Recunoscută prin rezultatele ei excelente, formaţia filologică a Universităţii clujene a condus-o pe scriitoarea Anca Sîrghie spre o specială responsabilitate pentru modalităţile de comunicare şi o profundă preţuire a cuvântului, mai ales a celui scris. Preocupările în această direcţie, atât cele profesionale, cât şi cele particulare, s-au concretizat în numeroase articole, studii, cercetări şi volume de critică sau istorie literară¹, valorificând, pe lângă abordarea ştiinţifică, şi diferite forme ale contactelor interumane: interviuri, reportaje, conferinţe, dialoguri, scrisori etc.

Oricând deschisă pentru cunoaştere, având bucuria şi plăcerea comunicării cu ceilalţi, scriitoarea Anca Sîrghie alcătuieşte şi oferă cititorilor cele două volume de Dialoguri româno-americane, distingând Fascinaţia artei ( 208 p.) şi Fascinaţia adevărului² (404 p.), pentru o anumită sistematizare tematică. Cuvântul însoțitor semnat de poetul Mircea Petean în cel de-al doilea volum servește explicitării întregului demers, care este scriitoricesc și național, în același timp: ,,Ținta acestor dialoguri a fost căutarea adevărului ultim al existenței acestora/ conaționalii noștri n.n./ într-o lume îndepărtată de țară. Așa se face că, oferindu-le interlocutorilor șansa de a-și defini periplul existențial, multe dintre paginile cărților sale de acum vibrează de așa manieră, încât ar putea genera scenarii de film, ca să nu mai vorbim că patosul unora dintre ele le conferă o certă valoare literară”³.

Perspectiva este una specială, aceea rezultată în urma contactului pe care Anca Sîrghie l-a stabilit, pe o durată de peste două decenii, respectiv din 2001 până în prezent, cu români aflaţi în afara graniţelor ţării, alcătuind o puternică diasporă peste ocean, în SUA şi Canada. Lista selectivă a titlurilor ce ne întâmpină în debutul fiecărei cărți pare să facă parte din însuși dialogul ce va urma, iar cele 60 de imagini color pigmentează partitura scrisă, înviorând-o pas cu pas. Cuvântul comun este ,,fascinația”, care leagă într-o aceeași tulpină ramurile ce se desprind, astfel ca adevărul artei să se îngemăneze cu expresia artistică pusă în slujba adevărului vieții. Deşi o bună partea a interviurilor prezente s-au regăsit în trilogia caleidoscopică America visului românesc, este evident că așa cum ele au fost completate cu nume noi, textele au o mai mare putere și prind o nouă viață în unitatea lor ca gen. Dialogurile consemnate de Anca Sîrghie compun însuși destinul românesc, așa cum el se desprinde din poveștile existențiale rostite pe ambele maluri ale Atlanticului, neîngrădite de frontierele de pământ sau de vremelnica voie a cuiva. Un destin românesc ce flutură liber spre lume.

Primul volum are, ca principiu organizator, experienţa de viaţă a unor români, mai mult sau mai puţin cunoscuţi, implicaţi în activităţile destinate afirmării identităţii naţionale, prin creaţia artistică în diferite domenii: literatur ă , muzică, arte plastice etc. Un cuvânt introductiv poartă cititorul Prin labirintul diasporei române din America, de care Anca Sîrghie se interesează ori de câte ori se află alături de cei doi fii, plecaţi cu loteria vizelor din România pentru făurirea unui alt viitor în Lumea Nouă. Argumentele scriitoarei sunt concludente. Ea porneşte de la constatarea că diaspora este ,,o realitate firească, una ce trebuie pusă într-o legătură esenţială cu patria-mamă” ⁴, pentru a scoate în lumină ,,spectacolul lumii”, aşa cum îl întâlneşte pe ,,meridianele românismului american”. De aceea, în cunoștință de cauză, autoarea nu are nicio reţinere de a vorbi despre realitatea aspră a vieţii de emigrant, mai ales aceea a primelor generaţii sosite peste ocean, şi despre modul diferit în care a putut fi receptată existenţa acestora în spaţiul românesc, în funcţie de schimbările regimului.

O carte de interviuri şi dialoguri deci, conversaţii despre experienţa americană, având ca idee-axă modalităţile şi importanţa conservării şi practicării limbii române, ca element identitar, liant sigur al spiritualităţii unei colectivităţi distincte. La aceasta colaborează profesionişti în diferite domenii, aşa cum demonstrează Anca Sîrghie prin discuţiile pe care le poartă pentru a afla poveştile de viaţă ale românilor americani, unii cu cariere strălucite, sau ale altora, care s-au pierdut în anonimat; dar și unii și ceilalți au avut ocazia de a cunoaşte ce înseamnă “ţara tuturor posibilităţilor”. Iată o sintagmă, care se cere îndeobște discutată şi chiar discreditată.

Valorificând numeroasele călătorii peste Atlantic şi evenimente de marcă la care a participat mai bine de două decenii, Anca Sîrghie a stabilit neobosit contacte cu români care poartă pe tărâm american, ca preţioase moşteniri, amintirile, limba, tradiţiile şi obiceiurile neamului din care se trag. Așa reiese din Amintiri despre poetul şi senatorul Ioan Alexandru, în dialogul cu părintele dr. Remus Grama, parohul Catedralei ,,Sf. Maria” din Cleveland, Ohio, care evocă figura poetului transilvănean, cândva coleg de an cu autoarea la Filologia din Cluj și care, ca senator, a fost primit cu entuziasm de românii din America. O întâlnire memorabilă este şi cea cu preotul prof. univ. dr. Theodor Damian, una dintre personalităţile cele mai cunoscute şi active din colectivitatea românilor americani, ca paroh, scriitor, conducător de cenaclu, redactor de reviste, animator de evenimente culturale şi conferinţe literare, organizator de sesiuni academice etc. Acest strălucit profil intelectual îndreptăţeşte decizia ca dialogul iniţiat de Anca Sîrghie să poarte titlul Theodor Damian, ctitor român în America. De mare interes pentru noutatea informaţiilor se dovedeşte interviul De vorbă cu romancierul Petru Popescu din California, în care renumitul prozator oferă repere autobiografice, pentru explicarea destinului său scriitoricesc, înainte şi după plecarea din ţară, un destin de ,,scriitor internațional”, după cum el însuși se denumeşte. Intenţia de a face cunoscute exemple de valori şi reuşite româneşti în lume este evidentă, iar cele 33 de dialoguri din aceste volume prezintă o diversitate poliedrală de istorii existențiale.

Ȋn aceeaşi direcţie se îndreaptă convorbirile cu personalităţi aflate în România, dar care au cunoscut experienţa americană. Aşa este dialogul cu Ana Blandiana, ,,poetă de anvergură largă, internaţională”, despre călătoriile în continentul american şi modul în care s-au reflectat acestea în scrierile sale. Devenite bestseller-uri îndată după apariţia în România, impresiile de călătorie datorate Anei Blandiana şi lui Romulus Rusan au împlinit dorinţa românilor de cunoaştere a altor lumi, de a călători, ceea ce le era drastic restricţionat în plin socialism. Dialogul evidenţiază largul acces la evenimentele culturale din întreaga lume, în condiţiile schimbărilor politice, fapt ce a permis ca poezia românească, prin Ana Blandiana, să fie cunoscută prin intermediul traducerilor în zeci de limbi străine.

Preţuind folclorul românesc, muzica şi dansul, Anca Sîrghie înţelege valoarea identitară a acestor manifestări artistice care vin din vechime şi apreciază promovarea lor în spaţiul american. Astfel este Ansamblului Folcloric Profesionist ,,Cindrelul – Junii Sibiului”, prima formaţie de dansuri populare care ajungea în Statele Unite, în anii ’70 ai secolului trecut, dar mult mai frecvent în perioada postdecembristă. Interviul luat Silviei Macrea, fiica iniţiatorului formaţiei, vizează prezenţa ansamblului în plan național, precum şi promovarea în străinătate, pentru prezentarea folclorului românesc în spectacole primite de public, români sau nu, cu mult entuziasm şi încântare.

Dialoguri se iniţiază şi cu români din spaţii mai îndepărtate, precum cel sud-american, de unde vine ziarista şi scriitoarea argentiniană Alina Diaconu. Purtat cu reală încântare în limba română, dialogul dezvăluie felul în care scriitoarea a stabilit o conexiune amicală peste ocean, având privilegiul de a-l întâlni pe gânditorul de la Paris, Emil Cioran. Vizita pe care Alina Diaconu o face în România, invitată și condusă fiind de Anca Sîrghie mai ales prin Transilvania, pe care nu o cunoscuse încă, prilejuieşte mărturii directe despre recunoaşterea mondială de care se bucură scriitorul român Emil Cioran, apreciat ca cel mai bun stilist şi prozator francez contemporan.

Alte conversații cu români stabiliţi peste ocean aduc în atenţie personalităţi mai puţin cunoscute, la a căror afirmare profesoara din Sibiu înţelege să contribuie. Astfel este interviul cu Alexandra Iulia Stoenescu, o promiţătoare prezenţă în artele plastice, aşa cum este şi cel cu pictoriţa Cătălina Sidea; altul are loc ,,la o cafeluţă cu tenorul Costel Busuioc”, constatând că O asemenea voce se naşte o singură dată la 100 de ani, precum şi cel cu poeta Cristina Bejan, poposită în România pentru a-şi lansa volumele bilingve de versuri. O preocupare cu totul deosebită este cea prezentată în dialogul cu Simona Laiu, care, aflată în Hawai, studiază istoria portului popular românesc, ea prezentând cu mândrie ia pretutindeni în lume, la început de secol al XXI-lea, când în Franța sau în SUA nu se mai vorbește despre vreo formă de veșmânt, care să marcheze identitatea națională a populației actuale. Toate discuțiile purtate propun exemple de români pentru care apartenenţa la neamul străbun şi afirmarea identităţii prin artă este o onorantă îndatorire. Aceasta, chiar și atunci când anglistul Ștefan Stoenescu sau soții Ingrid și Mircea Fotino au avut strălucite cariere universitare în Statele Unite ale Americii. Exemplară rămâne amintirea matematicianei universitare din Colorado, care juca în tinerețe într-o formație de dansuri populare românești, chiar pe când viețuia într-o metropolă a Americii.

Pentru finalul volumului, autoarea rezervă surpriza unor interviuri pe care ea însăşi le dă, ca ecouri ale întâlnirilor sale cu diaspora. Atât în cel iniţiat de sibianul Victor Neghină, cât și în dialogul lui Mircea Petean cu poeta Silvia Popescu la Cluj-Napoca, Anca Sîrghie este considerată ,,un ambasador al literaturii române peste ocean”, unul care susţine cultivarea mai intensă a limbii române peste hotare. Cu caracter de sinteză, interviul realizat de Sebastian Doreanu la Denver, Colorado este o amplă prezentare a activităţii pe care Anca Sîrghie o desfăşoară neîntrerupt, precum şi a implicării în străduinţele românilor trăitori pe tărâm american pentru conservarea identităţii lor naţionale.

Ideea-pivot a celor două cărți memorialistice este adevărul că oriunde s-ar afla, conaționalii autentici rămân o ,,parte organică a naţiunii noastre”. Aceasta este perspectiva care se conturează, fără îndoială, şi în cel de-al doilea volum de Dialoguri româno-americane, interviuri stând sub semnul fascinaţiei adevărului. Din acest motiv, intenţiile autoarei au vizat experienţe umane dintre cele mai diverse, modele concrete de destine care şi-au căutat cu perseverenţă împlinirea şi valorificarea propriilor abilităţi. De aceasta convinge interviul luat Constantinei Diţă, renumita campioană la proba de maraton, integrată în colectivitatea românilor de la Denver, Colorado. Din cu totul alte domenii se desprinde experienţa lui Wladimir Paskievici, specialist în domeniul fizicii nucleare, la celebra Școală Politehnică din Montreal, sau cea a lui Cătălin Radu Dancu, jurist de profesie, ajuns consul general al României la New York. Incursiunile în biografiile acestora, căutând mereu adevărul fără a evita piedicile şi neîmplinirile, devin mărturii ale unui fenomen de mare interes, neinvestigat până în prezent, acela al formării şi dezvoltării diasporei, al constituirii de colectivităţi româneşti în diferite colţuri ale lumii. Un astfel de exemplu de reuşită este cel al manifestărilor de la Câmpul Românesc din Hamilton, Canada, pe care Anca Sîrghie îl popularizează consecvent. Un model pentru o bună reprezentare a României este acela al doamnei Carmen Podgorean, ambasador la Buenos Aires, pe care profesoara din Sibiu o intervievează amănunţit despre formarea sa în domeniul diplomaţiei, interesată fiind de gradul în care cultura României pătrunde în spaţiul sud-american. Mai apoi, stă de vorbă cu profesoara nonagenară Elena Vasiliu din Colorado, în a cărei poveste de viaţă Anca Sîrghie distinge ataşamentul faţă de meleagurile natale, simţiri de mare intensitate, ca şi cele păstrate în urma dramaticelor evenimente istorice, suferinţele opresiunii şi refugiului din anii marelui război.

Niciodată lipsite de substanţă, mereu stimulative, dialogurile în care Anca Sîrghie caută ,,adevărul” ating de la început puncte de mare interes, atunci când intuieşte o experienţă de viaţă exemplară. Astfel, profesorul Mircea Fotino este provocat de la prima întrebare: ,,Care este cheia victoriilor pe care le-aţi repurtat până în prezent?” Pe Nicholas Dima, profesor, jurnalist şi scriitor, îl întreabă direct: ,,Ce şansă v-a oferit viaţa în lumea liberă şi ce dezavantaje aţi avut de înfruntat?” O lecţie de istorie este dialogul America a fost salvarea, în care Gheorghe Popa explică fenomenul exodului românilor transilvăneni în America, în condiţiile stăpânirii austro-ungare, dar dialogul este mereu îndreptat spre viitor, precum este cel cu Camelia Kantor, conferenţiar la Universitatea din California, care îşi descrie traseul succesului profesional în America sub titlul Când ai curajul de a proiecta. Despre acest curaj este vorba şi în discuţia pe care Anca Sîrghie o are cu Sebastian Doreanu, animatorul neobosit al cenaclului ,,Mircea Eliade’’ din Denver, Colorado, unde se desfăşoară o intensă viaţă culturală, menită să menţină viu contactul românilor americani cu istoria, creaţia literară şi limba ţării de origine.

Supuse aceleiaşi directive a respectării adevărului, Dialogurile româno-americane preiau şi alte perspective. Având ca intervievant pe profesorul universitar Mircea Petean, profesoara și poeta clujeancă Silvia Popescu reliefează în mod concret felul în care Anca Sîrghie a devenit o Admirabilă mesageră a culturii naţionale pe pământ american. La rândul său, Daniela Pănăzan mărturiseşte bucuria reală şi profundă a dialogului, încercând să descopere Omul care se află dincolo de text, într-o discuţie cu Anca Sîrghie. Interesul se orientează mai ales spre pasiunea acesteia pentru lectură şi îmbogăţirea universului cultural, ceea ce a condus în mod firesc spre alegerea unei cariere închinate cărţii, literaturii, ,,frumosului din cuvinte”, pasiune niciodată dezminţită.

Ca un veritabil corolar, ultimul dialog reface orizonturile largi de cuprindere a existenţei românilor în spaţiul american. Ȋn convorbirea pe care o are cu jurnalistul colonel Victor Neghină cu ocazia lansării volumului II semnat de Anca Sîrghie sub titlul America visului românesc, universitara sibiană aduce argumente pentru legătura ,,de destin” pe care o simte pentru continentul de peste Atlantic. Periplul prin istoria constituirii colectivităţilor de români este relevant pentru înţelegerea adevărului că afirmarea acestora s-a împlinit numai prin trudă şi perseverenţă. Succesele înregistrate în prezent – reviste, cenacluri, evenimente cu ecou internaţional – nu trebuie să piardă din vedere, ca ţintă principală, păstrarea legăturii cu ţara, cultivarea limbii române şi promovarea valorilor naţionale, ca modalitate de afirmare identitară.

Trăind într-un timp al globalismului, care nu întârzie să-și arate limitările amenințătoare, poveștile rostite în paginile acestor dialoguri nutresc speranța că esența vieții românești nu se va șterge niciodată, în ciuda oricăror vicisitudini.

Ada Stuparu