Probabil că una dintre imaginile ce redau cu fidelitate halul în care e tratată România este cea de la frontierele țării, unde, atât pe sensul de intrare, cât și pe cel de ieșire, oamenii așteaptă și câteva ore pentru o formalitate simplă ce durează un minut sau chiar mai puțin. După ce ai trecut de Nădlac poți circula până la capătul continentului fără să mai fii nevoit să fierbi în suc propriu pe la vămi. Pare un amănunt, dar libera circulație de care se bucură majoritatea europenilor e un câștig pe care ocârmuirea noastră nu l-a conștientizat și nu-l va înțelege în veci. A te gândi cu groază că ai de trecut o frontieră unde vei îndura chinurile așteptării absurde, a-ți calcula plecarea în așa fel încât să nu prinzi orele de vârf ale traficului reprezintă un disconfort incompatibil cu statutul de cetățean european. Oricâtă bunăvoință ar avea vameșii, oricât s-ar mobiliza Poliția de Frontieră, nu pot la un loc să îndulcească pelinul cultivat în 30 de ani de o clasă politică plină de pușlamale, de lichele, incompetenți, miserupiști și corupți. Nu suntem în Schengen nu din cauza unui cancelar austriac țâfnos, ci pentru că am avut ghinionul să fim conduși mereu de inși duplicitari, fără coloană vertebrală, servili, aflați parcă mereu în opoziție cu interesele românilor. Ne-am îmbătat cu apă rece atunci când unii oficiali europeni ne-au bătut pe umăr compătimitor, șoptindu-ne la ureche că ni s-a făcut o nedreptate când nu am fost acceptați în spațiul Schengen. Cum enunțurile însiropate în compasiune sunt doar niște atitudini protocolare, granițele românești continuă să fie scena unor explozii de nervozitate legitimă și probabil că vor rămâne așa încă o vreme. Între noi fie vorba, îi doare pe majoritatea europenilor fix în bombeu de situația umilitoare pe care o îndură sute de mii, poate milioane de români. După cum spuneam și cu alte ocazii, cei ce ne conduc ar fi putut negocia la sânge o droaie de avantaje pentru România în contextul vecinătății cu teatrul de război din Ucraina. Dar, vorba aia, nici pe Bîstroe nu s-a săpat, nici canalul nu e mai adânc, nici flora și fauna Deltei n-au de suferit. Cu toate că suntem membri UE cu acte în regulă, continuăm să ne mulțumim cu produsele cu dublu standard pe care le importăm la prețuri mari, cu statutul de țară neacceptată în Schengen și cu tot felul de aberații la care privim pasivi, de parcă am fi hipnotizați. Nu cei pe care îi găsim mereu vinovați ne țintuiesc în poziția ghiocel, noi înșine fiind singurii responsabili pentru tot ceea ce ni se întâmplă. Mă rog, e vorba de politicieni, însă ei sunt tot rodul opțiunilor noastre.