Povestea asta cu azilele de bătrâni luate compulsiv la bani mărunți îți aduce aminte puțin de nenorocirea de la ”Colectiv”. Ambele drame au fost îndată interceptate de haitele politice și exploatate la maxim în scop propagandistic. Excesul de zel e una din trăsăturile fundamentale ale instituțiilor de control din România, așa că au început să apară situațiile absurde în care sunt închise azile unde există probleme birocratice, dar bătrânii au parte de un tratament decent. Ce e mai important: să fie actele în regulă, dar oamenii să fie abuzați ori să lipsească niște avize, dar pacienții să aibă parte de un tratament uman? S-a declanșat o întreagă isterie în țară, se dau amenzi pentru nimicuri, totul petrecându-se de dragul consolidării imaginii unor instituții publice. Am mai spus-o, cei care nu au intervenit pentru a-i salva pe acei bătrâni din comoditate sau pentru a nu vicia probe, sunt la fel de vinovați precum nenorociții care i-au chinuit pe cei 98 de pacienți. Dar asta e o altă problemă, acum instituțiile statului scormonesc după vinovați de toate culorile. Nu puteau lipsi nici răfuielile politice, reprezentanții tuturor partidelor încercând să execute șuturi între picioarele adversarilor. Nu, nu e treaba unui ministru, indiferent dacă se numește Budăi sau Turcan, să știe ce se întâmplă în fiecare astfel de centru; există pentru asta angajați ai unor instituții ale statului. Problemele nu se vor rezolva odată cu plecarea unor miniștri, avem o puzderie de exemple în acest sens. Vă amintiți probabil de controalele isterice de după ”Colectiv”. După ce a trecut valul agitației, boacăzele din care e greu să scapi în caz de incendiu au continuat să funcționeze. Atunci, la fel ca acum, unii au încercat să exploateze politic drama unor oameni, instituțiile statului au executat un joc de glezne public, exesul de zel și măsurile aberante au dat pe afară. Nici atunci nu s-a schimbat ceva fundamental cum, sigur, nici după acest episod nu vom asista la eradicarea sclaviei reinterpretate, întâlnite în centrele din Ilfov. Bieții bătrâni sau bolnavi sunt ultimul lucru care îi interesează cu adevărat pe cei ce întrețin circul din aceste zile. Mizele sunt cu totul și cu totul altele: se încearcă tragerea unor sfori politice, aranjarea unor ape, inducerea unor teme capabile să distragă atenția de la alte probleme. Există două tipuri de victime: cele directe (bătrânii chinuiți) și cele indirecte (publicul căruia i se livrează tot felul de gogoși și mostre de mobilizare artificială).