Cam tot ce e în calendarul religios sau politic a devenit prilej de consum şi de panaramă. Că doar suntem români, aici pe veci stăpâni, pui de daci şi tot de daci, plus creştini apostolici de peste 2000 de ani. Aşa că dă-i cu ţuică,
dă-i cu vin, dă-i cu uischi şi rozeu, că aşa se bea de sărbători. Noi ne vedem de ale noastre, adică vedem ce mai face lumea prin oraş, ţară, continent, mapamond. Că doar o dată e Crăciunul în an.  

23 Decembrie, sau ziua în care am pierdut Revoluţia

Nu, 23 decembrie nu e nicio sărbătoare, dar, pentru cine a uitat, a fost ziua în care s-a tras cel mai mult în oraşele în care s-a tras la 1989. În altele s-a uitat lumea la televizor cu ţuica-n faţă, fericită că a scăpat de Odiosu' şi Sinistra, deşi pun pariu că şi pe acolo găseşti super-revoluţionari cu super-certificate. Că pentru ce a ieşit atunci lumea în 1989? Nu pentru certificate, scutiri, înlesniri, permise, foi de drum, belete moca?
23 decembrie este, zic eu, ziua în care noi, cei de atunci, am pierdut Revoluţia. Pe 22 totul era OK. Nu veţi înţelege niciodată sentimentul acela de eliberare ce l-am avut după ce am aflat, apoi văzut că a căzut regimul Ceauşescu, cu Ceauşescu cu tot. Şi da, ne-am bucurat şi când l-au împuşcat de Crăciun. Că aveam garanţia că nu se va mai întoarce la putere, de aia, şi că cei care trăgeau în militari şi civili se vor opri. Eram soldat. Nu ştiam nimic despre ce a fost pe 21 decembrie, sau ştiam vag şi la mâna a 14-a. Apoi a venit lovitura: Milea a fost împuşcat. A, oficial s-a sinucis, da, ştiu. Dar noi eram siguri că a fost împuşcat-executat. Şi se pare că aşa a şi fost. Se pare că la ordinul Tovarăşei, pentru că nu a acţionat "aşa cum trebuia" împotriva manifestanţilor. Veţi spune că şi la Bucureşti Armata a tras şi a ucis, la Intercontinental. Da. Au fost 48 morţi şi 604 răniţi. Opt dintre cei 48 au fost împuşcaţi ÎN CAP, un lucru frecvent la manifestările de dinainte de căderea lui Ceauşescu. Hai să luăm nişte soldaţi speriaţi, trimişi "în faţă", la ceva ce nu înţeleg nici ei. Printre ei, "cadrele" care sunt şi ele ori speriate de ce ar păţi dacă nu ar executa ordinele de sus şi speriate de ce ordine ar trebui să execute, ori doar pline de ură şi de nervi pentru "deranjul" creat de civilii care le-au stricat viaţa comodă de garnizoană băgându-i în alarmă de luptă. La asta se adaugă, probabil spre sigur, băieţii de la Securitate, care motivau şi ei prin metode specifice, forţele de restabilire a ordinii. Ei, dintre soldăţeii ăia de acolo, ba speriaţi, ba foarte speriaţi, oricum praf cu nervii, care ar fi fost capabil de sharp-shooting din locul în care se aflau? Aş paria că niciunul. La fel aş paria că cei care au dat ordin să se treacă la atac au avut şi au (dacă mai trăiesc) o pensie de invidiat? Dar am deviat, Ei bine, atunci, la aflarea veştii sinuciderii "trădătorului" Milea (care va fi înlocuit timp de câteva ore de Ilie Ceauşescu, fratele lui Nicolae) dictatorul a pierdut armata. Dovadă că "băieţii" s-au şi răzbunat ulterior pe ea, atât dinăuntru cât şi din afară: diversiuni, telefoane ciudate, anunţuri fantomă despre elicoptere teroriste, coloane teroriste, atacuri teroriste, orice ca să-i provoace să tragă. Dar asta e altă poveste.
Deci, dacă Ceauşescu a pierdut armata pe 22 în jurul amiezii, noi am pierdut revoluţia pe 23 decembrie. Pe 22 am fost liberi. Pe 22 mă întrebam şi eu, cu mintea mea de tânăr prost şi la post, "ei bine, acum CINE CONDUCE? Cine ne dă ordine? Cine preia puterea? Era veselie, eram fericiţi (da, eram fericiţi cum nu veţi fi voi cu tot confortul şi bogăţia acestei lumi) dar era haos. Săream, cântam, strigam "Ole… ole, Ceauşescu nu mai e", dar ce urma? Ce echipă prelua puterea abandonată de Ceauşescu? Şi ca mine au gândit destui. Trebuia ordine. Ne-am bucurat când îi auzeam pe Caramitru şi ai lui de la balconul CC-ului. Era un semn că cineva se adună să ia frâiele puterii. La fel ne-am bucurat când l-am auzit pe lliescu că a constituit Frontul. Era nevoie de coordonare, mai ales că era nebunie generalizată. Teroriştii trăgeau. Televiziunea suplimenta toate diversiunile cu mesaje majoritatea mincinoase plus apelul imbecil ca lumea să iasă în stradă, special ca să încurce armata. Atunci, noi Românii, am dat libertatea pe siguranţă, ca acum cu pandileala sau tot ca acum cu renunţarea la a mai apăra anumite drepturi în favoarea unei ordini paternal-dictatoriale. Aşa că lăsaţi balivernele cu "lovitură de stat", "loviluţie", "revoluţie furată". Noi am dat revoluţia. Cu bună ştiinţă şi cu bucurie.

Tot 23 Decembrie, ziua de dinaintea Ajunului

Prin cartier bubuie petarde. De fapt, prin toate cartierele bubuie petarde, că nu puteţi voi confisca cât pot ei comercializa. "Făptaşii", puberi de 11-12 ani care se ascund printre blocuri ca să "pocnească". Oricâte ştiri despre oricâte tone de petarde confiscate ar apărea, rămân mai multe tone neconfiscate care îşi găsesc destinatarii. Dar hai să ne amintim cum şi cu ce bubuiam noi…  
Pe Mihai Viteazu, o nouă serie de cerşetori e scoasă la produs, între staţia de la Primăvara şi Lidl. Pe carosabil e nebunie, de zici că s-a mutat Valea Prahovei la Şelimbăr. Exact ca în ştirile cu "bară la bară", dar pe ambele sensuri. Febra cumpărăturilor e la nivelul maxim. La noi la eco-gunoaie, grămezi de ambalaje de orice vrei tu, ambalaje de suc "natural" la plasme "smart" cât peretele pe care le pun concetăţenii în apartamente de zici că-s icoane. ("ce treabă ai tu?" Păi am, că pot să văd ce urmăriţi voi doar stând pe trotuar, fără abonament) De fapt plasmele şi sunt un fel de icoane, dar ne-sfinte. Măcar de credincioşii noştri ortodocşi ar sta în faţa icoanelor aşa cum se uită credincioşii televizionişti la plasme. În magazine, cozi. Stau cu nişte beri după o tanti care are un coş mai încărcat decât o basculantă de pe un şantier de pe Valea Săpunului. Oamenii iau pentru Crăciun de zici că se închid magazinele o săptămână, nu o zi şi ceva. "Să avem", "să fie acolo", "să nu lipsească". Interesant e că nu am auzit azi hău-hăul "colindătorilor". Poate mâine, că e Ajunul. Aici sunt trei grupuri mai consistente: unul de Moşi Crăciuni, care strigă "hăăă hăăă"  pe o colindă folclorică ("Noi umblăm să colindăm" parcă) ce sună dintr-o boxă portabilă şi sunt sigur că solistul colindei nu are nici cea mai milimetrică idee despre modul în care e folosită printre blocuri, vocea lui de ardelean blajin, de pe la dealuri. Alţii sunt tradiţionalii suflători probabil din Moldova, care cântă fals, în tempo de jale, hruşciana "Deschide uşa, creştine" cu măsura aceea de 4-a-patra ţinută din tobă. Mai sunt unii cu un fake urs care doar bat din tobe şi fluieră din fluiere de arbitru şi te gândeşti dacă toate zgomotele astea au vreo legătură cu sărbătoarea Naşterii Domnului. Nu au legătură, au pretext. A, i-am uitat pe cei cu trompetă-tobă-capră, dar la ce decibeli bagă ceilalţi, aceştia sunt muzică de meditaţie şi relaxare.
Apropo, dragi iubitori de plimbări cu low-costul pe "dincolo" ca să ne dăm mari că am luat şi noi avion, cică Sibiul, de mare sculă importantă ce e pe harta vieţii, pardon a lumii, poate spune pa-pa la unele curse Wizz Air. Nu-i nimic, aveţi tren din gară. "A plecat un tren din gară, şi cu el inima mea". Numai să nu vă uitaţi valiza-n tren în gară la Leordeni.
Seara pute îngrozitor a ars. Nu e incendiu, este de la homeleşii din zonă care pun şi ei pe foc ce apucă. Ideal dacă pui rufele la uscat.

24 Decembrie, ajunul Crăciunului

Plouă ca în noiembrie, iar când nu plouă, e o atmosferă de te aştepţi să plouă. Aţi observat că vremea se dereglează direct proporţional cu dezvoltarea chestiilor digitale, a wirelessului, a undelor electromagnetice de tot felul? Şi nu doar vremea, ci şi oamenii. Ruşii bombardează în Cherson, ucrainenii aruncă în aer maşini cu "trădători" şi mai dau şi ei cu bombe. Înţeleg că pentru unii români, războiul ăsta e un fel de meci de fotbal în care tu eşti marele ultraş. Nu mai e hai Steaua-Hu Duinamo, ci "ucrii" versus "orci", E "Zdrelenski" versus "Putină" (sau "Putler", na, pentru ăia mai semialfabetizaţi).  Nu e loc de mijloc, cine nu îşi umple gura de "slavă" e clar că ţine cu ruşii, cine nu pune inimioare la fiecare atentat cu bombă al "partizanilor" trebuie pus pe liste negre. Şi de partea extremă cealaltă este la fel, orice like la adresa lui Zelenskii te face clar o slugă plătită a Sistemului şi al kazarilor (???) şi eşti o unealtă a Ocultei Reptiliene. Propaganda este de marele rahat, şi pentru proşti, că altfel nu ar fi propagandă, iar valahul nostru a ajuns ca feseniştii şi "oamenii de bine" care răcneau "cinste lor minerilor" pe la Bucureşti pe 15 iunie 1990.  Consumă orice numai să îi placă. Ce nu îi place, e de la dujmani şi trebuie interzis sau boicotat. Nu mai ai loc de viteji din tastatură, de eroi ai mouseului, de tatai care muşcă din dujman după ce îşi pupă nepoţeii şi îşi trag un seflie prost cu burta la grătare, tanti-urile nu mai au idile cu generali americani ci au devenit un fel de Ane Ipătescu sau Zoi Kosmodemianskaie care, între oala cu sarmale şi "la o cafea cu fetele" şi "scrie amin dacă vrei să ai fericire în viaţă" muşcă şi ele din duşmani şi aplaudă morţi şi explozii. Vedeţi, de aia în documentarele vechi, oricine intra cu tancul la tine în oraş era primit cu flori, indiferent de tabără. Că avea cine să o facă. Bă, dar români, creştini, iubitori de ţară când mai sunteţi, că văd că tot faceţi galerie la alţii…
 Apropo de români, "Noua lege a minorităţilor naţionale din Ucraina, o dezamăgire pentru comunitatea românească. Problema educaţiei în limba maternă, nerezolvată" (Libertatea). Deci noi le dăm, le dăm iar, îi slăvim, le găzduim refugiaţi, le găsim de lucru la aceiaşi refugiaţi, le promovăm toate ciudăţeniile gen nu folosiţi litera aia, nu ascultaţi Ceaikovski, nu vă uitaţi la Tarkovski, nu beţi vodcă decât de la experţi şi din surse autorizate, schimbaţi numele străzii ăleia că nu ne place… Dar ei, când e vorba de drepturile românilor de acolo, o lasă pe "mâine la birou". A, nu e chiar aşa iar ştirea e fake putinist? Păi nu e fake. Că uite ce citim "Partea română a invocat permanent în contactele cu partea ucraineană promisiunea Preşedintelui Ucrainei conform căreia persoanele aparţinând comunităţii române din Ucraina vor beneficia de acelaşi tratament de care beneficiază în România persoanele aparţinând comunităţii ucrainene". O spune Ministerul de Externe. Acum sincer, nu mai ştiu nici cât de români au rămas românii de acolo, că nu am prea prins poze fuuturând tricolorul, ba am şi citit un articol super-jenant despre cum au dibuit la graniţă un amărât de ucrainean care voia să fugă în România să fie viu, nu să moară în cine ştie ce linie întâi.  
Apropo, ia uite ce mai zicea MAE în 2021, înainte de super-războiul ăsta:. "Probleme cu care se confruntă minoritatea română din Ucraina: accesul la învăţământul în limba maternă pentru tot ciclul preuniversitar, mai ales în contextul adoptării Legii Educaţiei (septembrie 2017), utilizarea oficială a limbii române  în administraţie şi în justiţie, finanţarea insuficientă a activităţilor asociaţiilor minorităţii române, media în limba română, păstrarea identităţii religioase, reprezentarea la nivelul administraţiei, lipsa reprezentării parlamentare, retrocedarea proprietăţilor care au aparţinut comunităţii româneşti  etc.". (http://mae.ro/node/1734). Ei, ce s-a rezolvat până acum?

Ne-a urat de Crăciun…

Iohannis 2020: "Oriunde ne-am afla în lume, de Crăciun drumurile ne poartă înapoi acasă, alături de familie şi de prieteni. În acest an, din cauza epidemiei, suntem nevoiţi să ne petrecem sărbătorile departe de cei pe care îi iubim atât de mult şi de care ne este dor. Acesta este darul pe care cu generozitate îl putem face cu toţii de acest Crăciun: să-i protejăm pe cei dragi! Să fim aşadar împreună în spirit, convinşi că, solidari, vom reveni, în curând, la o viaţă normală!
Iohannis 2021: "Căldura căminului, momentele preţioase pe care le petrecem alături de familie şi de prieteni, bucuria pe care o vedem în ochii celor dragi, generozitatea şi compasiunea faţă de cei aflaţi în suferinţă, care au nevoie de sprijinul nostru. Toate acestea înseamnă spiritul autentic al Crăciunului. Dragi români, la finalul unui an foarte dificil, să ne reîntoarcem la semnificaţiile acestei sărbători! Vă urez să trăiţi din plin bucuria Naşterii Domnului, cu speranţa că, ocrotin-du-i pe cei dragi, vom trece cu bine, solidari, peste această perioadă. Crăciun fericit tuturor, oriunde v-aţi afla!"
Iohannis 2022: "Să întâmpinăm Naşterea Domnului cu bucurie şi cu credinţă – bucuria de a-i simţi aproape pe cei dragi şi credinţa în forţa mântuitoare a compasiunii şi a solidarităţii.
Spiritul acestor Sfinte Sărbători să ne lumineze sufletele, să ne inspire să îi ajutăm pe cei care au nevoie de sprijin şi să ne aducă împreună, pentru că doar uniţi suntem mai puternici.Crăciun fericit şi multă sănătate, dragi români!" (Sublinierile ne aparţin).
Deci, de Sărbătoarea Naşterii Domnului vorbim despre solidaritate. Solidari vom reveni la o viaţă normală după miştoul făcut de ăştia sub pretextul unei boli. Solidari vom trece cu bine peste această perioadă adică ne vom vaccina şi vom merge la terase, vorba USR-ului. De "forţa mântuitoare a compasiunii" am auzit, dar de forţa mântuitoare a solidarităţii nu prea. Uite, reziştii şi vaxerii erau cumva solidari în ura lor, dar mă tem că asta nu a fost ceva mântuitor pentru ei. Oricum preşedintele are şi dreptate aici, mulţi dintre noi, solidari, uniţi chiar dacă nu ne ştiam în real, am fost mai puternici, i-am protejat pe cei dragi şi am trecut peste o perioadă anormală intrând în alta tot anormală şi aşteptând-o pe următoarea, care va fi şi mai anormală, dar rămânând normali. Pentru că am fost uniţi şi solidari, dar nu cu VOI. Dar măcar Iohannis pomeneşte de Naşterea Domnului. E ceva.
A venit chiar azi, în Ajun, un om ca să repare butonul de la semaforul de pe Rahovei care este praf. Adică nu că nu mai merge, dar e şi rupt. Omul a venit, s-a uitat, a dat un telefon şi a plecat. Nu avea ce mai face. La cât de praf e cutia aceea cu buton e nevoie de un restaurator, nu de un electrician. Aşa că la trecerea de acolo, ori eşti la cheremul celui de pe partea cealaltă a drumului care ori apasă, ori nu, ori e invers, poţi face mişto de cel de dincolo de carosabil jucându-te de "a, să apăs butonul? Uite, hopa, a, lasă…". Despre cum au reuşit sibienii să rupă aşa ceva, rămâne o enigmă. Probabil cu piciorul, a la jmekerie de karate, că avem destule şcoli prin zonă. În piaţă tot la Rahova, e linişte şi pustiu de ţi se face dor de vară. Singurii la datorie au rămas cei care vând flori. Şi chiar vând flori şi coroniţe de brad.
Televiziunile promit relatări din "cele mai frumoase locuri" unde românii petrec Crăciunul şi am o vagă impresie că nu mă interesează asta. Oricum majoritatea petrecăreţilor nu înţeleg mare lucru despre locurile unde ajung să petreacă. E de ajuns că se pot lăuda că au petrecut acolo. Uite, Sibiul de exemplu. Din toată istoria aia a lui care încă mai e vizibilă, de la 1200 toamna până la 1900 toamna, cel mai cel este Podul Minciunilor. Ce biserici,ce muzee, ce turnuri, ce Oraş de Jos cu case încă vechi? Selfi individual sau în grup la pod tată, aia e esenţa Sibiului.
Mă uit pe webcamuri. La New York e ziuă, la San Francisco sunt valuri mari, la Mamaia e pustiu. La fel şi-n Târgul de Crăciun, dar e după 11 noaptea. Asta-i seara de Ajun, Mâine-i ziua de Crăciun.

25 Decembrie – Crăciunul

În sfârşit, a venit şi Ziua Sărbătorii Naşterii Domnului. "Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat să se închine ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne, Slavă ţie!". Dacă te uiţi în jurul tău, vezi că în loc de Naşterea Domnului Iisus se serbează astăzi orice altceva. De fapt nici nu se serbează. Se stă. Azi e ziua mâncatului şi a băutului. Şi a statului. Nici nu ştiu dacă mai ştii că azi e o zi de sărbătoare, în care să te bucuri. Super-hyper-giga-marketurile te-au tocat cu ofertele de Crăciun încă din octombrie, din noiembrie aveau deja standuri speciale, ca să ţi se ia la cât tot vezi combinaţii de roşu-alb, beteală, moşi, zăpadă, pinguini, ursuleţi, reni, căciuli, bomboane, ursuleţi cu bomboane, bomboane în cutii, bomboane fără cutii, ciocolată, de ar face să leşine de revoltă orice nutriţionist.
Înţeleg că la cele numite generic "Sărbătorile de iarnă", un "must have" pe care eu nu-l have şi nu-s fiert după el sunt luminile la ferestre. Dacă te plimbi prin cartier, prin ORICARE cartier, zici că eşti ori în visul unui copil din Epoca Ceauşescu, ce trăia în întunericul economiei la energie (vis care a revenit pe post de coşmar UE-ist) ori în fanteziile suprarealiste ale unui proprietar de bar din anii 90. Pe la ferestre totul clipeşte, clipoceşte, joacă, se învârte în sensul acelor de ceasorinic, în inversul lor sau doar brownian, se fade in-fade out, ca într-un videoclip din anii 70-80. Ai becuri, sărbătoreşti. Nu ai, nu eşti cool. Pe de o parte e interesant, pe de alta te întrebi cât le va veni factura.
La gunoi, plin de ambalaje de cadouri pentru copii, semn că Moşul a venit, a servit, copiii au luat în primire, iar acum se folosesc de ele până se plicitisesc şi vor altele. Chestie de câteva zile.
Dacă la noi Iohannis măcar a pomenit de Naşterea Domnului, la Moldova (Republica) e cam niente. Preşedintele Maia Sandu a emis un mesaj care vag are legătură cu o sărbătoare: "Crăciunul e despre naştere şi celebrare", zice ea. Naşterea CUI şi celebrarea CUI? A, e Xmas, cum de am uitat. Crăciunul mai este "despre viaţă şi speranţă, despre generozitate şi smerenie. Despre suflet deschis spre bucuriile cerurilor, dar şi spre bucuriile celor apropiaţi". Ei, aici  se dă binişor, dar bănuiesc că a pronunţa oficial "Naşterea Domnului" este dureros în bula progresistă. Dar mai zice Maia Sandu că ei sunt "de partea luminii". "De partea luminoasă a lumii. Nu opulenţa, nu răsfăţul, nu risipa marchează spiritul acestei sărbători, ci grija". Aha, ne-am prins. Parcă dinspre Moldova ni se spunea să consumăm mai puţin noi ca să primească ei mai mult. Nu mai ştiu, e adevărat că au interzis în Moldova România TV? De ce?   
Intru pe webcamul de Seychelles. Nu pare aşa cald precum se spune, e cam nor, iar oamenii arată cam ne-tropical. În Buffalo-SUA, unde titrau ştiriştii că apocalipsă de zăpadă şi de viscol, acum e ca în februarie la noi: zăpadă murdară şi asfalt gri. La Sibiu, câţiva rătăciţi se plimbă prin Piaţa Mare. La Vatican, e lume la fel ca ziua, idem la Veneţia, unde e chefuială în toi.
"Loredana Groza, imagini de poveste alături de fiica sa lângă bradul de Crăciun" (Antena 3) şi pentru că nu era suficient doar asta, "Dieta care o ajută pe Loredana Groza să arate impecabil". Fiind Crăciunul , mă abţin de la anumite remarci. Amuzant e şi aici: "Zile libere în 2023. Câte libere legale vor avea românii şi în ce zile pică". Cine pică? Românii, bănuiesc. Dar ştiu că de liberele acelea beneficiază bugetarii. Deci bugetarii sunt români. Ăia de la privat ce sunt? Harapi? Separatişti rusofoni? Indieni nativi?
Trec pe Realitatea: "Trei ucraineni, în situaţie critică în Munţii Maramureşului". Ce căutau trei ucraineni, iarna în munţi? Asta e întrebarea. O dăm pe ceva mai vesel: "Tramvaiul lui Moş Crăciun s-a tamponat cu o maşină, la Arad". Hohoho! Dar renii de la tramvai au păţit ceva? Sunt la ATI fără mască? A, să nu uităm de veşnicul război de lângă noi (că e mai lângă noi decât era Războiul din Irak): "Ruşii au decretat stare de asediu într-o localitate ocupată din Herson. Locuitorii nu au voie să iasă din case". Hai, chiar? Păi le putem da lecţii despre stat în case, stări de necesitate, declaraţii pe proprie răspundere, amenzi că nu ai declaraţii, ştiri cu "au sfidat ordonanţele militare". Le putem oferi, moca. Le-am da moca şi pe logisticienii acestor acţiuni.
Trafic destul de intens prin oraş, dar aerul este tare şi mai respirabil decât în zilele de ne-sărbătoare. Dau o tură să văd stadionul cel nou aşa, by night. E amuzant, pe lângă că seamănă cu o navă spaţială a unor eroi negativi din filmele SF, felul cum e amplasat "hotelul sportivilor" care aduce a căsuţă cochetă nimerită acolo din hazard, deşi ea e mai veche decât restul. Oricum, stadionul e luminat înspre sfidarea oricăror măsuri de economisire a curentului electric cu care ne tot freacă ăştia la cap.  
A, mai ştiţi? "Chiar de Crăciun, România şi celelalte state membre ale Uniunii Europene au trecut prin momente istorice: au primit primele doze de vaccin anti-covid. Cele 10 mii, alocate ţării noastre, au ajuns în Vama Nădlac-2 în jurul prânzului". (TVR, 25 decembrie 2020). Ne-au făcut praf sărbătoarea aducând osanale unui produs, de ajungeai să crezi că, din 2020 încolo, Crăciunul va fi schimbat cu "Ziua Vaccinului supervindecător".
Asta ca să nu credeţi că am uitat. Sau că vom uita. Am avut sărbători pentru consumatori. Vom avea un An Nou asemenea.