* Filozoful Immanuel Kant (1724-1804), supranumit "părintele filozofiei moderne", cartea lui cea mai cunos­cută fiind Critica raţiunii pure (pe care am încercat s-o citesc la diferite vârste, fără să reuşesc). "Ştiţi de ce prosperă nemţii – a explicat Kant. Dintre toate popoarele civilizate, germanul e cel mai uşor şi de sigur de condus, el e duşmanul lucrurilor noi şi al împotrivirii faţă de ordinea stabilită. Caracterul său e un amestec de sânge rece combinat cu inteligenţă, fără a fi împins să judece ordinea de lucruri actuală şi fără să caute, de aceea, alta; şi, tocmai acest lucru fa­ce din el omul tuturor ţărilor şi climatelor". Cred că are dreptate. Dacă ar fi fost după nemţi, l-ar fi iertat pe Hitler pentru tot răul pe care li  l-a făcut şi l-ar fi lăsat să moară într-o vilă liniştită din Bavaria. * Chinezii au altă concepţie socială şi politică, punând la punct o maşină de suprimat diferenţele chiar înainte ca acestea să apară. Ei, mai mult decât noi, au învăţat că numai pietrele sunt nevinovate şi s-au resemnat, folosindu-le ca zid de apărare împotriva invadatorilor. * Continuă controversele pe tema vinului, dacă e băutură sau aliment, dacă e nociv ori benefic. (Cu be­rea s-a lămurit: e aliment.) Frumos scrie poetul persan Omar Khayam: "O, prieteni, daţi-mi hrană vinul roşu din pocale/Preschimbaţi-mi în rubin chihlimbarul feţei pale/Mort, să mă scăldaţi în vinuri, chiar şi mort să fiu beat criţă/Mort, mă puneţi în coşciugul împletit din corzi de viţă”. Din păcate, în ultima vreme, mai mulţi oameni a înecat vinul decât Nilul. *Acum, unii bolnavi mai scapă, dar în Evul Mediu, pentru orice boală medicii aplicau acelaşi tratament: "Primo signare, deinde purgare, postea clysterium donare" (sângerare, purgativ, clismă) Scăpa cine putea şi avea noroc. * Apropo, la Paris, în 1671 a apărut cartea "Nou tratat despre curtoazie care se practică în Franţa printre oamenii cinstiţi" de Antoine de Courtin. Aşa am aflat că măslinele se mănâncă cu lingura, portocalele cu friptură trebuie tăiate de-a latul, ciorba se mănâncă din farfurie, nu din castron, să nu bage în buzunare fructe sau prăjituri puse pe masă de gazdă, să nu-şi lingă degetele, cuţitul, furculiţa sau farfuria, să nu-şi şteargă nasul în şervet. În schimb, aveau voie să arunce pe sub mese oase pentru câinii de vânătoare care mişunau peste tot. La noi, în acest domeniu, a fost mai lentă evoluţia, eu, de exemlu, la banchetele simandicoase încurcând sumedenia de tacâmuri, preferând ca puiul sau peştele să-l mănânc fără, sub privirile mustrătoare ale vreunei doamne din vecinătate. * O să vă miraţi, dar în 1929, Legea reînfiinţării bacalaureatului a întâmpinat o vie rezisteţă taman din partea istoricului Nicolae lorga: "Sunt contra examenului de bacalaureat, care nu e o probă ci o tortură sufletească fără nici un scop. Este o instituţie medievală şi n-a avut nicio influenţă asupra valorii acelora care veneau la mine". Cred că avea dreptate.