Scuze că nu am fost mai "des", dar uite, dar m-am ocupat mai mult de ştiri-ştiri. Că poate nu ştiţi, e un război lângă România şi plus de asta stăm cu ochii pe politicienii noştri să vedem ce mai fac şi cum mai fac prost. Unii ar spune că am scris mai rar. Nu e aşa. Am scris, dar la ştiri, la prelucrat comunicate şi alte chestii care nu necesită neapărat implicarea mea creativă, nu semnez de obicei. Dar totuşi, ceva marfă tot avem. Aşa că dacă v-a fost dor, să începem. Începem şi dacă nu v-a fost dor.

Cum să-ţi faci reclamă moca 

Nu e vorba aici deloc de faimoasele şi foarte desele mărturii traduse cu Google Translate ale unor fericiţi cu nume de împrumut despre minunile diverşilor magicieni care aduc soţii înapoi, îţi fac de noroc la loto sau alte chestii nemaipomenite, contactabili pe telefon, mail, uaţap sau viber. Cu mesaje din astea mă lupt precum Făt-Frumos ca balaurul din poveşti, în sensul că, dacă şterg un mesaj (da, eu şterg şi mesaje când sunt de-aiurea, ca să ştiţi), apar alte trei, şi tot aşa. Asta aşa, ca să vedeţi fascinaţia ocupaţiei de jurnalist, câdn văa pucă invidia. 
Dar am găsit şi reclame pe care le-am lăsat, că sunt patetic de amuzante. Disperat de amuzante. La fel ca speranţa de a câştiga la păcănele sau la loto. S-a întâmplat exact la ultimul material din seria asta "De vorbă cu cititorii" (partea I).
Printre alte discuţii şi păreri asupra cărora nu mai revin că-s oricum vechi (de două luni!), primesc o întrebare interesantă de la… de la nimeni, în care întreabă dacă filmul românesc "Despre o anume fericire", turnat la Sibiu, "a fost făcut înainte sau după '90". Conform lui netu' care le ştie pe toate, filmul este din 1973. Deci din perioada ceauşistă. Nu l-am văzut, ca să spun dacă e bun sau prost. Mai prost ca pupinctrusmele cinematografice pro-Sistem de acum oricum nu e. Nici nu ştiu unde a fost filmat în Sibiu că uite, la seria haiducilor lui Şapte Cai oraşul nonstru era pe post de mare Vienă cu unele scene filmate chiar în Muzeul Brukenthal. 

Ei bine, la chestia asta mă trezesc aici cu un comentariu semnat "Sara Konnerth", despre care aş pune pariu că nu are absolut nicio legătură cu adevărata Sara Konnerth, unde citim că "Dacă vreți să vedeți imagini color din Sibiul dinainte de epoca Iohannis, vă invit pe canalul de youtube Cornel Sibianul să vizionaţi videoclipurile ”(…)". Apoi "Sara Konnerth" continuă: Chiseliță este un jurnalist care este depășit de evenimente. Ați citit până acum vreun articol despre o problem de actualitate a Sibiului și a locuitorilor municipiului?" 
Răspunsul îl voi da doamnei Sara Konnerth imediat ce voi fi sigur că ea a scris fraza de mai sus. Dar pun pariu că nu cred. Iar Cornel Sibianul poate va primi o ofertă de spaţiu publicitar, cu tariifele la zi şi suma datorată găzduirii unui anunţ publicitar. Ei, ne băgăm? 

Dacă japonezii spun că atunci când se întâmplă ceva, acela e în număr de trei, Sara Konnerth se transformă subit în "B Utorul" şi o mai comite o dată, tot cu nume fals: "Vizionaţi pe youtube compilaţia video cu titlul (…) publicată pe canalul Cornel Sibianul"
Ideea e că B-Utoru (fără "l") este unul dintre fidelii noştri (şi ai mei) comentatori, care chiar comentează ca lumea, deci nu se coboară să facă reclame la alţii în comentarii. Plus de asta, comentariile, ambele, au acelaşi IP,d eci au fost emise de la aceeaşi adresă fixă sau mobilă.

A treia a numărului de trei este întrebarea unui alt comentator, adresată lui Cornel Sibianul: "Cine îţi face reclamă gratis?". Pentru că până în ziua de azi nu i-a răspuns cineva, îi răspund eu: Am impresia că chiar el, la cum îl cunosc.  

Parcare în Piaţa Mare? Nu prea se poate

Stricăm puţin regula aici, şi nu tratez în cele ce urmează un comentariu, ci un mail,  cam tot vechi şi el, dar mă simt dator tocmai că efectiv am uitat de el.  
Domnul N.V., din Sibiu, îmi transmite că, în contextul în care în 1985 (spune domnia sa) a apărut în Tribuna Sibiului un articol, scris de o femeie arhitect din Sibiu, în care se propunea ca în Piaţa Mare să se construiască "un garaj subteran". Este invocat Iaşiul, cu un anume magazin "Palas" care are un garaj subteran pentru 3000 de maşini. Mai spune domnul N.V. că Sibiul va putea deveni oraş european şi civilizat atunci când vor dispărea parcările de pe străzi. 

Răspund că: o parcare în Piaţa Mare era o idee normală pentru gândirea comunistă, pentru care zonele istorice ale unor oraşe valorau "nu mare lucru" spre "nimic", ele fiind rămăşiţe ale epocilor trecute, ale exploatării omului de către om şi trebuind înlocuite cu clădiri noi, pentru clasa muncitoare, care să reflecte viaţa nouă şi bucuria zorilor luminoşi, de preferinţă blocuri cu cele mai paranoice designuri sau clădiri administrativ-comerciale tot de-un fel. Piaţa Mare a Sibiului, aşa cum o vedem, din câte ştiu, au vrut-o tovarăşii (deveniţi apoi mari domni democratici) praf. Adică totul demolat şi înlocuit cu "stilul nou".
Apoi, nu putem compara Iaşiul cu Sibiul, urbanistic vorbind. Adică ce se poate lângă Palatul Culturii lor din centru, lângă Palatul Brukenthal din centrul nostru. Nici lângă Turnul Sfatului. Părerea mea ar fi alta: o creşterea de 10 ori a preţului la combustibil pentru autovehiculele de "uz casnic". Să vezi cum se pustieşte şoseaua de zici că e lockdownul lumii şi astfel vom număra biciclete mai multe ca în Vietnam pe vremuri. Şi vom respira aer mult mai curat şi nu vom risca să fim trântiţid e cine ştie ce privitor în smartfon aflat la volan. Ştiu, mai e ideea de a face sub Piaţa Cibin o paranghelie din asta de parcare subterană, dar şi acolo e zonă istorică deci, în mod normal, nu ar fi posibil. Zic în mod normal, chiar dacă e vorba de Sibiu. 
Şi da, Sibiul va putea deveni oraş european şi civilizat atunci când vor dispărea parcările de pe străzi. Şi trotinetele. Şi bicicletele. Şi ghiolbanii. Şi ăia care bărfesc cu voce tare. 

Între nostalgie şi recuperare istorică

De obicei, când scriu lucruri despre România de altădată şi (mai ales) Sibiul tot de altădată, ca de exemplu în mini-seria "Amintiri din copilăria adevărată, când "gamingul" avea loc în realitatea reală" sau "Prin Sibiul de acum, în căutarea amintirilor din Sibiul de atunci", sunt "acuzat" de nostalgie. 
Să fim clari. Mi-ar plăcea să mă întorc, periodic, în trecut, oricare ar fi el, dar nu să rămân în el. Deşi, la cum evoluează pe invers lucrurile acum pe plan european, parcă ar  fi o idee-soluţie fuga înapoi în timp.

Scriu despre trecut pentru că îl cunosc şi o parte chiar l-am trăit. Şi pentru că puţini fac asta. Iar dintre cei care o fac, unii o fac prost. Iar perioada "urbană" a Sibiului de după Primul Război Mondial şi mai ales din socialism care, ne place sau nu sau ne place şi nu, a existat şi am trăit-o şi e parte din istorie. Aşa că dragă "redactore", nu e (doar) nostalgie, ci ceva, zic eu, mai serios. Daca vrei, vom vorbi şi de anii ‘90, că uite au devenit şi ei istorie. Apropo, mai ştii tarabele und se vindeau "antibebi"-uri şi ţigări la bucata? Ştiu că luam de acolo "More" mentolat din acela maro lung. Asta apropo de nostalgii.                                                                                   

Alte comentarii vin cu completări: "La librăria "Eminescu" a lucrat celebrul Emil Hurezeanu,  înainte să obţină bursa Herder din partea Anei Blandiana. Adică era angajat acolo, nu ştiu cât lucra. Dar dna D.N. muncea cu spor. Îţi impuia capul cu recomandările ei, deşi majoritatea celor care intrau în librărie erau avizaţi!". Alt comentariu este o continuare a celui anterior: "La librăria Eminescu şi-a lansat dna Rodica Braga romanul "Dincolo de dragoste", am fost prezent. Aici i-am văzut la o lansare de carte pe scriitorii Mircea Sîntimbreanu şi Radu Ciobanu. Câte lansări de carte nu erau acolo…". Da, "Eminescu" era librăria-centru cultural al Sibiului, probabil şi ca tradiţie şi că era suficient de spaţioasă. Hurezeanu avea respectul meu când era la Europa Liberă iar noi o ascultam oarecum pe furiş la radio. Acum, scuze, am citit opiniile sale şi nu mai rezonez. Adică nu rezonez deloc. La fel şi cu actuala "Europa Liberă". De Mircea Sîntimbreanu am avut două cărţi, dintre care evident, bestsellerul "Recreaţia mare", una din cele mai de succes cărţi ale şcolarilor din vremea mea. 

Un anume Dumitru mă întreabă când învăţ să tastez corect pe litere. Păi simplu: cine nu munceşte, nu greşeşte. Dar de restul a ceea ce scrie ce zici tu, Dumitru? Cunosc tipul ăsta de oameni, le cultivi un câmp întreg şi ei se agaţă că unele plante nu sunt exact la linie.  

Cu priză la public dar nu aşa bogată în comentarii a fost seria despre jocurile de altădată sub (supra)titlul  "Amintiri din copilăria adevărată, când "gamingul" avea loc în realitatea reală"

Domnul Corbul îmi spune: "Cu drag mi-aduc aminte de jocurile copilăriei… Lumea s-a schimbat. Ce vremuri, aveau farmecul lor. Dar copiii de azi nu vor înţelege pentru că nici părinţii lor nu înţeleg…lumea "evoluiaza" sic, chit că am trăit în comunism, am avut bucuria copilăriei, o bucurie inestimabilă, în care nu aveam luxul, dar părinţii ne ofereau cele  necesare. Dl. Chiseliţă, dacă tot să terminaţi cu pada (?, n.n.) insist să mai mergeţi şi prin instituţii aşa-zise publice (…).Eu am fost, o să vă spun povestea mea dupa un eventual articol al dv. Aştept un articol despre.. şi sper să ne vedem la vară, la Frieda"
O luăm invers. Nu (mai) frecventez localuri de când se cerea certificatul verde şi toată numita HORECA s-a supus. La instituţii de stat (scuze că le-am cenzurat nu am chef de replici plicitisitosre de la ei) nu mă duc şi vă spun de ce. Îmi ia mult timp. Şi de documentat şi de scris. Iar când ceri ceva de la o instituţie publică, inclusiv o din aia, "poziţie", îţi creşte barba până o ai. Mie nu-mi place să-mi crească barba. 

Tot aici, "redactore" e scurt dar cuprinzător: "Dă-le idei, redactore! Noroc că puberii de azi nu citesc ziarele!". Păi am impresia că puberii de azi NU CITESC nimic, nu doar ziare(le). Şi ma tem că vocabularul lor e foarte redus faţă de al meu/tău. Eu ca puber, mă dădeam şmecher (cu alţii) că citesc cărţi poliţiste, umorisitice şi de capă şi spadă şi nu pe cele din "lecturile obligatorii". Culmea, ştiam şi porcării. Dar stai liniştit, nu se va auto-răni nimeni, pentru că, dacă ar citi, prin absurd, ce am scris, oricum nu le-am dat elementele esenţiale. Plus că la aşa ceva trebuia îndemânare, nu doar să frecangeşti ecranul ori să te c***i pe tine cu un spray pe un perete.   

"La mine au trecut numai cam 60 de ani de atunci, dar parcă a fost numai ieri, alaltăieri. Dar cele relatate mai sus aproape toate le-am practicat şi trăit. Copiii din ziua de astăzi nici nu mai ştiu să se joace dacă nu primesc ceva din magazinele de jucării, dar numai 5 minute şi deja sunt plictisiţi. O mică remarca, cea mai buna guma pentru praştie era de la bidoanele de lapte de la Sibiana, o guma albă" ne spune domnul care se semnează "Lae". Mulţumesc, uite că acum aflu originea termenului "gumă de lapte". La ea mă refeream în text. Nivcodată nu e târziu să înveţi, dacă ai de la cine. 

La fel, domnul Gogu spune că "…Vreau înapoi, în copilārie". Nu ştiu, uneori da, alteori nu. Dar, am zis, ar fi bine să existe posibilitatea parţială a aşa ceva. Mie mi-e un dor nebun de pompa aceea de apă din părculeţul de la mijlocul străzii Balanţei. Şi de depoul cu locomotive cu abur şi de Podul Gării ăla vechi şi de chioşcul de reparat stilouri, umbrele şi ochelari de soare de la "Coroana", de frizeria de pe Turnului unde se auzea "etapa" de la un radio şi tot aşa. "Articol numai bun de pus pe Wikipedia", spune "wiki". Eu spun că nu, mai trebuie lucrat. 

Să o dăm pe politică…

Am perioade în care sunt editorialist. Atunci scriu lucruri pe o pagină A4 (atât e spaţiul pentru "Editorialul zilei".  Una din aceste perioade a fost acum. Deci am o tolbă de comentarii. Politice sau nu. 

M-a zăpăcit profund asta cu Ziua Independenţei (nu filmul) ba pe 9 mai, ba pe 10 mai. Eu o ştiam pe 9, că pe 9 Kogălniceanu a spus fraza care acum e citat, cu "Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare". Acum ai noştri politicieni (de fapt ai lor, nu ai noştri, sunt "ai noştri" doar în campanie, apoi salut calu') spun că e pe 10, că pe 10 a promulgat regele Carol. Deci, la "Ziua Victoriei de la 8 la 9 mai şi Ziua Independenţei de la 9 la 10 mai sau culmea zăpăcelii festiviste", Bibicu îmi spune că "Dl. Chiseliţă, istoria se citeşte printre rânduri". Ştiu, mulţiumesc. ŞI e scrisă de învingători. Dar tot e frumoasă pentru că cine nu o ştie, riscă să o repete. 

Scena 9 îmi trimite o chestie despre greco-catolici şi biserica cea cunoscută ca "Dintre Brazi". Mulţumesc pentru muncă, dar comentariul nu e la subiect. Şi nu mă bag în conflicte interconfesionale, pentru că fac parte dintr-o anumită tabără. Apropo, că văd că ştiţi destule: Bustul lui Vaida Voievod Number Two (că Number One e lângă WC-ul public din parcul ASTRA, plantat în curtea bisericii sus-menţionate, are autorizaţie? Că strică toată perspectiva locului. Întreb strict ca sibian.

Uneori mai eşti de acord cu ce spun comentatorii 

Mă refer aici la "Ca la UE: votul în unanimitate nu mai are sens, dacă ai chef de dictatură". 
Comentariile spun aşa:  
"Ieuropa a devenit COMUNISTĂ. Tratatele alea erau făcute oricum pe baze socialiste, dar nu mai sunt bune. Trebuiesc updatate în acord cu noua dictatura marxistă, care este mult mai fanatică si extremistă. Nu degeaba Germanica serbează de ani de zile pe Marx şi pe Lenin şi le ridică statui. Nu degeaba Franţujii au reales un Bilderberg şi nu degeaba presa progresistă este plătită ghiciţi de unde? Exact, de la bugetul de stat, nu sub formă de MITĂ, sub o formă puţin diferită doar în formă nu şi în fond, însă cu acelaşi scop măreţ: dezinformarea în masă.
Şi acum întrebarea de baraj: ştie cineva să spună în ce fel de societăţi presa este "de stat"? Din nou aţi ghicit. Felicitări. Într-adevăr, într-o societate COMUNISTĂ, dictatorială, presa nu este liberă, ci este plătită de stat pentru a promova discursurile tovaraşilor (pardon, discursurile experţilor şi specialiştilor. Bun venit în noua ordine mondială, societate dictatorială şi satanică (tatutu)

"Intreb ca un necunoscător – CINE E DE VINĂ-? Arătăm cu un deget spre alţii dar 3 degete arată spre noi. Aşa că e bine să nu mai inghiţim găluşti otrăvite de la alţii – să ne producem "hrana" noastră. Bine înteles "bucătarii" vechi, la bulău cu ei – să punem pe alţii patrioţi şi oneşti, iubitori de ţară şi (de) oamenii ei. Bravo Polonia si Ungaria" (anonim)

Nu pot spune decât că, în mare parte, sunt de acord cu ce spun respectivii comentatori. Cine are păreri contrare, să o facă argumentat. Dar ideea e că, la cum se vede, democraţia şi libertatea au devenit tot mai discriminate în "lumea liberă". Probabil mai e puţin şi vor fi chiar epurate. În aplauzele aplaudacilor de pe reţele.

La fel, la "Dacă se decide să fie criză şi inflaţie, atunci e criză şi inflaţie", văd că se adună oameni cu părerile lor, nu ale altora, ceea ce sincer, mă bucură că dă sens muncii mele. "Cine are ochi să vadă, cine nu, să tacă! Toate au un rol importan  în viața noastră de zi de zi și nu sunt intâmplătoare!"
Cam franc aici, eu zic că cine nu are ochi să vadă, să caute să vadă. Dacă nu vede şi tace, e binişor. Dacă se ambiţionează să nu vadă şi nici nu tace,atunci e cel care comentează probleme globale făcând greşeli de ortografie cum am văzut pe ziarele pro-Sistem.
Dar uite că sunt şi "taxat": "Ideea e o.k., dar limbajul şi stilul, ca discuţiile dintre pensionarii din faţa blocului. Urmează completarea: "Nişte pensionari mai citiţi, nu din cei care mergeau numai la mici si bere". Răspund eu: nu cunosc ce e aia limbaj de pensionar. Pentru mine e limba română uzuală, scris-vorbit. La facultă ne umpleau capul că un jurnalist trebuie să scrie ca să fie înţeles de toată lumea. La facultă am avut profesori ca lumea care ştiau meserie. Nu pot scrie cu limbajul să zicem al celor de acum, că atunci mai mult de jumătate ar fi băkoae, mwistu', să-mi bag ****, bă fra', da, mă!, huă, hâă, şi altele. Iar cu limbajul ăla fiţos şi elitist nu mă împac, pot fi cult şi fără a mă da mare cu asta în scris. Iar care să scrie pe limba lor sunt destui, nu mă mai înghesui şi eu. Aşa că să o lăsăm aşa, măcar înţelege toată lumea. 
Nu îl pot lăsa pe Ike (din nou Ike), de o parte: "Lăsaţi-o pe aia că sancţiunile nu afectează rusia, de când ne uităm în gura lui Putin pt adevăr? Până una-alta şi instituţiile lor arată problemele economice cu care se confruntă, nu are rost să ne prefacem că totul e bine. A, că le creşte cursul? Normal, când nu mai laşi oamenii să-şi vânda rublele pt. euro sau dolari". Bun. Eu nu zic că Rusiei i se rupe 100% de sancţiunile internaţionale, eu zic că ăia care impun sancţiuni, adică, în cazul care ne dore, UE din care facem parte, suferă dinc auza asta. Dacă e aşa d e OK de ce îi aud pe toţi ăştia oficialii că "criza generată", că au crescut preţurile din cauza, că va fi criză din cauza, că gazul, că scumpiri în lanţ, că să strângem cureaua şi alte ceauşisme? Părerea mea rămâne. Pe mine mă doare de noi, românii că ne conduc alţii prin arendaşi politic şi o ducem în diverse nuanţe de prost. (va urma)