Gimnastul Andrei Muntean este primul sportiv din județul Sibiu care a obținut calificarea la Jocurile Olimpice de la Paris, din această vară. Performanța celui care și-a început cariera la Clubul Sportiv Școlar din localitatea noastă încă de pe vremea când era la grădiniță este cu atât mai mare cu cât, până în momentul de față este singurul gimnast român care va fi prezent la această Olimpiadă.

Acum în vârstă de 30 de ani, Andrei Muntean este la a doua Olimpiadă din carieră, după cea din 2016, de la Rio de Janeiro. Sibianul spune că, între timp, experiența acumulată l-ar putea ajuta să obțină o medalie în capitala Franței, chiar dacă, între timp, au apărut mulți sportivi talentați.

La Rio de Janeiro, sibianul s-a clasat pe locul 6 într-una dintre finale.

Andrei Muntean nu i-a uitat nici pe cei de-acasă, de la Sibiu, spunând că ori de câte ri timpul îi permite asistă la antrenamentele micuților gimnaști de la CSȘ.

De asemenea, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru cititorii Tribunei și ai săptămânalului Tribuna Sporturilor, Muntean vorbește despre idolii săi, despre programul său de-a lungul unei zile, despre alimentația la care recurge și multe altele.

– Cât de greu de obținut a fost calificarea la Olimpiada din vară, de la Paris, care au fost momentele cheie în încercarea de a obține ”biletul” la a doua ediție a Jocurilor Olimpice din carieră?

– Într-adevăr, a fost un drum greu până să obțin această calificare la Paris, să ajung să particip la o nouă ediție a Jocurilor Olimpice, după cea de acum opt ani, de la Rio de Janeiro, din Brazilia. Cu gândul acesta, de a-mi asigura prezența în capitala Franței, în această vară, am început anul 2023. Cu multă speranță și cu o dorință imensă de a mă califica. Pe tot parcursul anului am făcut în așa fel încât lucrurile să se lege și să îmi aducă biletul pentru Paris, cum ați spus. Pot spune că momentul cheie au fost Campionatele Mondiale, unde a trebuit să concurez la toate cele șase aparate pentru a mă califica și mă bucur că am reușit să fac asta, cât am putut eu de bine, să fac exerciții curate, cu execuții bune, care să îmi asigure prezența la o nouă Olimpiadă.

A contat foarte mult susținerea celor din jur și – pe această cale – chiar aș vrea să le mulțumesc tuturor celor care m-au susținut și care o vor face și în continuare.

– Te așteptai să obții calificarea mai devreme decât la finalul anului trecut?

– Singurul criteriu de calificare mai devreme ar fi însemnat, în anul 2022, la Campionatele Mondiale, să obținem o clasificare pe podium cu echipa, ceea ce, în momentul de față, este foarte greu.

– Ești la a doua Olimpiadă din carieră. A fost mai dificilă atingerea baremului pentru Paris 2024 decât pentru Rio de Janeiro, de acum 8 ani?

– Să știți că s-au schimbat destul de mult lucrurile în gimnastică, a avansat foarte mult gimnastica la nivel mondial și au apărut mulți gimnaști de valoare, de aceea pot spune că a fost mai greu decât în campania de calificare pentru Olimpiada din Brazilia. Chiar dacă am înaintat în vârstă și invariabil am mai multă experiență decât în urmă cu 8 ani, corpul resimte, în același timp, tot efortul depus la antrenamente. Însă, mă bucur că am reușit, împreună cu antrenorii, să găsim formula corectă pentru a reuși să mă calific la această ediție a Jocurilor Olimpice.

– Povestește-ne care au fost cele mai plăcute momente din această campanie de calificare pa Paris 2024…

– Cu siguranță momentul cel mai plăcut din toată această perioadă a fost când am aflat că m-am calificat la Jocurile Olimpice. Nu am putut să urmăresc competiția până la capăt pentru că mai erau încă două subdiviziuni după ce am concurat eu, așa că am preferat să mă plimb prin oraș o vreme, să mă liniștesc și să aștept să se termine competiția. Ulterior, după ce am aflat că m-am calificat, a fost așa, un moment de respiro și de bucurie în care am realizat că toată munca și eforturile depuse pe durata întregului parcurs din această campanie de calificare s-au dus în direcția potrivită.

– Este această performanță cu atât mai mare cu cât ești singurul gimnast român care ajunge la Paris, în vară?

– Mi-aș fi dorit tare mult să obținem o calificare cu echipa și la această ediție a Jocurilor Olimpice, dar din păcate n-am reușit acest lucru. În schimb, mai sunt etapele de Cupă Mondială, de la care se mai poate califica unul dintre colegii mei, dar și Campionatul European. Și acolo mai este o poziție la individual de pe care se poate califica unul de-ai noștri, așa că până în ultimul moment sper, îmi doresc asta, ca unul dintre colegii mei să obțină calificarea și să mergem împreună la Jocurile Olimpice.

Amintiri de la Rio de Janeiro

– Cum a fost în 2016, la Olimpiada din Brazilia? Cu ce amintiri ai rămas de la Rio de Janeiro?

– Cea mai plăcută amintire de la Rio de Janeiro a fost că am prins finala de la paralele și că am obținut locul 6. Am fost foarte aproape de o medalie olimpică, ceea ce mi-a dat multă încredere și multă speranță că pot reuși să obțin o medalie olimpică.

De asemenea, mi-a mai plăcut că am stat în Satul Olimpic alături de unii dintre cei mai buni sportivi din lume și c-am avut ocazia să-i văd și pe marii competitori de la alte discipline. A fost o senzație pe care n-ai cum să o uiți și mă bucur că ea se va repeta acum, la opt ani distanță. De-abia aștept Jocurile Olimpice de la Paris pentru a fi din nou în acest univers al celor mai buni dintre cei buni.

– Așa cum ai amintit, în urmă cu opt ani ai prins o finală olimpică, pe cea de la paralele. Atunci a fost locul 6, nu departe de podium. Se poate mai mult de-atât, anul acesta, ce părere ai, ai studiat un pic terenul, ca să zic așa?

– Așace, chiar dacă a fost locul 6, la Rio de Janeiro, am fost foarte aproape de o medalie olimpică. Anul acesta, îmi doresc să obțin o performanță mai bună. Sper ca, până atunci, până la participarea de la Paris, să ajung într-o formă cât mai bună, să-mi fac exercițiul așa cum îmi doresc și – Doamne-ajută – să obțin o clasare pe podium și, implicit, o medalie olimpică. Ar fi încununarea tuturor acestor mulți ani de muncă, foarte mulți ani de când practic acest sport.

– Cum se anunță concurența la Paris, comparativ cu cea de la Olimiada din Brazilia? Cu cine crezi că te vei duela pentru obținerea unei medalii?

– S-au schimbat generațiile, au apărut foarte mulți sportivi talentați, mulți sportivi cu dorință de a câștiga medalii la competițiile majore, Campionate Mondiale, etape de Cupa Mondială, Campionatele Europene, nu în ultimul rând Jocurile Olimpice… Cu siguranță va fi o competiție mai grea, mult mai grea decât cea de la Rio de Janeiro, dar sper că voi profita de maturitatea, de experiența acumulată în toți acești ani pentru a obțne o performanță mai bună decât cea din Brazilia, din 2016.

În principal, cred că eu sunt primul meu… adversar, pentru că trebuie să fiu preocupat de a-mi face cât mai bine exercițiul, cât mai curat, să obțin o notă cât mai mare, după care vom vedea ce vor face și ceilalți.

Paralelele și inelele, aparatele preferate

– Care este aparatul tău preferat? Știm că, într-o vreme, concurai la toate cele șase aparate…

– De celel mai multe ori am făcut șase aparate pentru că-mi place să fiu un gimnast complet, mi-a plăcut mereu să-mi ajut echipa și să mă bat cu cei mai buni și la individual dar aparatele mele preferate sunt paralelele și inelele, aparate la care am obținut, în întreaga mea carieră, cele mai notabile rezultate.

– Cât de aproape ai fost acum patru ani de o calificare și la Tokyo?

– Din păcate, acum patru ani, în calificările pentru Olimpiada din Japonia am avut o greșeală la sol care m-a pus, dacă nu mă-nșel, al doilea după linie. A fost o greșeală pe care n-am mai făcut-o până atunci. Am făcut-o atunci poate din cauza presiunii competiției sau din neatenție, dar acuma sunt focusat pe Jocurile Olimpice de la Paris și mă bucur că am reușit să obțin la acestea calificarea.

– Cum caracterizezi evoluția gimnasticii românești masculine în ultimii 10-15 ani?

– Cu siguranță n-a fost evoluția pe care ne-am fi dorit-o, sau pe care și-ar fi dorit-o iubitorii acestui sport, dar sper ca cei care sunt în măsură să facă anumite schimbări în bine, să o facă. Văd deja că lucrurile se mișcă în direcția bună și sper ca, pe viitor, poate și infrastructura să fie îmbunătățită pentru a-i ajuta pe copii să aibă mai multă activitate, să aibă la dispoziție mai multe săli unde să practice gimnastica, mișcarea în general. Cred c-ar trebui pus mai mult accentul pe sport, în general.

– Cum decurge o zi normală din viața gimnastului Andrei Muntean, câte ore ești în sală, cu ce îți ocupi restul timpului? Apropos, pe lângă antrenamente, ții vreo dietă care să te ajute în carieră?

– O zi din viața sportivului, sau gimnastului Andrei Muntean conține două antrenamente a câte două ore și jumătate fiecare, poate chiar trei ore, depinde de perioada competițională sau de structura antrenamentelor. După care, urmează partea de recuperare și de refacere, pentru a fi pregătit pentru a doua zi.

Legat de alimentație, într-adevăr încerc să fiu cât pot de atent pentru a ă ajuta din acest punct de vedere cât mai mult în sală, pentru a obține cele mai bune performanțe. Nu pot spune că sunt chiar atât de strict, dar încerc să mănânc cât mai puține dulciuri, fără sucuri, acidulate sau neacidulate, în general fără zahăr. Da, într-adevăr sunt preocupat să am o alimentație cât mai sănătoasă.

Legat de timpul liber, am destul de puțin timp liber la dispoziție și în acel puțin timp liber pe care-l am încerc să mă relaxez, să am activități care-mi relaxează mintea și corpul și care să mă pună într-o stare cât mai bună. De exemplu, îmi plac plimbările în aer liber, să citesc cărți motivaționale și să vizionez un film bun.

– Hai să facem un exercițiu de imaginație, mergi la Paris și urci pe podium, obții o medalie. Cui îi dedici această performanță?

– Mai întâi, Doamne-ajută să câștig o medalie, apoi vor veni și dedicațiile. În primul rând, mi-aș dori să le-o dedic tuturor celor care au crezut în mone, care m-au susținut necondiționat de când am făcut primii pași în gimnastică, pentru că fără susținerea lor nu aș fi ajuns până aici. Contează foarte mult să simți că  ai pe cineva alături alături de tine, familia, prietenii, inclusiv – cum îmi place să spun  familia gimnasticii. Tuturor celor care m-au susținut și m-au încurajat zi de zi.

– La ce concursuri vei mai participa până la Olimpiada din vară?

– Mai am câteva etape de Cupă Mondială la care voi participa, Campionatul European din luna aprilie, în Italia. Va mai fi un cantonament de pregătire pentru a ajunge într-o formă cât mai bună pentru Jocurile Olimpice de la Paris.

– Cine te aștepți să-ți fie aproape la Paris?

– Cu sufletul, cu siguranță toți cei care mă cunosc vor fi alături de mine, iar pentru mine asta contează foarte mult. Iar fizic, va fi o surpriză și pentru mine!

Gimnastica, de la grădiniță

– Cum ai ajuns să practici gimnastica, a fost prima ta dragoste, sau ai încercat și alte sporturi mai înainte?

– Am ajuns la gimnastică încă de la grădiniță. Antrenorii făceau selecții și am primit un bilețel pe care cred că scria unde se află sala de gimnastică din Sibiu și la ce oră să fiu prezent, iar acela a fost singurul bilețel pe care l-am dus acasă, la părinții mei.

Ulterior, părinții mei au decis că este o variantă bună, un mod prin care să-mi consum energia, pentru că era nevoie de așa ceva. Și, de ce nu, să se lege și alte lucruri frumoase pe viitor. Am mai practicat și alte sporturi doar la școală, jucându-mă cu prietenii fotbal sau participând la mici curse de atletism, dar gimnastica a fost singurul sport pe care l-am încercat cu adevărat și cu care am continuat.

– Cui îi datorezi primii pași în sala de gimnastică, ce profesori s-au ocupat de tine la începuturile carierei, la Clubul Sportiv Școlar Sibiu?

– Cel care m-a selecționat de la grădiniță și cu care am și început în sala de gimnastică a fost Ciprian Baiaș, căruia chiar vreau să-i mulțumesc, pentru că a văzut acel ceva la mine pentru praticarea acestui sport și fără de care nu aș fi putut să ajung până aici.

După care, m-a preluat doamna Carmen Roșianu, care din păcate nu mai este printre noi. Cu dânsa am lucrat până am plecat la lotul național de juniori al României.

– Ca junior, care au fost cele mai importante competiții la care ai luat parte? Primele trofee, care au fost cele mai importante…

– În 2009 mi-am început activitatea internațională, prima competiție majoră de peste hotare la care am participat fiind Festivalul Olimpic de Tineret European (n.a. FOTE), din Finlanda, unde am și obținut primele medalii internaționale, după care, în 2010, la Birmingham, în Anglia, am devenit campion european la paralele.

Dar, cea mai importantă competiție la care am participat a fost Jocurile Olimpice de juniori din Singapore, în 2010, unde am devenit primul campion olimpic de juniori la inele și vicecampion olimpic la paralele.

– Îți mai aduci aminte cine mai făcea parte din echipa Clubului Sportiv Școlar Sibiu în perioada în care ai concurat pentru aceasta?

– Am fost o echipă destul de numeroasă la Sibiu. Printre ei, colegii mei mai mari, Claudiu Mitea, Ștefan Muțiu sau Iosif Mățan, dar și cei de vârsta mea, cum ar fi Laurențiu Nistor, Robert Ciuculete, Cristian Precup, cu care am și împărțit podiumul la Campionatele Naționale mi-au fost colegi și ne-am înțeles foarte bine.

– Ai mai ținut legătura cu careva dintre ei, ai habar ce fac ei în momentul de față, au rămas în gimnastică sau se ocupă cu altceva?

– Da, mai țin legătura cu unii dintre ei. Majorittea s-au apucat de antrenorat, pregătesc viitorii campioni.

De la CSȘ Sibiu, la Dinamo

– Cum a fost pasul de la Clubul Sportiv Școlar Sibiu la Dinamo?

– La acea vreme, când am plecat de la Sibiu la Dinamo, clubul din București avea în lot cei mai buni gimnaști din România, iar pentru mine a fost o adevărată onoare să fac echipă cu cei mai buni gimnaști, dar în același timp sunt recunoscător pentru ce a făcut Clubul Sportiv Școlar din Sibiu pentru mine și cum m-au format ca sportiv dei de acolo, iar pentru asta nu pot decât să le mulțumesc celor de acasă.

– Care au fost cele mai importante concursuri la care ai participat, în afara Olimpiadei de la Rio de Janeiro?

– Pot spune că toate competițiile sunt importante pentru că mereu mi-am dorit să fiu cel mai bun, mi-am dorit să mă autodepășesc și să obțin cele mai bune performanțe. Chiar dacă, la unele competiții, am greșit, pot spune că am învățat să trec peste acele momente, să merg mai departe și să devin din ce în ce mai bun.

– Care este, sau care sunt idolii tăi din gimnastica românească. Dar din cea mondială?

– Nu am un anumit idol printre gimnaștii sau foștii gimnaști din România, dar pot spune că sunt mândru și mă bucur că am avut onoarea să cresc printre cei mai mari sportivi, cei mai mari gimnaști ai României, după care să fiu antrenat de ei, cum ar fi Marius Urzică, Dan Grecu, sibianul Ioan Suciu sau Marian Drăgulescu… Sunt oameni care m-au inspirat în obținerea performanțelor mele și care mi-au dat un plus de valoare, profesioniști de la care am avum ce învăța, am deprins o grămadă de lucruri frumoase.

Iar pe plan internațional, pe plan mondial, unul dintre sportivii pe care i-am admirat foarte mult a fost (Coreiu Chimura), un gimnast complex, pe șase aparate, de la care am încercat să ”fur” anumite tehnici. Era un sportiv foarte elegant, un sportiv fenomenal.

– Ce sfaturi le dai copiilor care sunt aproape de a ajunge la gimnastică, la vârsta la care ai început tu să practici acest sport sau la vârste apropiate de acea vârstă?

– I-aș sfătui, în primul rând, să se bucure de faptul că fac sport, că fac mișcare și că au ocazia să devină din ce în ce mai buni în ceea ce fac.

Iar gimnastica, pot spune, este un sport în care îți dezvolți toate abilitățile fizice, un sport provocator, care îți oferă foarte multe momente frumoase, iar cu multă muncă și foarte multă determinare, poți ajunge pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, să-ți cânte Imnul Național.

– Anul acesta, tocmai ai împlinit 30 de ani. Ce planuri îți faci pentru după Olimpiada de la Paris, este posibil să te vedem angrenat și în calificările pentru Jocurile Olimpice de la Los Angeles, din 2028?

– În momentul de față, mă concentrez doar pe Jocurile Olimpice de la Paris, după care îmi voi lua o binemeritată vacanță în care vreau să mă liniștesc, să-mi pun gândurile în ordine și să văd care vor fi următorii pași pe care o să-i fac. Nu vă pot spune nimic concret, în momentul de față, privitor la Olimpiada de peste patru ani, dar vă asigur că, în momentul în care mă voi decide în privința a aceea ce urmează să fac pe mai departe, veți fi primii care veți afla.

Cu ochii pe copiii de-acasă

– Ai vreme să urmărești gimnastica de acasă, de la Sibiu? Sunt ceva speranțe, ce spui tu, e vreun copil care să-ți calce pe urme, peste ani?

 – Da, urmăresc activitatea micuților gimnaști de la Sibiu, de fiecare dată când vin acasă trec pe la sale de antrenamente să-i văd pe cei mici, să văd cum progresează. Sunt copii care au potențial. Este un drum lung în gimnastica de performanță, dar cu multă muncă și seriozitate, sunt sigur că vor reuși să obțină cele mai bune rezultate pe viitor.

– Ce mesaj ai pentru cei de-acasă care continuă să-ți urmărească evoluția și care sunt părtași la performanțele tale, fie și de la distanță?

– Sunt cu gândul la voi și am simțit mereu susținerea și sprijinul pe care mi l-ați acordat, fără de care nu aș fi putut să ajung sportivul care sunt astăzi. Vă mulțumesc din toată inima și sper să vă fac fericiți în continuare  prin rezultatele mele.

– Fă-le o promisiune celor care îți țin pumnii la fiecare competiție și care desfac șampania ori de câte ori urci pe podium și te alegi cu câte o medalie la gât, fie ea de aur, argint ori bronz…

– Tuturor celor care mă urmăresc, aș vrea să le spun că voi continua să muncesc din greu, nu voi renunța până la finalul carierei, voi lupta pentru a obține cele mai strălucitoare medalii și pentru a-mi atinge obiectivele.

– Acestea fiind zise, nu ne rămâne decât să-ți urăm, să-ți dorim ca visulde a obține o medalie olimpică să ți se împlienască. Dacă ea va fi de aur, însoțită de titlul olimpic, cu atât mai bucuroși vom fi și noi. Multă baftă!

– Mulțumesc frumos. Să dea Domnul să fie așa cum îmi doresc!