Falsa problemă a educaţiei sexuale în şcoli

Auto-agitaţia cu orele de educaţie sexuală a apărut de mai demult. De când se sărea la beregata orelor de religie cum că îndoctrinează, că-s propagandă, că evoluţia, că "prietenul vostru imaginar", că pâmântul plat şi evumediu. Şi că mai bine în loc de religie unde te învaţă chestii greşite pentru societatea actuală ca să nu furi, să îţi iubeşti aproapele, să nu ucizi şi să nu te închini la toate obiectele ce-ţi sar în cale, să se bage asta cu "educaţia sexuală".
A, avem abandon şcolar. Nu contează. Avem semianalfabeţi cu BAC ce vor deveni semianalfabeţi cu licenţă başca masterul şi a doua facultate pe bani care vor pocni în societate, coborând totul la nivelul lor, aşa cum se şi vede. Nema problema. Importantă e educaţia sexuală ca materie OBLIGATORIE. Asta ca să fie o continuitate a tradiţiei materiilor tembele în învăţământ ca "Economia Politică-Politica economică a Partidului". A, era să uit, avem "dascăli" care nu reuşesc să îi înveţe pe elevi cu câţi de "i" se scrie "copi" şi care nu reuşesc să se facă înţeleşi (nici chiar) de către elevi. Cum vor preda ei educaţia aia sexuală?
OK, înţeleg că ora aceea e mai necesară decât TOATE celelalte materii care sunt în programă, de vreme de Dan Barna, pe vremuri vicepremier, a început să se răţoiască la părinţii care nu şi-ar da copiii la lecţiile acelea, de parcă ar fi fost angajaţii sau supuşii lui. Că "părinţii lor nu sunt conectaţi la agenda publică, ca să fiu elegant" (adică sunt tâmpiţi, ca să fim noi ăia ne-eleganţii). Apoi a insultat credinţa părinţilor, că "acei părinţi care din considerente religioase (…) îşi retrag copiii de la ora respectivă – şi este într-adevăr dreptul lor", dar că "la oră participă doar acei copii cu cei mai responsabili părinţi". Adică părinţii religioşi sunt iresponsabili, nu ca fericiţii Părinţi 1 -2 din România. Şi mai ales asta: "Trebuie să ne gândim la copii şi nu la himerele medievale ale părinţilor. Cei care trăiesc încă în Evul Mediu pot să-şi asume lucrul ăsta, dar să-şi asume retragerea copilului, nu statul să vină să spună copiii 
n-au dreptul la educaţie sexuală şi doar părinţii înţelepţi şi cărora le pasă de copii pot să-şi ducă copilul la oră". Dan Barna a fost sincer şi foarte convingător. Aşa de convingător încât între a alege o lume condusă de USR şi ideologii şi mentorii ei şi Evul Mediu, e de preferat oricând a doua variantă. OK, acum aflăm că Marea Materie a Vieţii a fost votată. Mulţumit progresismu'? Mulţumit feminismul? Nu. Păi de ce nu, că doar i-o dat drumul…  A, la Evaluare 2022 am avut 57% din elevi cu probleme de scriere corectă pă rumuneşte, iar 21% nu ştiau cum arată un verb. O revoltă, ceva, un blog întocmai şi la timp, un suflat în fluier (whistleblowing, adică) un dat de pământ cu răspunzătorii? Neah. Important e să faci educaţie sexuală, că aia e de viitor.

Nu aş fi adus subiectul ăsta la reîncălzit, dacă nu ar fi fost readus de alţii. Uite, într-o zonă feministă a reţelelor sociale, a fost mare jelanie pe tema că ora aia sexuală, pardon, de educaţie sexuală se va face "doar cu acordul părinţilor". Concluzia comentariilor de acolo ar fi fost că trebuia să fie OBLIGATORIE. Se dădea impresia că ea, ora, ar fi fost un panaceu-minune social şi educaţional, ca licorile şi unsorile acelea din secolul XIX care rezolvau orice de la râie, la dureri de măsele. Te scăpa ea, ora sau materia, de orice: de graviditate nedorită, de viol, de incest, de prostituţie, de boli lumeşti, de promiscuitate, de pornografie, de agăţatul periculos de pe net. Aşa, ne-obligatorie, totul e la cheremul părinţilor cei răi şi cu capu-n evumediu care nu au aceeaşi cultură sexuală ca un activist sau un profesor dr. ing. ec. în chestii intime, ori ca un politician din brigada "ne vaccinăm şi scăpăm". OK, deranjul a început încă de la faptul că educaţia este "educaţie pentru sănătate, în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor." Nu suna cum trebuie.

USR a fost, normal, fuarte supi pentru că "trebuie să vorbim acum despre educaţia sexuală, nu sanitară" (aia sanitară s-a rezolvat cu vaccinul, nu mai mori ever), că "trebuie să vorbim despre sex" (ca-n cântecul ăla stupid din anii '90) şi că, evident, placa aia cu "mame minore". PNL la fel, că "mame minore" cu ceva adaos de boli cu transmitere sexuală la copii sub 15 ani şi violenţă domestică tot cu minore.

Văd că "mame minore" este argumentul-fetiş al tuturor iubitorilor de "educaţie sexuală", indiferent cum se va numi ea oficial. Nu ştiu ce lume frecventează politicienii şi activiştii de profesie, dar în lumea aia reală nu vezi mame minore la un liceu cu frecvenţă mare a prezenţei la ore. Candidatele la categoria aceasta nu prea cred că se ocupă cu prezenţa la şcoală şi liceu. Deci aşa cum nu au fost/sunt/vor fi prezente la română, matematică, chimie, religie ori istorie, ele nu vor fi prezente NICI la ore sau alte activităţi de igienă, educaţie sexuală, pentru sănătate, etc. Deci, pentru categoria-target, poate exista sau nu această materie, că e tot aia. Cam aşa este cu toate categoriile-problemă şi cu toate acţiunile, programele, proiectele şi alte chestii bifate în numele şi contul lor.
Deci, la pariu, ora aceea de ce-o fi nu va reduce numărul mamelor minore, nici al avorturilor, nici al sexului timpuriu, etc. Oricât ar sări activismul, hashtagismul şi feminismul în sus. Şi până copiii sunt minori, părinţii decid în numele lor şi punct.

Feminismul nu e pentru toate femeile…

A, spuneam de nişa aceasta feministă de pe reţele unde se lăcrima că cum adică ed-sex doar cu acceptul părinţilor cei barbari şi iresponsabili. Era o postare pe un profil al unei personalităţi în materie de feminism, nu dau nume, că sunt discret şi cu respect. Am intrat şi eu şi am spus, în mai puţine cuvinte, ce am scris mai sus şi ce veţi citi mai jos. Şi am mai întrebat dacă discuţia se bazează pe programa materiei sau e aşa, la telenovelă. Şi subit mi-am amintit să pun nişte întrebări pe teme feministe la care nu am prea văzut agitaţie din zona aceasta a drepturilor femeii şi parcă am întrebat şi dacă feminismul e selectiv şi de ce.

Deci, dincolo de problemele standard ale feminismului, ca egalitatea de gen ("angajăm fete pentru activitatea de…"), eliminarea prejudecăţii "femeia la cratiţă", feminizarea unor funcţii şi ocupaţii de fiţe (cele comune fiind OK aşa cum sunt, nu contează, plebea e plebe), a violenţei domestice (care uneori e aşa de consensuală încât s-au trezit unii care au luat atitudine cu un superb "da' ce te bagi în viaţa noastră că noi ne certăm, noi ne împăcăm"), hărţuiala-bullying (doar dacă e de la "genul" opus, cealaltă de la acelaşi "gen" nu există, deşi face victime), mamele minore despre care am vorbit, dreptul de a-ţi avorta copilul sau chestii care bat spre comedie ca, de exemplu, de ce femeia nu poate fi popă (din acelaşi motiv pentru care nu poate fi rabin sau cardinal, de exemplu) sau de ce nu are voie în anumite mănăstiri. Dar mai sunt alte probleme, tot ale femeilor, despre care se tace foarte tare dinspre zona aceasta militant feministă. Nu e cool, nu e în agendă, nu e finanţabilă, nu am văzut ceva instalaţii de stradă pe temele acestea, nici discuţii în media, nici articole vizibile, nici măcar vorbiri în contradictoriu pe reţele.

Femei, pensionare, condiţii de muncă…

Uite, de exemplu, chiar dacă femeile se pensionează mai repede decât bărbaţii, vârsta acestora de pensionare a crescut. Şi va creşte până în 2030 până ce o va ajunge pe cea a bărbaţilor. Feminismul luptător zice ceva? Facem o chestie de stradă cu planşete, desene, femei machiate ca să arate bătrâne şi obosite dar obligate să meargă la lucru? O întâlnire cu deputatele, senatoarele, ministrele, preşedintele (la feminin plural), managerele? O analiză SWOT a femeii la 60 de ani care e obligată să lucreze ca să aibă "vârsta" şi "vechimea"? Poate nu ştiaţi, dar femei nu sunt doar în funcţii office, în anteprenoriate de succes, în showbiz, în politică sau în alte chestii unde nu e nevoie să tragi 8 ore pe zi în picioare pentru un salariu amărât spre minimul pe econimie, cu sau fără tichete de masă da mai mult fără. Credeţi că pe doamna, pe tanti aceea care nu este "ministră" ori "senatoare", ci MUNCITOARE sau LUCRĂTOARE comercial(ă) o preocupă deosebit de intens cotele 
de reprezentare feminină în CA-uri sau pe băncile Senatului, Camerei sau în fotoliile guvernamentale? Da, am citit teoria aia că femeile doresc mărirea vărstei de pensionare deoarece au rezistenţă fizică şi stare de sănătate mai bună ca bărbaţii, dar oare când activistele "de gen" au făcut ultima vizită într-o companie să vadă cum stăm cu starea de oboseală a femeilor după 8 ore de muncă? Ştiu că e urât şi nu se face, dar interesează pe cineva randamentul femeii aflate la "perioada aia?" E undeva, ceva pus în practică pentru a-i mai uşura situaţia? Sau ne interesează mai mult educaţia sexuală în şcoli? Aţi văzut o femeie venind de la serviciu cu autobuzul, după alea 8 ore, de fapt mai mult de 9, de muncă plus activităţi conexe muncii? Ştiţi cum e deşteptarea la 5-6 dimineaţa ca să mergi la lucru? Dar dacă femeia aceea este componenta unei familii monoparentale (deci fără soţ/consort/tovarăş de viaţă/partener?). Poate să ne pupe online din vacanţă de la Turcia, de la Insule sau de la City Break Praga, Berlin, Viena, Paris? Nu poate. Are nevoie şi ea de un ajutor, chiar "de gen"? Are. Dar ea nu contează. E doar o muncitoare, nu o senatoare şi nici măcar o activistă sau ministră.

Femei, angajare, vârstă…

Hai să mai vorbim despre şansele de angajare ale femeilor trecute de 40 de ani. A, au experienţă mai mare decât "tinerii absolvenţi"? Bulşit. Au şanse de angajare în alte locuri decât în comerţ, în hale de producţie sau la dat că mopul sau îngrijit bătrâni? Nu prea. Nimeni nu caută asistent manager de o frumoasă vârstă mai mare, ci de o sexy vârstă mai redusă aşa. Chiar dacă zbârnâie din tastatură, nu o frecangeşte pe reţele, ştie să scrie, culmea, corect româneşte şi nu cheamă IT-istul când nu mai are coli în imprimantă, o femeie de o anumită vârstă are şanse pa şi pusi la asemenea funcţii. Ce zice feminismul de asta? Nu sunt şi acestea femei ce trebuie ajutate? Deci poţi fi best of the best, în caz de ceva tot mătura, casa de marcat., maşina de spălat ori ţaca-paca în hală scrie pe tine. Drepturile femeilor nu includ detalii din acestea stupide ca "unde mai lucrez dacă nu mai am 25 de ani?" Că tot veni vorba, comentaţi următorul anunţ: "Magazin, angajăm femei între 18-50 de ani". Sună bine, nu? Oricum a nu găsi de lucru conform pregătirii şi experienţei e mai puţin grav decât necesitatea acordului părinţilor pentru ora de educaţie sexuală, nu? Şi până la urmă şi aia, la vârsta ei nu are şi ea un bărbat ca lumea? NU s-a putut şi ea DESCURCA?    

Femei, insulte, muţenie

Despre asta am mai vorbit, dar merită repetat. Un coleg de-al meu a fost trambalat prin tribunale de către o super-organizaţie din aceasta feministă, pentru că a publicat nişte bancuri sau proverbe sau anecdote cu femei. Şi eu am primit diverse avertismente din astea atunci când atingeam cumva chestii "de gen" şi mi se fâlfâiau ameninţări cu tot felul de procese. Paradoxal, a venit o perioadă ciudată, în care dubla măsură a devenit lege: epoca post-Colectiv. Erai cu cine trebuie şi cântai melodia care trebuie în corul care trebuie? Bravo beatlesule, bravo frati-meo, vorba lui Nea Vasile Tomazian. Nu erai? Erai pe invers? Gata, ţi se lipea eticheta de duşman, de ciumă, de conspiraţionist, de îndoctrinat şi totul ce pica asupra ta era permis. Puteai să fii făcut public tâmpit, prost, idiot, indiferent de "gen". Nu au scăpat nici femeile de campania asta de reducere la tăcere prin insulte şi atacuri la imagine. Ce făcea feminismul cel atent la imaginea femeii ca nu cumva ea, imaginea, să fie tulburată de ceva, mai ales din partea brutalilor de bărbaţi? Păi se făcea că plouă la modul neconvingător. Am înţeles atunci că nu e destul să fii femeie, ci trebuie să fii şi de o anumită ideologie, dintr-un anumit partid, ca să fii… femeie şi să fii apărată de feministe şi feminişti. Să nu uităm campaniile destul de idioate împotriva femeilor din PSD. Dincolo de a fi în PSD, erau femei. Dăncilă, Olguţa, Firea, erau femei. Deci, conform feminismului militant, dacă nu eşti în partidul care trebuie, nu eşti femeie completă şi nu ai parte de protecţie şi poţi fi porcăită oricum, că e voie. La fel, am văzut atacuri mărlăneşti la adresa altor femei, ne-înregimentate, dar care nu erau în brigada hastag potrivită. Un exemplu standard este atacul lui Grigore Cartianu la adresa regretatei Draga Olteanu Matei. A zis feminismul ceva? Nu, că avea treabă în altă parte. Chiar dacă legendara actriţă a avut un rol ultra feminist în seria de două comedii "…Bobocilor", ca reprezentantă a comitetului de femei din comuna Viişoara. La fel, în pandemie, cine comenta ceva împotriva purtării măştii de-aiurea ori avea opinii diferite despre Marea Molimă, gata, era verde la făcut de marele rahat persoana-ţintă. Care persoană-ţintă a fost de multe ori şi femeie. În loc să fie combătute cu argumente (de parcă ele ar fi existat, dar asta e altă poveste) aflai că persoana e: grasă, slabă, uite ce faţă are, că a fost nuştiuce, că alte şi alte epitete dezonorante. Feminismul militant şi activist? A, privea în altă parte, problema nu era în agendă.

Deci avem un feminism selectiv. Unele probleme ale femeilor sunt tratate, altele sunt ignorate. Depinde de gradul de "cool" al momentului. Nu am văzut nicio campanie de atenţionare cu privire la gradul de sărăcie al femeilor singure sau despre discriminarea pe criterii de vârstă la locul de muncă dacă mai e  sau angajare dacă se mai pupă. Nu am văzut multe campanii necesare, oricum.

Şi e hazliu ca un bărbat să ridice problema asta, până la urmă. Oi fi eu mai feminist, că e  gratis, nu e pe proiect.
A, spuneam că am pus problemele acestea pe tapet într-o zonă super-feministă. Ştiţi ce răspuns am primit? Am fost blocat. Mulţumesc pentru atenţie.