* Nu mă îndoiesc că aţi auzit de renumitul filozof Arthur Schopenhauer (1788-1860), cunoscut şi recunoscut mai ales prin lucrarea "Lumea ca voinţă şi reprezenta­ re". Părinţii ar fi vrut să continue afacerile comer­ ciale ale familiei, dar Arthur avea alte proiecte, pe care şi le-a realizat, influenţând mulţi filozofi care au venit după el. Iată ce scria el la vârsta când nu putea fi acuzat de naivitate: "În perspectiva morţii mele, doresc să fac următoarea confesiune: detest naţiunea germană datorită prostiei sale nesfârşite şi ro­ şesc la gândul că îi aparţin." Sunt destui români care au aceeaşi părere despre naţia lor, iar când ajung în străinătate se feresc să spună că-s români sau să vor­ bească româneşte./Eu i-am surprins pe francezi vor­ bind pe limba lor doar cu ce învăţasem la şcoală!/ * De altfel, iată ce zice Dimitrie Cantemir despre moldo­ venii lui, al căror domnitor a fost în două rânduri: "În afară de credinţa cea adevărată şi ospeţie, nu gă­ sim prea lesne ceva ce am putea lăuda. Năravurile bune /sic/ sunt rare la ei.Trufia şi semeţia sunt mama şi sora lor. Nu cunosc măsura în nimic: dacă le merge bine sunt semeţi, dacă le merge rău îşi pierd cumpătul". Aşa-s şi acum. * Scriitorul şi jurnalistul francez Bernard Pivot (n.1935, Lyon), cunoscut mai ales prin emisi­ unile lui de televiziune, dar şi pentru o carte dedicată istoriei vinului, nu s-a putut abţine să nu spu­ nă: "Dacă îi daţi afară din istoria literaturii pe toţi scriitorii alcoolici, nu mai rămâneţi cu nimeni". Exagera, fireşte, fiindcă…rămâneau scriitoarele. * O doamnă care s-a întors recent dintr-o vacanţă în Cuba îmi spunea: "În absenţa tehnologiei şi a gadgeturilor/?/, oamenii citesc, stau de vorbă în faţa caselor, în bansoare sau, pur şi simplu privesc marea. Cântă şi dansează. Bananele şi nucile de cocos cresc pe malul apei, la îndemâna oricui. Cubanezii nu mor niciodată de frig sau de foame şi sunt liberi de constrângerile pe care le aduce cu sine bunăstarea materială. "Ernest Hemingway nu întâmplător şi-a stabilit una din reşe­ dinţe acolo: muzică, dans, veselie, rom, ţigări, femei fru­ moase…Cam aşa ar trebui să arate Raiul… * O ştire dintr-o gazetă locală din 28 XII 1902: "Francisc Korpataki (fost Steinbach), amploaiat la gara din Sibiu,  joia trecută s-a culcat pe ralii în calea unei loco­ motive. Roatele locomotivei l-au decapitat. Se crede că nenorocitul a comis acest fapt într-un acces de ne­ bunie. "Atunci era eveniment, acum aşa ceva e fapt di­ vers. * Paradoxal cum l-am cunoscut, poetul Mircea Ivăneseu îi declara lui Gabriel Liiceanu, cam cu un an înainte de-a muri: ”M-am născut dintr-o întâmplare, pe care am regretat-o cu toţii, şi eu, şi familia mea". Orgoliu mascat de o falsă modestie, fiindcă M.I. a fost şi a rămas un poet important. * Este de notorietate faptul că Gertrude Stein (1874-1946), scriitoare ameri­ cană, evreică, trăitoare la Paris, se iubea la fel de pasional cu bărbaţi şi femei. Ea spunea că "menajul între femei e cel mai firesc lucru din lume, că nimic nu este urât între ele sau pentru ele, pe când bărba­ ţii care trăiesc împreună sunt scârbiţi de ce fac." De gustibus…* Evelyn Arthus St. John Waugh (1903-1966) a fost un polivalent scriitor englez, care, spre lauda lui, a avut şi simţul umorului. Vă dau numai un exem­ plu: "Eu pot să sufăr Norvegia. Soarele nu apune nicio­ dată, barurile nu se deschid niciodată şi întreaga ţa­ ră miroase a scrumbie afumată". Scurt şi cuprinzător.