În antichitate, pe teritoriul actualei localităţi Micăsasa (jud. Sibiu), a funcţionat un puternic centru de producţie a ceramicii romane, asemănător ca varietate şi amploare a producţiei cu marile ateliere vestice ale Imperiului Roman. Cercetătorul și muzeograful PhD. Ioan-Cosmin Ignat ne-a confirmat că în zonă santierele arheologice sistematice au dus la dezvelirea vestigiilor unor ateliere cu instalaţiile aferente: 26 de cuptoare pentru arderea ceramicii, camere destinate uscării acesteia după realizarea la roata olarului, gropi pentru extragerea lutului şi pentru aruncarea deşeurilor etc.

Un prolific profesor și muzeograf

————————–

PhD. Ioan-Cosmin IGNAT, profesor asociat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu până în 2015, ne-a precizat că acestor artefacte li se adaugă o cantitate impresionantă de material ceramic produs de meşterii de la Micăsasa, de la vase de lux la recipiente folosite în viaţa de fiecare zi şi la materiale de construcţii. Una dintre cele mai spectaculoase categorii ceramice confecţionate de meşterii olari de la Micăsasa este terra sigillată ( n.n. este vorba despre ceramica de lux din vremea romanilor, decorată cu figuri în relief realizate cu ajutorul unor sigilla /ștampile). Am  mai aflat că pentru obţinerea acestui tip particular de decor al vaselor, olarii realizau tipare care erau ornamentate în interior, în negativ, cu ajutorul unor ştampile. În atelierele ceramice de la Micăsasa au fost descoperite peste 400 de tipare întregi sau fragmentare, în care au fost realizate vase ”terra sigillata”. 

Pasionat de cetăți, palate ori biserici fortifícate 

———————————————–

”Știu că poate sună ca un clișeu dar pentru mine fiecarea obiect …”amprentă vegetală” descoperită sau supusă unui studiu științific mă acaparează căci prin ele recotituim părți din acel mare puzzel istoric. Ca atare implicit monumentele medievale, fie ele cetăți, palate ori biserici fortifícate reprezintă un tezaur pe care, din păcate deocamdată, comunitățile și o mare parte a instituțiilor statului nu știu să îl valorifice nici măcar la 50% din valoarea acestestora” se confesează muzeograful PhD. Cosmin Ignat continuând ” Suntem cu mult în urma centrului și vestului Europei dacă ne referim la acest aspect. Dacă ne referim la promovare, timid, se întâmplă lucruri bune și în România, precum ”Proiectul România Atractivă” în cadrul căruia am oferit consultanță istorică referitoare pentru monumentele cuprinse în Ruta 5 – Ruta bisericilor fortificate, Ruta 10 – Ruta cetăților și Ruta 12 – Ruta satelor cu arhitectură tradițională”. Potrivit valorosului cercetător mai sunt multe lucruri de făcut. ”Zi de zi sunt preocupat de situația patrimoniului din România, atât prin prisma meseriei – în calitate de șef al Secției de Cercetare și valorizare patrimoniu din cadrul Muzeului ASTRA”

”Bastonul de mareșal” al cercetării și al civismului

—————————————————————

Metaforicul ”Baston de mareșal al cercetării”, așa cum îl descrieți, ține de facto de agilitatea cercetătorul de a descoperi urme vechi ale trecutului. În opinia mea, inlcusiv în cercetarea arhitecturală această agilitate trebuie însoțită de alte studii temeinice și responsabile de arheologie. Este vorba despre o ținută legată de expertiza profesională care ar trebui să se reflecte și în exercițiul extraprofesional. Eu încerc acest lucru și în timpul liber desfășor activități educaționale în cadrul Asociației Hai din pantofi în bocanci pe care am înființat-o în anul 2022 alături de Margot Menning, în localitatea Cașolț din comuna Roșia, unde ne-am și mutat câțiva ani mai devreme. E un front de lucru imens”.

De mic copil am fost fermecat

—————————–

Am crescut influențat de sași și modul acestora de trai, în localitatea Cisnădie. Îmi aduc aminte cu nostalgie după-amiezele și zilele de sărbătoare. De mic copil am fost fermecat de biserica evanghelică fortificată a cărei turn se înălța semeț în centrul localității. Și tot de mic mi-am dat seama că vreau să studiez istoria centrului Europei, în general, și a Transilvaniei, în particular. Studiile de licență și masterat s-au îndreptat în această direcție, fiind încununate de dobândirea titlului de doctor în istorie în anul 2013 cu o teză referitoare la Arheologia ecleziastică medievală în bazinul Hârtibaciului (secolele XIII-XIV). Îndrumat îndeaproape de profesorii mei de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Departamentul de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă am dobândit cunoștințe teoretice și practice care îmi sunt de folos chiar și azi, la mai mult de un deceniu după finalizarea studiilor.

Picturile murale

—————-

Din ultima lună a anului 2015 îmi desfășor activiatea în cadrului Muzeului ASTRA din Sibiu unde am găsit un mediu propice aplicării practice a cunoștințelor mele fiind înconjurat de un colectiv de specialiști remarcabili. Aici am desfășurat cercetări de teren care au venit să completeze studiile de arhivă sau biblioteci. În cadrul proiectelor desfășurate în cadrul Muzeului ASTRA am avut ocazia să descopăr, recent, o frescă deosebit de valoroasă aflată pe peretele nordic al altarului bisericii medievale, azi romano-catolice, din localitatea Micăsasa, din județul Sibiu. Fresca a fost dezvelită anul trecut, conform spuselor curatorului bisericii, atunci când s-au decopertat părți din tencuiala bisericii în vederea renovării acesteia în viitorul apropiat. Astfel de comori mai pot fi, cu siguranță găsite în viitor la unele din bisericile evanghelice din Transilvania, care au fost, la origine, catolice, suferind transformări radicale începând cu a doua jumătate a secolului al 16-lea. Atunci picturile murale din biserici au fost ori distruse, ori acoperite cu straturi succesive de vopsea, cea din urmă situație fiind cea fericită. Astfel, în urma lucrărilor de restaurare a bisericilor pot fi redescoperite aceste picturi splendide care ne pot dezvălui aspecte chiar și spectaculoase referitoare la viața sașilor transilvăneni. Proiectele cu finanțare europeană reprezintă o oportunitate importantă de a restaura aceste monumente însă există, conform specialiștilor, și riscul de a distruge unele elemente vechi și valoroase din cauza ritmului alert și a termenelor strânse de executare a lucrărilor. România este, din păcate, una dintre țările din Uniunea Europeană unde cultura, istoria și protejarea patrimoniului sunt neglijate masiv de către autoritățile statului.

Inițiative private

——————

Inițiativele private, organizațiile și grupurile de specialiști, asociațiile sunt cele care dedică resurse impresionante în protejarea patrimoniului cosntruit. Pe lângă lucrările propriu-zise de restaurare este nevoie și de conștientizarea comunităților locale de faptul că dețin o bogăție inestimabilă care poate constitui un motor economic important pentre acestea. Tocmai de aceea în cadrul Muzeului ASTRA desfășurăm programe pentru elevi și tineri interesați de istorie și patrimoniu precum proiectul Educăm prin patrimoniu – finanțat prin programul PNRR. Cpncomitent în cadrul ”Asociației Hai din pantofi în bocanci” am desfășurat numeroase proiecte prin care încercăm să atragem tinerii de pe Valea Hârtibaciului spre spectrul cunoașterii istoriei locale. Spre exemplu, în cadrul proiectului Hai respiră Hârtibaciu, proiect finanțat în cadrul Maratonului Internațional Sibiu și premiat de către Asociaţia Internaţională de Tineret Become alături de Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Sibiu, în cadrul Agendei de Tineret 2023, ca fiind cel mai bun proiect pentru tineret, am încercat să aducem laolaltă comunitățile locale rurale și vizitatori interesați din centrele urbane, tocmai pentru a crea un cadru adecvat cunoașterii istorei, patrimoniului și culturii locale. De către ambele tabere. Au rezultat șase evenimente în cele șase localități ale comunei Roșia, cel mai amplu fiind cel desfășurat în localitatea Cașolț, eveniment care a coincis și cu prima ediție a Nopții Muzeelor la sate. Chiar dacă mă repet trebuie să afirma răspicat că mai sunt foarte multe de făcut în acest domeniu. Patrimoniul construit trebuie protejat însă și comunitățile, în special tinerii, trebuie educați în spiritul cunoașterii și păstrării acestuia.