– Din spusele preotului-profesor Constantin Valer Necula (n.19 iulie 1970, Braşov), prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă  „Sf. Înalt Ierarh Andrei Şaguna”, din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu: Multe şi felurite sunt meseriile şi îndeletnicirile oamenilor, însă cea mai veche şi frumoasă dintre toate a fost, este şi va fi aceea de părinte de copii şi de bunic pentru nepoţi şi strănepoţi. Iar odată începută ea nu se sfârşeşte niciodată. Cu ea n-ai nici concediu de odihnă şi nici concediu medical, răsplata fiind nu o anumită plată în bani sau obiecte, ci un cumul de griji şi de nevoi care te urmăresc până la adânci bătrâneţe. Evident că toţi aceşti părinţi ai propriilor lor copii, dar şi bunici şi străbunici ai nepoţilor şi strănepoţilor lor sunt pedagogi facultativi şi autodidacţi, de vreme ce doar şcoala vieţii îi învaţă acest nobil şi vechi meşteşug. Ca urmare, ei ştiu că actuala lor preocupare n-are cum să dureze prea mult, de aceea nici nu se tem de propria lor bătrâneţe. Un îndemn precum un sfat bun de urmat, oferit în dar de acelaşi preot de biserică şi dascăl universitar sibian: „Copii, să nu vă pierdeţi bucuria primei zile de şcoală! Uitaţi-vă la noi, cei maturi, că suntem mai emoţionaţi ca voi. Şi nouă ne e mai dor de şcoală decât vouă. Ne iertaţi că v-am întrerupt vacanţa, invi­tându-vă la şcoală. Îl rog pe Dumnezeu să binecuvânteze pe părinţii voştri, de care vă rog să aveţi grijă luând note de la 10 în sus, dacă se poate. Toţi elevii trebuie să ajungeţi olimpici internaţionali”.

  – Fiind extrem de îmbătrânite, cel puţin 200 de sate şi cătune de case şi gospodării din întreaga ţară nu vor trimite la şcoală, în clasele primare, nici măcar un copil! Însă îmbucurător este faptul că pentru transportul zilnic al elevilor, dintr-o aşezare în alta, în scopul îmbunătăţirii frecvenţei acestora la cursurile şcolare, au fost distribuite alte câteva sute de microbuze. Necazul cel mare este nu numai că nu au toate banii de benzină asiguraţi, dar şi că majoritatea şoferilor sunt lipsiţi de experienţa necesară. Ce ne facem, însă, şi cu lipsa poftei de învăţătură a elevilor şi cu slaba pregătire profesională a cadrelor didactice!? Dar şi cu nepăsarea părinţilor şi bunicilor! Mulţi dintre ei plecaţi în străinătate la lucru, lăsându-şi copiii şi nepoţii, fie în grija unor rude sau vecini binevoitori, fie în asistenţa socială a primăriilor!

Nelu Vulcan-Agniţeanul