Vinerea Mare

Citesc undeva, într-un loc ortodox, că nu joia ar trebui să se vopsească ouăle de Paşti ci vinerea, pentru că în ziua de vineri a fost răstignit Mântuitorul. Bun, sfatul e valabil sau ar fi ffost valabil pe atunci pe când femeia era aşa de exploatată încât ea se ocupa exclusiv de treburile casei, fiind stăpâna de facto a domiciliului şi împrejurimilor şi era aşa de discriminată că îi dădea nonstop bărbatului cu lingura peste nas şi degete că "ce te bagi tu în treburi femeieşti", în cazul înn care ăla, de jure dar nu de facto cap al familiei, îşi prmitea tupeul vreunei sugestii pe "teritoriul" ei. Ce să spun, erau vremuri aşa de cenuşii şi de lipsite de "rights" încât bărbatul, acolo unde lucra el şi pe banii ce îi primea el la lucru, îşi permitea şi să întreţină familia şi să îşi construiască o casă a lui şi să meargă duminica la restaurant cu toţii şi să mai evadeze cu amicii la o bere. Ei acum puteţi asta, bă băieţi? Chiar cu supersalariile voastre la care se adaugă şi ale soţiilor, care s-au emancipat şi nu mai stau la cratiţă ci la tigaia wok, au şi ele un job unde pot promova, un salariu de top dar hopa, tot nu te ajungi cu banii ca bunicii tăi cu "privata" în curte şi ştiubeiul pe uliţă mai la deal. 

A, vorbeam de vopsitul ouălor şi când se face el. El se face când poţi şi când ai timp. Şi dacă poţi lua gata vopsite din magazin, poţi lua, Nu ştiu dacă aici este păcatul şi nesupunerea faţă de bunul Dumnezeu. Numai că la noi (şi nu doar la noi) la creştini, am impresia că ne agăţăm de detalii şi obiecte mai mult decât de ceea ce sunt ele: diverse metode de a îţi trezi conştiinţa creştină. 
Că de Florii iei jordiţe de salcie şi umpli casa cu ele, nu pentru a îţi (re)aminti ţie şi altora că Iisus a intrat atunci în Ierusalim şi pentru a simţi toată bucuria şi speranţa celor care l-au întâmpinat, ci pentru că ele, acele ramuri, aduc "noroc şi spor în casă". Adică, scuze, nişte ramuri rupte dintr-o salcie au puterea aceea de a îţi modifica viaţa? Chiar binecuvântate în biserică fiind ele? Aşa, de capul lor? Ca o magie, cum le spune educatoarea la copiii de la grădi'? Şi ne mai numim cumva creştini dacă susţinem că nişte bucăţi de plantă au puteri supranaturale?
La fel e şi cu vopsitul de ouă, cu mielul, cu Paştile aduse de Înviere. În loc să fie tratate ca pe nişte "reminder"-e cu privire la despre ce e această sărbătoare, lumea le consideră parte inseparabilă din credinţa "strămoşească". Nu cred că la Muntele Athos se mănâncă miel, penteu că cei de acolo ştiu exact cum este cu jertfa Mântuitorului ca să mai fie nevoie să zică, "uite eu mănânc miel car este la fel de nevinovat ca Iisus Hristos care s-a jertfit pentru noi". Iar cei care sunt obsedaţi să aibă miel pe masă, nu se gânesc la asta. Ci la "aşa se face" şi la umplut burta în numele tradiţiei. Cât despre Paşti, majoritatea credincioşilor care sunt prezenţi la Slujba Învierii o lasă baltă atunci când se anunţă că "se dă Paşti". Ba cineva era foaret revoltat într-un an că ce, trebuie să stea neapărat la slujbă ca să primească Paşti? Şi mai aud că românii-s popor născut creştin. Poate dar nu toţi.

Am mai aflat că de Vinerea Mare din acest an se serbează sau se comemorează, nu mi-e clar exact, Ziua Libertăţii Presei. De parcă mai suntem în anii 90, când presa era chiar liberă şi era chiar scrisă de oameni talentaţi la asta. De ziua libertăţii presei, dacă iau un articol din Scînteia anul 1950 şi umblu puţin la termeni, schimb limbajul de lemn de atunci cu cel de acum, mai schimb nişte nume la rubrica de lins/scuipat sau doar fac rocada, îmi iese ceva de 2024, valabil, publicabil oriunde fără vreo greaţă sau reţinere, ba poate şi pretabil la o nominalizare pentru un premiu de la societatea civilă, care deşi civil, nu mă reprezintă.
Libertatea presei? S-a lucrat mult la distrugerea ei şi s-a reuşit. Presa aşa cum e ea acum, e o companie ca oricare alta care produce chestii la normă. Aşa cum muncitorul produce piese sau montează subansamble, aşa noul jurnalist produce ştiri. Cu aceeaşi stare de spirit ca cea a muncitorului la normă. Nimic creativ, doar producţie şi încadrare în timp. Facultăţile de jurnalism au avut şi ele grijă ca să coboare ştacheta calităţii tot mai mult. Ştiu licenţiaţi cu diplome ţoc und pok başca un master care sunt în stare de conflict cu limba română scris, chastie ce şine ce clasa a VI-a a şcolii gimnaziale. Gazetăria a ajuns din artă – marfă, iar a spune adevărul este şi neprofitabil şi riscant, mai ales acum, în noul comunism digitalo-globalist sau în oraşul în care la un anumit nivel înalt, toată lumea e tovarăşă cu toată lumea. Apropo de digitalizare, ea, aplicată prost fiind, a alungat şi ce avea presa mai de preţ: cititorii cumpărători, care asigurau independenţa publicaţiei. Dar am mai vorbit de asta. Oricum a fost ziua libertăţii presei. Îmi amintesc câţi posedaţi şau doar simpli apucaţi m-au porcăit doar pentru că am scris adevăruri care nu le plăceau şi care mă înjură dă scriu liber şi cum vreau eu nu lăutăreşte şi cud edicaţii cum vor ei.

Apropo de presă, uite cu ce se ocupă ea în ajun de sărbători: că cică un restaurant din București cere clienților care vin cu copii să şi-i ţină la masă. Asta e ceva aparte, e anormal, e revoltător? Că tot nu pricep. În facultate ni se spunea că subiect de ştire e ceva aparte. Chestia asta ţine de normal. De bun simţ. De a nu fi neam prost în public. Şi pe noi nu duceau ai noştri nu la restaurant că nu-şi permiteau, ci la grădina de vară: la Bolta', la Grădina Romană, la Pieile Roşii, alţii au prins şi Veneţia. La restaurant aşa, doar dacă se nimerea vreo nuntă. Dar ne comportam normal. Nu alergam printre mese şi pe sub mese, nu făceam crize de isterie, nu urlam. Oricum cel mai caraghios lucru la faza asta cu părinţi şi copii la restaurant sau oriunde este atuncă când ăia micii sunt întrebaţi ce vor să mănânce-bea. La noi, ăştia înapoiaţii şi medievalii, era mai simplu. Ce mânca toată lumea primeam şi noi. Nu era că eu nu vreau pizza quattro formaggi ci pomana porcului, că nu vreau wiborovă, ci sambuca cu boabă de cafea din Nicaragua. Deci e NORMAL ca tu, dacă tot ai făcut copii, dacă tot ţi-a plătit statul indemizaţie pentru ei, să ţi-i stăpâneşti în aşa fel încât să nu deranjeze restul lumii. Asta pentru simplul motiv că nu tu eşti prima pereche a speciei umane care a născut copii, deci nu ai regim special (deşi ai impresii din astea câteodată) şi că dacă metoda ta de parenting este să -ţi slujeşti copiii ca pe Paşa de la Ianina, asta nu e obligatoriu pentru restul. Interesant că chestii din astea numai la români se petrec. Am văzut copii maghiari şi secui, germani şi slavi de ce neam vreţi, care culmea, erau OK şi stăteau la masă fără a face vraişte în jurul lor. Parcă şi la bebeluşi le era nuştiucum să plângă, că aveau nişte mutriţe aşa de oficiale de ziceai că trec în revistă garda de onoare. Deci dacă la ei se poate, la voi de ce nu? (stai să vezi ce mi le aud după capitolul ăsta dar nu am timp de reacţii, că sunt ocupat să calcuţez în cât mi se rupe).   

Ciolacu, de ziua aia a libertăţii presei, dă ordine despre cu ce să se ocupe prsea: "oamenii vor să țină pasul cu cele mai noi informații, mai ales în momente în care unitatea colectivă poate face diferența, precum pandemia, conflictele de securitate și efectelor acestora". Adică scrieţi despre ce vrem noi, cum vrem noi. 

"Pe fondul diversificării canalelor de comunicare în mediul online și într-o societate tot mai dezbinată de fenomenul de fake-news și dezinformare, oamenii din presă au o misiune și mai dificilă, cu responsabilități din ce în ce mai mari". Adicăs crieţi cum vrem noi că dacă nu, declarăm că e fake news. 
"Apreciez munca acestor oameni, cu toată complexitatea pe care o implică, în reflectarea acțiunilor și măsurilor guvernamentale". Adică uite ce bine e când scrieţi cum vrem noi. 

"Ziua Mondială a Libertății Presei este dedicată anul acesta importanței pe care o au presa și libertatea de exprimare pentru conștientizarea pericolelor pe care le implică schimbările climatice, un fenomen care vedem că ne afectează din ce în ce mai mult, la scară largă, dar pe care avem puterea să îl combatem prin corecta noastră informare, iar presa joacă un rol foarte important în acest sens". Adică scrieţi despre ce vrem noi, cum vrem noi. Adică libertatea presei.  

La ştiri, circul tradiţional. Unde m-am uitat eu, era vorba de unul care a sărit cu securea la mascaţi şi ei au tras în el. Apoi despre altul răpit cu duba, bătut bine şi abandonat udneva prin decor. Macron vrea să trimită trupe în Ucraina, Geoană spune că nici vorbă. Poşta a reuşit performanţa de a NU da toate pensiile până la Paşti. Am fost şi eu cu treabă la Poşta zisă "mare" de pe Mitropoliei. Vă mărturisesc aici, onest, că doresc să mai intru acolo doar ca turist, nu cu treabă. Diferenţa dintre "Poşta mare" şi cea de la mine din cartier este că are tot trei ghişee funcţionale pe o suprafaţa mai mare 

Seara mă duc la biserică, la Prohod, ca de obicei. Parcă e mai linişte anul acesta. Lipsesc şi puberii tardiţionali care se auto-bagî în seamă. Cu două excepţii: doi piţi-rockeraşi din aia de-i numai tricoul de ei, cu priviri miştocare, dar care au zburat iute din decor (asta că am văzut şi rockeri serioşi prin biserici, cu pleată, geacă şi alea-alea pe ei, spre spaima unor habotnici de serviciu) A, şi un altul, cu comportament de junkist, care tot căuta să intre prin gardul viu şi urla la telefon spre nuştiucine. Şi nu nu era troznit de la alcoale. Era de la celelalte. În rest, lume care ştia de ce a venit la biserică.  

Apropo, o ştire era despre cum a plouat pe litoral de le-a stricat intrarea triumfală în cluburile de fiţe de la Mamaia celor care "au pornit distracţia" pe litoral. Unde mi-am reconfirmat că generaţia asta nu ştie să se distreze, doar să epateze. La "olincusiv" la un hotel cu spa şi chestii-socoteli era cică 1.100 pe noapte. Adică 1.100 de "roni" să zaci toată ziua în hotel că afară plouă. Hăhăhăhă! Te luam la mine la jumate preţ şi-ţi făceam şi conversaţie. A, dar nu aveam piscină. Nu-i nimic, Valea Săpunului e la doi paşi. Iar ca all inclusive am două şaormerii, un sushi, trei covrigării, şi patru din astea cu mâncare la pachet.  

Sâmbăta de dinaintea Învierii

Starea aia de "bă nostalgicilor" îmi revine atunci când caut pâine. La piaţă, rafturi goale şi închis. Ajung la "Pâine pe vatră din Ţara Bârsei", care e oricum o opţiune mai decentă decât pâinile umflate cu pompa din magazinele alimentare specifice. Acolo, tot gol dar cu speranţa că în 10 minute vine maşina şi mai aduce. Am exact senzaţia anilor 80. Evident că s-a format şi o mică coadă care stătea în aşteptare, şi mai ales, BINEÎNŢELS că, deşi vedeau clar că e coadă şi că nu e nimic în rafturi, gospodarii cartierului mai intrau şi înăuntru, să întrebe dacă mai e/nu mai e. Ok, cu pâinea a fost o excepţie, dar mai nou, în partea asta de Hipodrom, de când de construiesc tot mai multe dormitoare pentru Sibiu în Şelimbăr, unele produse se epuizează mai repede. 

Interesant este că, mai ales pe reţele şi în unele mesaje de Paşti trasnsmise de oficialităţi, companii şi persoane publice, se folosesc icoane… catolice. De parcă ortodocşii nu ar avea un întreg tezaur iconografic. Ce-or vrea să arate? Că sunt cool, că sunt europeni, că-s cu occidentul ţivilizat nu cu orientul retrograd? Păi fraţii noştri catolici (eu îi socotesc fraţi, nu mă interesează cum ne tratează ei pe noi) au avut Paştile mai demult. Bun, puteai să nu foloseşti nicio icoană sau vreo cruce, ca partidele "dă dreapta" progresist-sorosiste, dar şi pe ei îi înţelegi, tot ce e religios le cauzează şi îi tulbură moral. A, altă chestie e să pui la urarea de Paşti o poză cu tine, de parcă tu ai fi cel sărbătorit de Înviere, că am mai văzut şi asta. Dar pe bune, din locul de unde aţi "împrumutat" imaginea aceea nu erau şi de-ale noastre cumva?

Ia să vedem ce ştiri ante-Paşti avem. În afară ce cea cu Lumina Sfântă de la Ierusalim care uite s-a aprins şi anul acesta, restul e o superbă umplutură, adică ştiri doar aşa, "ca să hie", că redactorul de serviciu să nu facă, cum spuneau ăia din armată, "os mort". Majoritatea ştirilor "de sezon" de pe net acum îţi arată cum poţi trăi liniştit fără ele. Apropo de Sfânta Lumină, în fiecare an se găsesc câţiva, mai intelectuali sau mai de la coada vacii, să o nege. Au o problemă că EA EXISTĂ. Au o problemă că ea menţine credinţa multor oameni, pentru care Paştile nu sunt liberele de lux ale bugetarului, nu sunt superfrigiderele pline cu ce ai prăduit pentru două zile prin malluri, nu sunt grătăreala cu maşina proprietate unde laşi ca la porci deşi prin asta insulţi porcii, ci ceva mult deasupra. 

Dacă anul trecut problema care a tulburat lumea înainte de Paşti era fiţa intelectualoidă a sărbătoririi Învierii o dată cu vestul de dragul de a pupa în fund vestul, acum treaba e mai de pe la noi. Lumea a devenit obsedată de alegerile din Bucureşti. Dacă eşti din Bobohalma sau din din Văscăuţi să trăiţi, ce te afectează pe tine dacă iese sau nu Nicuşor, sau Firea sau Piedone sau Burduja? Tu nu ai candidaţii tăi la tine în sat/oraş? Şi dacă te preoucpă asta nu mai ai loc de alte preocupări? Trebuie să pui, nonstop şi zi de zi, despre ei? Că aşa, ar fi două motive: unul, eşti obsedat (sunt tot mai mulţi cu boala asta) sau mai simplu, eşti plătit să postăceşti. Dacă aş vedea aşa animaţie electorală la Sibiu şi despre Sibiu, aş fi mulţumit că am concetăţeni aşa de implicaţi. Apropo de candidaţi, pe care şi pe câţi i-aţi văzut pe jos, pe stradă, în anii ne-electorali? Dar câţi aţi văzut discutând cu oamenii ăştia cărora acum le cer votul? Dar la o bere la terasă cu prietenii şi să nu fie CibinFest sau vreo sărbătoare gen "fiii satului"?

Apropo, spaţiile verzi din cartier sunt un deliciu de frumuseţe colorată. Mă refer la cele nechelite de maşina de tuns a gospodarului de la bloc, care tunde iarba în primul rând ca să fie văzut că face asta şi că el e gospodar, apoi că e sau mai ales nu, nevoie. Şi la cele nechelite de cositorii primăriei care mai rad şi flori pe lângă iarbă şi lasă (din nou) ca la porci după ei, de parcă aş avea eu iepuri în debara ca să am nevoie de de furaje fresh de pe domeniul public.
Uite, avem flori albastre, albe şi galbene, iarbă, într-adevăr ceva fain şi viu. Ceva mai spre echilibru ecologic. Apropo, vara pe caniculă, cine păstrează mai bine temnperartura acceptabilă la sol? Un gazon chelios dar comform befehlului sau o vegetaţie consistentă? 

Chiar înainte de a pleca la Înviere, uite ce idee mi-a venit. Ideea cum stă lumea cu candelele în mâini, candele cu cod de bare. Cod de bare care are în el exact 3 de şase (nu e conspiraţie, e strict real codul de bare ARE trei de şase). La biserică. Cam ciudat că până şi aceste produse ale credinţei, au inevitabilul număr ghici al cui. Unii vor spune că e prostie, că e nebunie şi că te ia religia pe dinainte. Bun, dacă e prostie, de ce acel număr există şi e folosit foarte des? Oricum, întrebarea este nu pentru cei care nu cred ci pentru ceilalţi. Şi chiar sunt curios de răspuns.
 

Ziua de Paşti

Ziua de Paşti începe în Noaptea Învierii. Ziua de Paşti este despre Sărbătorirea Învierii Domnului, lucru ce s-a cam uitat, românii mei sărăbătorind ba liberele de la stat (culmea înjură statul, Guvernul, Parlamentul, piuie din vuvuzele, pun pe reţele porcării cu politicieni, îi vor morţi sau măcar pe viaţă în puşcărie, dar nu spun "nu" la măriri de salarii, la indemnizaţii pentru orice, la tichete de masă, la vouchere de vacanţă şi la liber că e minivacanţă), ba un ficitiv iepuraş care aduce cadouri copiilor dar fără a le explica în ce context. Înainte mă enerva la culme urarea aceea "Paşte fericit!", acum îmi e indiferentă, că na, atâta se poate, să copiem prostii de la americani că ei spun, la fiecare sărbătoare, "happy nuştiuce".
 
Am fost şi eu, ca de obicei, îa Înviere. A fost frumos, aşa cum e la Înviere. Am şi scris despre asta. A fost frumos indiferent de ce e în jurul tău. De puberii care se autobagă în seamă încercând glume imbecil-religioase. De nefericitul ăla de 15-16 ani care, pitit pe după biserică, stătea cu mutra-n smartfon. De nenii care vorbeau fapt divers gospodăresc în timp ce Bucuria Învierii Domnului era în aer. De cei cu aluri de mari mafioţi care binevoiesc şi ei să coboare în rândul credincioşilor, măcar aşa, o dată pe an. De tantiurile care toco-toco de zici că-s în casa scărilor, nu în timpul slujbei, în biserică. De cei pentru care coada la paşti e la fel cu coada la carne de porc în vremea lui Ceauşescu. De cocalarii care se dau pe bulevard cu muzica tare la maşină, exact pe lângă biserică, să arate cât ie ei de evoluaţ. Îi remarci, ştii că există, ştii că vor exista, atâta pot, asta e. 

Ştiri dă Paşte dă la presa dă Bucureşti. Ploi torenţiale care "au făcut prăpăd" în ţară. Aşa prăpăd au făcut că, vai, 3 buc. maşini au fost luate de ape. Bă, păi prăpăd e când apa ia trei miliarde de maşini, nu trei. Şi nu ştiu ce prăpăd a fost la voi în studio, dar aici a fost cald, soare şi bine. Da, ştiu, e "Paşte", nu avem subiecte, norma e normă, targetul e target.  

Iohannis ne urează de Paşti sub un titlu de îţi vine să pleci: "Mesajul Președintelui României, Klaus Iohannis, transmis cu prilejul Sărbătorilor Pascale celebrate de credincioșii ortodocși, greco-catolici, armeni și de cultele neoprotestante". După c espui "foarte interesant", continui letura şi afli că mesajul lui este despre credinţă, iubire, Ucrauina şi… pace???? 
"În aceste zile speciale, gândurile noastre se îndreaptă și către semenii aflați în suferință, care trec prin încercările cumplite ale unui război nemilos". Adică Ucraina. Nimic fără Ucraina. "Învierea Domnului reamintește tuturor chemarea creștină la iubirea aproapelui şi îndemnul conviețuirii în pace și bună înțelegere. Acestea sunt valorile noastre cardinale, așezate de generații pe o temelie de solidaritate şi spiritualitate creștină". Aici e mai grav. Că ştiţi, am auzit de la unii politicieni români "europeni" că cine vorbeşte de pace, e putinist sua face jocul Rusiei adică al klui Putin deci e tot putinist. Evident că politicienii ăia aşa de tari în gură când e vorba de război, nu ar rezista 30 de secunde în linia întăi, dar de la confortul biroului lor cu secretară pe pile de la partid şi cu climă şi maşină de serviciu, îi pocneşte "furor bellicus". 
În 2020 Iouannis ne trasmitea cu să stăm încuiaţi în case. "Pentru noi toți, lumina Învierii a fost întotdeauna un prilej de a ne bucura alături de familie și de cei apropiați de căldura locului pe care-l numim „acasă”. Din păcate, sărbătorile pascale de anul acesta ne găsesc într-o situație care ne obligă să aflăm mai mult în noi înșine, în casă și prin rugăciune, lumina și binecuvântarea Învierii. În aceste zile, ne manifestăm iubirea față de cei dragi tocmai renunțând să-i avem lângă noi". Ce ţeapă ne-au tras. De fapt nu ţeapă ci mişto.  

Cică iar li s-a pus pata pe Sub Arini şi vor să-l "reabiliteze". Înţeleg că cineva simte nevoia iar să facă bani de pe spinarea naturii care a mai rămas la Sibiu. Dar din câte am remarcat, cuvântul de ordine printre sibieni este "lăsaţi parcul în pace". Aşa şi este. Lăsaţi parcul în pace, nu-l stricaţi ŞI PE ĂSTA. Apropoo de parc, am citit prin presa locală că cineva a făcut nuştiuce listă cu minusuri la Parcul Belvedere. Mă ştiţi de cusurgiu şi de gânditor ne-pozitiv, dar locul ăla mie îmi place. Chiar dacă unii, eu îi bănueisc pe bicicliştii de gimnaziu, au rupt nşte indicatoare doar aşa, de plăcere. Tot în Belvedere sunt şi platani, deci vor fi şi tigri ai platanului, dar nici asta nu mă încurcă. Oricum, cel mai mare minus de la Belvedere sunt cei care-l frecventează. Care cu mici excepţii, consideră parcul moşia lui tac-so. Dovadă este cât distrug pe acolo şi cât gunoi lasă în urmă.

Apropo ce e frumos de sărbătorile acestea este că nu mai vezi agitaţi cu maşini pe carosabil. E şi o linişte cum doar de sărbători mai  e în oraş. E normalul care lipseşte. Am impresia că majoritatea sibienilor au plecat de sărbători în localitatea natală, de aia e aşa de plăcut. Nu-i nimic, vor reveni, iar nebunia va reîncepe. 

A doua zi de Paşti.

A doua zi de Paşti noi lucrăm. Voi vă strângeţi grătarele şi venniţi din minivacanţă. Apropo, vremea a fost frumoasă. Şi va fi urâtă. Şi apoi va fi frumoasă Iar dacă e frig, să ştiţi că e de la încălzirea globală. Şi gata, terminaţi-vă fripturile şi berile, că s-au dus liberele şi începe iar muncă. Hristor a Înviat!

PS: Să mai adaug că ce citiţi aici a fost scris în timp real, pe parcursul zilelor de sărbătoare?