Părintele Arsenie şi Mănăstirea de la Turnul Roşu

           Cuvântul Părintelui Arsenie: ,, Mă, voi de la Porceşti -Turnu Roşu de ce veniţi la mine ca la un sfânt? Că voi aveţi acolo pe vale o mănăstire arsă şi călugări arşi. E un loc sfânt. Cântă îngerii acolo noaptea că au fost arşi călugării şi Mănăstirea dărâmată şi arsă de generalul austriac Buckow. Era o mănăstire veche din1601, cum este încrestat într-un lemn şi pe cărămizi".
Mergeţi şi vă rugaţi acolo mă, că e loc sfânt şi vă ascultă Bunul Dumnezeu.
 Aceste cuvinte ale părintelul Arsenie mi le-a spus o mătuşă Ana din sat care mergea împreună cu mama ei şi cu alte femei din Porceşti- devenit în 1961 comuna Turnu Roşu, frecvent la părintele Arsenie. Le ştia şi bunica mea, Ioana, şi le-a spus mai întâi mamei mele Elena şi apoi şi mie, când eram năzdrăvan şi voia mumuliţa cum ne cerea să-i zicem să mă astâmpere. Aceste cuvinte le ştia tot satul, inclusiv părintele Ionel Dragomir, care era la a treia generaţie de preoţi localnici, De la bunicul lui se urca la mănăstire pentru rugăciune.
           Din vechime era o tradiţie ca să se urce preotul cu lumea pe Valea Caselor, care coboară prin centrul satului, la Mănăstire, în prima duminică după Sf. Marie Mare. Se slujea în biserica din sat, zidită în 1653, de voevodul Ţării Româneşti, Matei Basarab, Sfânta Liturghie, dis de dimineaţă, apoi se urca la Mănăstire şi acolo se ajungea pe o cărare doar de picior ce se întindea ca un şarpe pe malul văii. În lunca mănăstirii care era plină de oameni se făcea Taina Maslului, Aghiasma Mică şi un parastas pentru călugării al căror nume erau cunoscute dintr-un pomelnic al Bisericii din Sat şi de pe unele cărţi de slujbă. După aceea se urca mai sus trecând valea la un loc numit Şipotul călugărului unde se întindea o masă pe iarbă. Acest şi pot există şi astăzi şi are o apă foarte bună şi tămăduitoare pentru cei care se roagă acolo.
         Era şi o tradiţie după cuvântul Părintelui Arsenie să urce mai ales femeile la mănăstire şi să facă rugăciuni noaptea fără frică de lupi sau urs. Venea lume şi de la Braşov şi de la Sighişoara şi Agnita pentru necazurile lor şi se rezolvau cu ajutorul sfinţilor arşi în acel loc şi cred eu şi pentru cuvântul părintelui Arsenie. Când am intrat la teologie la Sibiu în 1969, m-am dus la Părintele Arsenie să-i spun vestea cea bună. Atunci am vorbit mai pe îndelete cu părintele şi i-am spus că am fost după sfânta Mărie la Mănăstirea din Turnu Roşu. L-am întrebat dacă a fost acolo în fapt sau dacă a văzut-o doar cu duhul. Mi-a răspuns zâmbind şi fulgerănd cu ochii albaştrii ce aveau luciri de culoare gri şi te puneau la punct: ,, Da mă am fost acolo şi am şi dormit noaptea în cetină de brad. Este un loc sfânt şi va da Domnul dacă vrea să se refacă mănăstirea!"
     Am tăcut şi nu l-am mai întrebat ca să nu-l supăr dar părintele nu s-a supărat şi a început să-mi vorbească despre istoria monahismului din Ardeal pe vremurile când împărăteasa Maria Terezia, care voia unitate politică în Imperiul prin religie l-a trimis pe generalul Adolf Von Buckow şi a dărâmat cu tunul şi a ars peste 140 de mănăstiri şi schituri în toată Transilvania.
      Lumea din Turnu Roşu înspre sfârşitul epocii de aur alerga la Părintele Arsenie cu o plângere importantă. Se proiecta în munţii comunei o centrală nucleară iar şesul dintre Tălmaciu, Racoviţa, Turnu Roşu şi Boiţa urma să fie un mare lac de acumulare a apelor Oltului, care să răcească centrala. Mai ales după marea inundaţie din 1970, când Oltul acoperea chiar linia ferată aşa de mare era, oamenii se rugau să se întâmple o minune ca să nu fie distrus satul mai mult de jumătate.
        Şi eu am fost după inundaţiile din Iunie 1970, la Părintele Arsenie. Mi-a spus ca şi când ar fi văzut dintr-o dronă sau elicopter că a văzut apele de la Turnu Roşu care acopereau calea ferată de la Podul Olt şi Boiţa. Am ştiut că Părintele a văzut de acolo de la Bucureşti inundaţiile sau chiar că a fost deasupra apelor adus în chip minunat aici de sfântul Ilie pe care îl invoca mereu, dar şi pentru credinţa oamenilor din Turnu Roşu în Sfinţenia Părintelui Arsenie.
     Minunea s-a întâmplat în decembrie 1989 şi satul a fost salvat. Apoi pe locul mănăstirii vechi a început reconstrucţia unei mănăstiri noi, în 1994 când a venit părintele Petroniu Tănase adus de credincioşii care doreau refacerea mănăstirii. Dar despre aceasta vom scrie în episodul următor.

Preot, Streza Nicolae