Cuvântul Părintelui Arsenie: "Iisus umple timpurile cu veşnicia, precum a zis despre Sine: "Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, Cel dintâi şi Cel de pe urmă" (Apo­calipsa, Cap. 22, 13).

După cum spunea Sfântul Apostol Pavel, Marele Propo­văduitor al Tainei celei din veac ascunse şi de îngeri neştiută, dar după Naşterea lui Iisus, Taina a fost vestită de îngeri, iar Iisus Hristos este ieri şi azi şi în veci acelaşi (Evrei 13,8) şi e Cel bătrân şi Cel tânăr. Cel bătrân, pentru că este Fiul lui Dumnezeu născut mai înainte de veci adică de vea­curi, de timp, iar Cel nou că s-a născut ca om din Fecioara Maria în Betleem. Iisus, azi e mai nou ca ieri. Timpul este distanţa de la chemarea lui Dumnezeu la răs­punsul oa­menilor. Dumnezeu este sta­bil prin faptul că se contemplă ca neschibându-se în Sine într-un nimic; dar şi mişcător prin faptul că susţine şi păstrează existenţele pe care le-a creat, după cum spu­nea Sfântul Maxim Măr­turisitorul, comentând pe Dionisie Areopagitul. Iată deci că timpul începe odată cu creaţia lui Dumnezeu. Prin aceasta Dumnezeu în mod simplu şi unitar se destăinuie în timp şi îl umple de sens, Tatăl, prin Fiul în Duhul Sfânt. Important este să ne umplem timpul de veşnicie prin trăirea lui Iisus Hristos în Biserică".

Ce mare teologie făcea Părintele Arsenie când scria aceste cuvinte chiar în anul 1950, anul în care prin luna iulie, venit la Sibiu, m-a ţinut în braţe şi mi-a cântat din flautul de argint. Doar mă născusem cu ceva timp în urmă în 28 iunie. Nu ştiu azi unde este flautul Părintelui Arsenie dar din spusele părinţilor mei Părintele Arsenie avea mereu cu el o servietă simplă, neagră, din piele, în care erau Biblia şi flautul.

Începem iată cu soare ca dinaintea Paştelor Calen­darul Anului 2023. Pe 1 ianuarie Biserica creştină a hotărât
încă din epoca lui Constantin cel Mare să se serbeze
Anul Nou Civil, Tăierea împrejur a Pruncului Iisus la opt zile, după Legea poporului evreu şi punerea numelui Iisus. Apoi l-a pus şi pe Sfântul Vasile cel Mare care deşi a trăit într-o epocă de trecere de la păgânism la creştinism (anii 338-389) a biruit cu viaţa lui de sfinţenie pe puternicii zilei. S-a opus ereziilor, a scris multe cărţi de teologie, a formulat Regulile Călugăreşti, a organizat primele spitale şi aşezăminte sociale – pentru fete adunate de pe drumurile cetăţii, pentru bătrâni şi pentru copii. L-am putea compara pe Sfântul Vasile doar cu Apostolii Domnului. Titlul lui de Episcop al Cezareei din Capadocia este purtat azi de Patriarhul României. Titlu răscumpărat cu bani de nişte creştini din Bucureşti de la Patriarhia din Constantinopol. A compus Sfânta Liturghie pe care o slujim de 10 ori pe an, precum şi Molitfele bine cu­noscute şi cerute de credin­cioşi pentru îndepăratarea îngerilor răi şi lucrării lor. Sfântul Vasile să ne ajute pe toţi pe care îl cinstim, inclusiv pe toţi care sunt botezaţi Vasile!

Calendarul Civil pe care îl trăim merită câteva consi­deraţii. Din cele mai vechi timpuri oamenii au măsurat timpul, grecii de la primele jocuri olimpice care au avut loc în anul 776 înainte de Hristos. Intervalul din 4 în 4 alcătuia o olimpiadă şi eve­nimentele ce se petreceau erau încadrate în acestea, care se numărau. Evreii numărau anii după cărţile scrise de Moise şi de alţi autori. Mai numărau anii de la robia egipteană şi babiloniană, dar şi de la data zidirii templului din Ierusalim de către Solo­mon, fiul lui David. Egiptenii aveau calendarul după revăr­sarea Nilului. Romanii măsu­rau timpul de la fondarea Ro­mei de către gemenii Romu­lus şi Remus, era anul 753 înainte de Hristos. Creştinii deveniţi liberi ca religie prin Decretul lui Constantin cel Mare au început calendarul din anul naşterii lui Iisus Hris­tos. La Sinodul I Ecumenic din 325 s-au luat hotărâri şi în privinţa calendarului, după un timp călugărul Dionisie cel Mic, dobrogean de naştere, a făcut o numărătoare a anilor după scrierile Vechiului Tes­tament şi s-a măsurat calen­darul creştin civil socotind că lumea s-a creat cu 5508 de ani până la venirea lui Hristos. Astfel avem şi noi românii însemnate pe icoane şi pe cărţi cifrele anilor cu miile din care trebuie să scădem 5508. De exemplu 5508 + 1600, când Mihai Viteazul a intart în Alba-Iulia = 7108.

Anul s-a socotit în calen­darul roman combinat cu cel egiptean de 12 luni. Durata lui are 365 de zile şi 6 ore. Cele 6 ore adunate în 4 ani fac încă o zi. Deci la fiecare al IV-lea an se mai adăuga o zi la sfârşitul lunii februarie, care era ultima zi a anului pentru că romanii începeau anul în 1 martie. Durata anului se împarte în 12 luni de câte 30 şi 31 de zile, iar luna februarie are 28 de zile în anii comuni şi 29 zile în anii bisecţi, calendarul acesta a fost preluat de biserica creştină. El se numeşte Iulian de la Iulius Cezar care l-a introdus la Roma. În acest calendar avem cele 4 date astronomice, 2 echinopţii şi 2 solstiţii. În legătură cu echinopţiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea s-a hotărât stabilirea datei Paştilor, din fiecare an, la Sinodul I Ecumenic din 325. Dar nu s-a măsurat întârzierea în timp a câte o zi la fiecare 128 de ani, deci întârzierea se făcuse de 10 zile încât echi­nopţiul din 21 martie cădea cu 10 mai devreme, adică la 11 martie, fapt ce deranja şi data Paştilor. La 1582, Papa Grigorie al XIII-lea cu ajutorul astronomului italian Luigi Lilio a promovat Calendarul în­drep­tat. De atunci în Apusul Europei s-a numit Calendarul Gregorian.

Dar bisericile ortodoxe nu au primit de la început calen­darul îndreptat gregorian. La începutul secolului XX întâr­zierea calendarului la 13 zile face ca echinopţiul de primă­vară să cadă la 8 martie. Constatând aceasta în anul 1923 la Conferinţa Panorto­doxă s-a hotărât ca şi bisericile ortodoxe să respecte calen­darul gregorian. Însă unii nu îl respectă nici azi, spre exem­plu ruşii, sârbii şi călugării din Athos vom vedea că ei serbează 1 ianuarie când noi suntem în 13 ianuarie, de aceea şi Crăciunul îl serbează deosebit ca dată.

Ar mai fi o constatare. În­drep­tarea calendarului, chiar calendarul nu atinge Dogma Bisericii Creştine pentru că este doar o problemă de organizare. Nu am amintit ce fel de calendare au alte po­poare şi etnii ce trăiesc pe pământ. Are o legătură calcu­larea calendarului cu astrono­mia, adică mersul planetelor timp de un an, dar şi de mii de anii. Are legătură calendarul şi cu astrologia, adică zodia­cul, pe care popoarele lumii îl înţeleg diferit. Zodiile promo­vate în mass-media sunt doar o petrecere şi diversitate, nu au un sens religios. Nu pro­movează cultul creştin, adică sărbătorile creştine, ci culte păgâne. Noi suntem creştini şi trebuie să credem în Iisus Hristos care este Alfa şi Omega (literele greceşti ale abecedarului lor, Prima şi ultima). Hristos umple de veşnicie timpul prin Biserica întemeiată de el. Iar Biserica prin Sfintele Taine creează un timp sacru, ciclic prin sărbătorile creştine. Nu are nicio contradicţie calendarul civil cu calendarul bisericesc, care începe la 1 septembrie legat fiind de modelul de calendar pe care îl aveau evreii la care anul începea cu 1 septembrie. Să împlinim Evanghelia lui Iisus Hristos şi astfel ne vom umplea timpul cu veşnicia lui Dumnezeu.

Anul nou 2023 să ne fie cu pace şi bucurie. La mulţi ani!

Preot Nicolae Streza