transilvane”, s-a concretizat într-un instrument atât de util cercetătorilor, într-o lume aflată într-o continuă şi rapidă schimbare, în care aspectele legate de tradiţii par a fi puse într-un con de umbră.
Următoarea secţiune a volumului, intitulată „Proiecte şi teme de plan” se deschide cu studiul arheologilor dr. Maria Crîngaci Ţiplic şi prof. univ. dr. habil Ioan Marian Ţiplic: „Biserica fortificată din Cisnădie. Rezultate preliminare ale cercetărilor arheologice” (p. 106-130). În prezentul studiu sunt evidenţiate structurile de arhitectură şi prezenţa mormintelor, care au precedat actualul monument de cult. Toate aceste vestigii au văzut lumina zilei în urma câtorva campanii arheologice, sugerând prezenţa unui edificiu ecleziastic anterior. Să fie acesta legat de momentul primei colonizări a zonei? Probabil cercetările viitoare vor aduce mai multe lămuriri.
Prof. univ. dr. Zeno-Karl Pinter şi dr. Claudia Urduzia semnează materialul „Cetatea Orăştie – colţul de nord-est şi turnul circular uitat” (p. 131-150). În urma cercetărilor arheologice preventive desfăşurate în anul 2021 (cercetări arheologice sistematice s-au desfăşurat aici, începând din 1991, de-a lungul a zece campanii), în zona centrală a oraşului, incintă care „protejează trei edificii de cult: rotonda, descoperită arheologic, biserica reformată (iniţial biserică parohială catolică, ridicată în a doua jumătate a secolului XIII) şi biserica luterană, mai nouă (1820)”. În urma cercetărilor au fost descoperite urme ale unor anterioare amenajări, materiale de construcţie, fragmente de ceramică şi sticlă, de cahle, monedă, materiale organice etc. Menţionăm doar faptul că realizarea a numeroase campanii de cercetări în această zonă reuşeşte, piesă cu piesă, să întregească imaginea aşezării medievale Broos.
Următorul material, „Oşteni de nădejde şi rebeli de temut. Rolul militar al saşilor în Transilvania medievală (secolele XIII-XV)”, este semnat de dr. Liviu Cîmpeanu (p. 151-166). Autorul abordează un subiect mai puţin dezbătut în lucrările de specialitate, de altfel destul de lacunar în documente, excepţie făcând bătălia din 13 octombrie 1479, descrisă de umanistul şi cronicarul italian Antonio Bonfini. Este vorba de organizarea militară şi campaniile regalităţii maghiare la care au participat saşii, colonizaţi la frontiera de sud a Transilvaniei. În material sunt menţionate câteva dintre aceste acţiuni militare desfăşurate între secolele XIII-XV, în interiorul şi în afara provinciei.
Dr. Julia Derzsi este prezentă în paginile volumului cu materialul „Registrele de socoteli din secolul al XVI-lea ale Sibiului, ale celor şapte scaune şi ale Universităţii săseşti. O abordare sistemică a tipului de sursă” (p. 167-183). Sunt amintite tipurile de documente abordate, un istoric al cercetărilor acestor surse, dar mai ales valoarea socotelilor orăşeneşti ca sursă istorică, fapt care ne permite „să înţelegem istoria economică şi instituţională a oraşului”. Aşa cum afirmă autoarea: „cel mai bun mod de a înţelege cum a funcţionat administraţia şi cum şi sub ce formă au fost întocmite registrele de socoteli este de a le examina împreună şi de a plasa informaţiile în cadrul istoric instituţional adecvat” (p. 183).
Studiul „Planul vetrei şi islazului oraşului Roman din 1848” este semnat de dr. Dan Dumitru Iacob (p. 184-227). Amplul material oferă, aşa cum dezvăluie, de altfel, titlul, o imagine asupra structurii şi topografiei oraşului amplasat la confluenţa râurilor Moldova şi Siret, a reţelei stradale şi a locaţiilor unor edificii importante pentru comunitate. Autorul afirmă de asemenea faptul că „analiza planului şi a resurselor documentare asociate ne-au permis să conturăm şi câteva repere din viaţa şi activitatea lui Gheorghe Vucinic, cel care a realizat ridicarea topografică…” (p. 207) la mijlocul secolului al XIX-lea.
Următorul material, semnat de dr. Alexandru Nicolaescu, este intitulat: „Situaţia epidemiilor reflectată în presa românească din Transilvania (1867-1918)” (p. 228-252). Aşa cum sugerează încă de la început autorul, situaţia pandemiei de Covid-19 a trezit din nou interesul cercetătorilor asupra documentelor de epocă, referitoare la periodicitatea şi efectele epidemiilor care au afectat societatea transilvană, dar şi măsurile de siguranţă adoptate, toate aceste lucruri, văzute prin ochii presei poporale, cât şi ai revistelor şi ziarelor locale.
Dr. Anda-Lucia Spânu aduce în atenţie „Începuturile protecţiei patrimoniului arhitectural românesc: Emille-André Lecomte du Nouy” (p. 253-273). Studiul analizează contribuţia arhitectului şi restauratorului francez, membru al Academiei Române şi membru salariat al Curţii Regale, o reflecţie asupra metodelor restaurării şi conservării patrimoniului arhitectural, inovaţiile introduse în practicile patrimoniului, unele dintre aceste metode astăzi, desigur, contestate.
Ultimul material din prezentul volum, „Faţete ale comicului în literatura umoristică a scriitorului sas Schuster Dutz”, este semnat de dr. Oana Nora Căpăţână (p. 274-296). Deşi, aşa cum afirmă autoarea, suntem tentaţi a considera ca un lucru de la sine înţeles „lipsa de haz a germanilor”, descoperirea scrierilor etnicului sas Schuster Dutz pare că va contrazice stereotipul. Materialul de faţă, bine documentat, relevă activitatea prolifică a acestui autor, trecut uneori prin momente dificile, aşa cum este internarea în anul 1945 în lagărul de la Caracal. Reabilitat în anul 1965, unele dintre operele sale au fost traduse şi tipărite şi în limba română.
În încheiere, adresăm aprecieri celor care au contribuit la realizarea acestui volum, prinos de recunoştinţă adus înaintaşilor, celor care au creionat parcursul ştiinţific al Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu, la aniversarea a 65 de ani de activitate culturală.

Adrian STOIA, Complexul Naţional Muzeal ASTRA