Fred Nuss nu poate fi dezlipit de Sibiu aşa cum Sibiul nu putea fi dezlipit de Fred Nuss. "Foto: Fred NUSS" era deja un automatism atunci când deschideai Tribuna sau, mai înainte de ea, Flacăra Sibiului. Pentru că orice sibian ştia un lucru: cele mai frumoase fotografii cu Sibiul le face Fred Nuss. Colegul nostru (nu spun "fostul", el ne va rămâne coleg cât timp va mai fi cineva care să-şi amintească de el) a trăit istoria şi a imortalizat, în imagine, istoria Sibiului. 
Primul contact "direct" cu Fred (colegii mai bătrâni îi spuneau "Freddy", noi, mai tinerii, i-am spus "Domnul Fred" sau "Domnul Nuss") Nuss l-am avut în facultate, la o oră de fotografie, ţinută într-una dintre sălile Cercului Militar. Ne-a ţinut, două ore, în suspans cum puţini profesori cu patalama reuşeau pe la cursuri, dându-ne o lecţie despre cum să faci fotografie adevărată, de presă sau nu de orice fel. Fred Nuss nu a fost un simplu fotoreporter care a "prins" ce i-a picat în obiectivul aparatului. A fost un artist al fotografiei care, a ridicat imaginea "de presă" la nivel de artă fotografică. Se vede clar aceasta daca îi analizezi imaginile: curate, încadrare perfectă, totul e la locul său, nimic nu e în plus, nimic în minus. Clar, nu simplu fotojurnalism de agenţie, şi de dat pe rafală că tot iese ceva de acolo, ci artă ce prinde realitatea momentului. 
Apoi am devenit colegi. Fred Nuss era un coleg desăvârşit, un profesionist perfect. Ţi-era efectiv jenă să-i explici ce vrei, pentru că era inutil asta. Ştia exact cine-ce-unde-când-cum să "prindă" în vizor şi garantat, fotografia era "bun de tipar". Era fotograful ne-risipitor de cadre, dar cele câte erau, erau, garantat de calitate. 

Imaginile lui Fred Nuss sunt o oglindă a istoriei şi a transformărilor Sibiului şi un tezaur despre care a-i spune "inestimabil" nu ar fi o exagerare sau o simplă figură de stil. De la imagini "de atmosferă" la detalii care nouă ne scapă, de la chipuri de celebri ai vremii la dificilele dar expresivele imagini din concerte sau de la manifestarea sa de suflet, Festivalul de Jazz de la Sibiu, la faimoasa "Fotoghicitoarea Tribunei", tot ce a realizat Fred, cu filmul aparatului clasic sau cu senzorul camere digitale, este DOCUMENT şi are valoare ISTORICĂ. 
Nu, nu era tipul de om neînţeles, închis în "turnul de fildeş" şi jucând rolul geniului care are neşansa de a trăi într-o lume de habarnişti. Era unul dintre cei mai veseli oameni pe care i-am întâlnit, un om care la o adică putea să întreţină o petrecere. Povestitor neîntrecut, te captiva cu discursul său. Nu puteai să mai ai nelămuriri după ce el ţi-a explicat ceva, de la artă culinară la mecanică, electricitate sau fotografie. Totuşi nu îmi amintesc să-l fi "luat" cineva să predea din cunoştinţele sale. A muncit enorm iar noi ştim, chiar dintre cei mai apropiaţi de el, doar, zic fără a exagera, 1% din ceea ce a făcut. Da, a avut câteva expoziţii, dar insuficiente faţă de ce avea el de oferit lumii. Ziarul nostru i-a publicat periodic pagini tematice, tot insuficiente faţă de cât avea el de oferit. "Foto: Fred NUSS"  a devenit sinonim cu fotografiile Sibiului şi nimănui nu i s-a spus că "faci poze ca Fred Nuss" pentru că nimeni nu făcea nu face şi nu va face fotografii ca el. 
Mă întreb şi mă voi întreba ce se va face cu TEZAURUL fotografic rămas în urma lui. Şi nu numai eu am această întrebare ci şi mulţi iubitori ai lui şi ai Sibiului. Noi, colegii săi, obişnuiam să facem glume (la care râdea şi el) despre imagini isitorice vechi şi despre faptul că e posibil să el fi realizat el. Era de fapt o recunoaştere a faptului că Fred Nuss era un om care a fotografiat o istorie. O istorie care a devenit apoi el însuşi. Măcar de am iubi pe sfert Sibiul ăsta cât a făcut-o el… ŞI chiar dacă omul de carne a plecat dintre noi, "Foto: Fred NUSS" va rămâne.