ELENA POP – HOSSU LONGIN (1862-1940) a fost cunoscută ca scriitoare, jurnalistă, militantă pentru educația fetelor și emanciparea femeilor, cofondatoare a Reuniunii Femeilor Române Sălăjene, fondatoare a Reuniunii Femeilor Române Hunedorene, membră a Secțiunii Feminine a ASTREI. A primit o educație aleasă din partea tatălui, Gheorghe Pop de Băsești, memorandist, om politic, vicepreședinte și președinte al Partidului Național Român din Transilvania (1881-1918).
Deșteaptă, cultă, ambițioasă și animată de profunde sentimente patriotice, Doamna Elena Pop – Hossu Longin  a susținut, în cadrul reuniunilor de femei pe care le-a întemeiat, acțiuni în favoarea recunoașterii drepturilor femeilor, creării de școli poporale pentru băieți și pentru fete, punerii în valoare, prin expoziții etnografice, a economiei de casă. În preajma Marii Uniri a scris mai multe articole cu mesaj unionist: ”În aceste clipe mari și sfinte să uităm trecutul plin de jale și suferințele, să uităm zbuciumul sufletelor noastre și să ne înălțăm inimile pline de sfânta bucurie către Națiunea Română, care astăzi prăznuiește învierea sa la viață liberă și națională….. Ne închinăm ție, măreață Adunare, și steagului tău cel sfânt care e simbolul Unirii tuturor Românilor…”. Bolnavă fiind, nu a putut participa la Marea Adunare de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918. Prezent a fost tatăl său, Gheorghe Pop de Băsești.
ANA VOILEANU  (1890-1976)  a fost cunoscută și apreciată ca pianistă, publicistă, profesoară, poetă, prozatoare, traducătoare de lieduri, compozitoare de lieduri, traducătoare din poezia lui Ady Endre.  A fost coristă la Reuniunea Română de Muzică, înființată în 1879, și în Corul Bisericesc condus de Timotei Popovici. A fost apreciată în recitaluri organizate de Minerva Brote, în spectacole dirijate de Augustin Bena.
Doamna Ana Voileanu s-a remarcat în concerte de muzică de cameră, în recitaluri solo interpretând, în țară și în străinătate, piese create de Bach, Brahms, Chopin, Mozart, Beethoven, Scarlatti, Rahmaninov, Schubert. A susținut concerte caritabile alături de Veturia Ghibu, Ionel Crețu, Ionel Crișan. Ca profesoară de pian la Conservatorul, înființat de Gheorghe Dima în 1918, a contribuit la formarea câtorva generații de muzicieni, între care s-au aflat: Zeno Vancea, Elena Dima, Dimitrica Dima, Traian Grozăvescu, Sabin Drăgoi, Petre Zbârcea ș.a. A tradus poezii, coruri, recitative, arii, lieduri, madrigale. A scris monografia ”Gheorghe Dima. Viața și opera”, 1957, ”Chipuri și mărturii”, 1971. S-a antrenat în activități caritabile organizate de Reuniunea Femeilor Române, de ASTRA.
LUCIA COSMA (1875-1972), fiica cea mare a Mariei Cosma și a lui Partenie Cosma, s-a remarcat ca solistă vocal și ca pianistă. Frumoasă, cultă – cunoștea cinci limbi străine: franceza, italiana, engleza, germana, maghiara –  avea și talent actoricesc, unul dintre roluri a fost Nera din ”Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri, piesă jucată pe prima scenă românească, cu prilejul inaugurării Muzeului Asociațiunii din 1905. Doamna Lucia Cosma a încântat publicul meloman cu interpretări ale pieselor create de Mozart, Schubert, Grieg, Brahms, cu piese ale creatorilor români în țară și în străinătate (Paris, Viena, Londra).  A colaborat cu marele George Enescu care a acompaniat-o în Concertul caritabil de la Ateneu, București, 11 martie 1916, în folosul ajutorării răniților de război și al orfanilor.  Cronici elogioase s-au publicat și în ”Tribuna”, ”Luceafărul”, ”Telegraful  Român”, revista ”Transilvania”.  Talentata artistă și-a pus în valoare farmecul prin participarea la acte de caritate organizate de mama sa, de ASTRA.
ELENA VĂCĂRESCU (1864-1947), descendentă a poeților Văcărești (nepoata lui Iancu Văcărescu),  și-a onorat familia și neamul prin creațiile sale literare – poezii, proză, piese de teatru, memorialistică – ca ambasadoare, în Franța, a culturii românești, ca diplomată susținătoare a intereselor românești de reîntregire a țării, ca inițiatoare, alături de Paul Valéry, a Institutului Internațional de Cooperare Intelectuală, devenit, în 1945, UNESCO. Fiindu-i cunoscute și apreciate meritele, în Adunarea Generală a ASTREI de la Oradea, 1920, distinsa Doamnă Elena Văcărescu a primit titlul de Membru de Onoare ASTRA  iar în 1924, la propunerea savantului Nicolae Iorga, a primit titlul de Membru de Onoare al Academiei Române. Prin testament a lăsat Academiei Române parcul și conacul vetrei strămoșești pentru înființarea Fundației ”Elena Văcărescu”. Altă parte a averii a lăsat-o pentru acordarea premiilor. S-a constituit Premiul ”Elena Văcărescu”. 
Elena Văcărescu a făcut parte din suita reginei Elisabeta / Carmen Sylva, a fost, scurt timp, logodnica Prințului Ferdinand, devenit ulterior rege, fapt ce a scandalizat Curtea Regală (neavând sânge albastru) și a trebuit să plece în exil la Paris. În capitala Franței s-a atașat intelectualilor români, a tradus din operele scriitorilor români: Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Octavian Goga ș.a,  făcându-i cunoscuți publicului francez.  Exigentul Camil Petrescu i-a dimensionat personalitatea distinsei Doamne: ”O româncă din cel mai vechi sânge românesc care își afirmă cu orgoliu și originea și sufletul românesc”. 
Doamna Elena Văcărescu a militat pentru înființarea Consiliului Național al Unității Române, 1918, ce susținea realizarea României Mari. A fost membră a delegației române, participante la Conferința de Pace, 1919, a asistat la semnarea Tratatului de recunoaștere a granițelor României. A făcut parte din delegația română pentru a participa la Ședința de Constituire, la Geneva,  a Societății Națiunilor Unite, în 10 ianuarie 1920, viitoarea ONU, 1945. A susținut interesele politice ale României ca membră a delegației române la Conferința de Pace din septembrie 1946, alături de Gheorghe Tătărăscu, Gh. Gheorghiu Dej, Lucrețiu Pătrășcanu, Ion Gheorghe Maurer, Mihai  Ralea.      
       VETURIA GHIBU (1889-1959) a rămas în memoria contemporanilor ca o artistă cu har, cu succese deosebite pe scene românești și străine, ca animatoare culturală și cu însemnate activități caritabile. Venită din București, cu o educație elevată dobândită în orașe germane, la Sibiu, prin căsătoria cu Onisifor Ghibu, om de cultură, pedagog, astrist de frunte (președinte al Secțiunii Școlare timp de câteva decenii), Veturia Ghibu, interpretă talentată  de lieduri, a intrat în lumea muzicală  reprezentată de Tiberiu Brediceanu, Gheorghe Dima, Zeno Vancea, Ana Voileanu,  Traian Grozăvescu, Jean Bobescu. În Cluj, Oradea, Sibiu, Timișoara, Arad, Brașov, București  a susținut concerte, bucurând publicul meloman cu vocea și cu harul interpretării ei. A colaborat cu George Enescu, devenit prieten de familie, împreună au susținut concerte la Ateneul Român, la Palatul Regal, în prezența reginei Maria. La îndemnul genialului muzician, Veturia Ghibu a susținut concerte în Franța, la Lyon, la Radio Paris, în Germania – la Weimar, Eisenach. La Cluj, cu sprijinul ASTREI, a susținut trei concerte cu muzică românească creată de Augustin Bena, Tiberiu Brediceanu, Gheorghe Dima, Marțian Negrea, George Enescu, Alfred Alessandrescu. Afecțiuni cardiace au împiedicat-o pe Doamna Veturia Ghibu să-și continue cariera artistică. Generoasă, a activat în cadrul Reuniunii Femeilor Române, implicându-se în acte de caritate. Fondurile obținute din concertele caritabile au fost oferite Armatei Române și celor ce distribuiau bunuri pentru răniți, orfani, văduve.
EUGENIA TORDĂȘIANU (1872-1937). Învățătoare la bază,  absolventă a Preparandiei din Budapesta, a devenit profesoară la Școala Civilă Superioară de Fete cu Internat din Sibiu, a cărei catedră a slujit-o timp de 24 de ani. Bună cunoscătoare a limbii maghiare, a tradus manuale de aritmetică și a redactat un manual de geometrie. Prin căsătoria cu Victor Tordășianu, director al Reuniunii Meseriașilor Români din Sibiu în perioada 1897-1920, s-a implicat în organizarea conferințelor și a seratelor literar-artistice susținute de membrii Asociațiunii Transilvane, a ajutat propaganda adresată părinților să-și dea copiii la meserie, i-a sprijinit pe viitorii meseriași săraci și orfani. Doamna Eugenia Tordășianu a sprijinit Orfelinatul din Sibiu, a condus, din 1923, Societatea Ortodoxă a Femeilor Române din Sibiu, împreună cu soțul său au creat un Fond pentru ajutorarea tinerilor săraci ce doreau să devină meseriași. S-a îngrijit constant de îngrijirea cimitirelor de eroi. Membră a Comitetului Reuniunii Femeilor Române, a fost delegată, ca și Eleonora Lemény,  să reprezinte femeile la Marea Adunare de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918.
ELEONORA LEMENY (1885-1948) a intrat în istorie ca o perseverentă militantă pentru emanciparea femeilor, pentru drepturile lor politice, ca prima femeie doctor în științe din  Transilvania, doctorat luat la Universitatea clujeană, pentru meritele activității ei culturale și educative. Nepoată a lui Ioan Bran de Lemény, avocat, revoluționar pașoptist, secretar al Marii Adunări de la Blaj, 3 / 15 mai 1848 de pe Câmpia Libertății, a fost marcată de tradițiile patriotice, revoluționare ale familiei ce i-au fundamentat convingerile sociale.
Doamna Eleonora Lemény a funcționat ca profesoară la Școala Civilă Superioară de Fete din Sibiu timp de 11 ani, predând limba maghiară, limba germană, istoria Ungariei. Ca membră a Reuniunii Femeilor Române, conduse de Catinca Bârseanu, s-a implicat în activitățile educative, filantropice și caritabile. A activat și în programele educative ale ASTREI. În timpul Primului Război Mondial s-a dedicat, ca și alte Doamne, în activitățile Comitetului Femeilor Române din Sibiu pentru ajutorarea materială a Frontului, a răniților de război, a văduvelor și orfanilor. A ajutat răniții spitalizați în clădiri ale Școlii Civile Superioare de Fete.
Reuniunea Femeilor Române le-a delegat pe Eleonora Lemény și pe Eugenia Tordășianu, alături de 58 de femei, să participe la Marea Adunare de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918. Din componența Marelui Sfat Național, singura femeie aleasă a fost Eleonora Lemény  care a susținut public dreptul femeilor la vot.  Ulterior i s-a încredințat funcția de consilier al Resortului Ocrotirii Sociale din Consiliul Dirigent al Transilvaniei. Din 1926 a activat ca inspector medico-pedagogic  în cadrul Ministerului Sănătății din București, unde s-a pensionat.
Din galeria Doamnelor ASTREI fac parte și alte personalități: CALIOPE BOIU, MARIA HANNIA, ELENA GOLDIȘ, ELEFTERA CRISTEA, VIRGINIA BRANIȘTE, ELEONORA TĂNĂSESCU – SLAVICI, MINERVA BROTE, SABINA BROTE, VETURIA LAPEDATU, ADELINA OLTEANU MAIOR –    TĂSLĂUANU ș.a.
Va urma…

Prof.univ.dr. Elena MACAVEI