Cine poate fi cetăţean de onoare al unei localităţi? O spune legea: "Sunt îndreptăţite să fie propuse pentru acordarea Titlului (de Cetăţean de Onoare", n.n.) categoriile de persoane sau personalităţi care se găsesc în una din următoarele situaţii: personalităţi cu recunoaştere locală, naţională sau internaţională care şi-au pus amprenta asupra dezvoltării localităţii şi a imaginii acestuia; personalităţi care, prin realizările lor deosebite, au făcut cunoscut numele localităţii în ţară şi străinătate; persoane care, prin acţiunile lor, au preîntâmpinat producerea de evenimente deosebit de grave sau care prin sacrificiul suprem au salvat vieţile concetăţenilor lor; persoane care, prin acţiunile lor dezinteresate (donaţii, acţiuni umanitare etc.). Mai pot fi cetăţeni de onoare cei care au produs o îmbunătăţire simţitoare a condiţiilor de viaţă a locuitorilor; foşti deţinuţi politici sau veterani de război care prin activitatea lor ulterioară au un aport la realizarea unei imagini pozitive a localităţii, în lume; sportivi care au obţinut rezultate deosebite în competiţii sportive internaţionale. Sau "alte situaţii stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare al consiliului judeţean/local, după caz". Aşa spune Articolul 6 al Anexei nr 7 a Odunului nr. 25 al Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei din 14 ianuarie 2021, "pentru aprobarea modelului orientativ al statutului unităţii administrativ-teritoriale, precum şi a modelului orientativ al regulamentului de organizare şi funcţionare a consiliului local".

Titlul de cetăţean de onoare, o poveste mai veche decât credem

Sibiul are mulţi cetăţeni de onoare, din 1991 până acum. Nu am stat să îi număr, dar sunt mulţi. Conform paginii oficiale a Sibiului, primul titlu i-a fost decernat lui Antje Schmidt-Classen, pe 8 noiembrie 1991, "pentru ajutorul acordat locuitorilor municipiului şi judeţului Sibiu, în special elevilor Şcolii cu internat pentru deficienţi de auz". Cel mai recent a fost conferit lui Dumitru Budrala, pe 28 aprilie 2023, "pentru întreaga sa activitate artistică şi pentru promovarea valorilor culturale sibiene." Numai că, dincolo de 1991 înspre trecut, panoplia cetăţenilor de onoare ai localităţii este pustie. Nu de alta dar acesta s-a dat şi înainte, că titlul de cetăţean de onoare al unei localităţi este mai vechi decât credeam, el apărând odată cu instituţiilor moderne de administraţie publică.

Un cetîţean de onoare complet uitat: Georg Daniel Teutsch

Prima menţionare găsită de noi privind conferirea titlului de cetăţean de onoare al Sibiului apare în 1887, când, în ediţia din 3 decembrie, ziarul "Telegraful Român" menţiona pe unul din beneficiari: episcopul evanghelic Georg Daniel Teutsch, care a primit această distincţie cu prilejul împlinirii a 70 de ani. Sub titlul "Aniversarea de 70 ani a superintendentului Dr. G. D. Teutsch", avem şi o relatare a evenimentului: "Cu aceasta ocasiune din partea institutelor evangelice de învăţământ din loc s’a făcut jubiliarului Dumineca seara la 7 oare un conduct frumos de torţe. Acest conduct sub sunetul capelei orăşăneşti, după ce a ajuns la locuinţa jubiliarului, unde chorul şcolar a esecutat două piese, directorul seminarial I. Konnerth prin o vorbire potrivită arată meritele cele mari ale jubiliariului. După ce cuvintele vorbitoriului au fost finite prin un viu "să trăiască" din toate părţile, superintendentul dă espresiune prin o vorbire călduroasă şi părintească mulţămirii sale pentru ovaţiunile, ce i se aduc. Mai intonând corul şcolar, încă o piesă conductul se puse în mişcare, fininduse prin aceasta serenada. Tot duminecă seara la 8 oare în sala „Împăratul roman“ a fost o convenire a oaspeţilor veniţi. Cu această ocasiune un public număros nu numai din Sibiiu ci şi din provincie umplea sala, care răsuna prin piesele de cântări esecutate de capela orăşenească şi de reuniunile germane din loc. Mai multe deputaţiuni din ţinuturile locuite de saşi sosiră spre a felicita pe jubiliar. Însemnăm, că tot cu aceasta ocasiune s’a conferit jubiliarului din partea comunităţii cetăţii Sibiiului dreptul de cetăţean de onoare al cetăţii Sibiiu. La banchetul dat în onoarea jubiliantelui a participat şi Escel. Sa I. P. S. dl. archiepiscop şi metropolit Miron Romanul, şi a ţinut un frumos toast în limba română, despre influenţa culturală a poporului săsesc asupra românilor din fundul regiu şi despre influenţa culturală, ce o a avut preste tot poporul săsesc în Transilvania".

Un alt cetăţean de onoare: George Enescu

Au trecut decenii până a apărut o altă menţiune a unui cetăţean de onoare sibian: George Enescu. Acelaşi "Telegraful Român" pomeneşte, la 14 noiembrie 1931, într-o notiţă, despre oferirea acestui titlu marelui compozitor român: "Creaţiunile muzicale datorite marelui nostru maestru Gheorghe (sic!, n.n.) Enescu, care în anul acesta îşi serbează 50 de ani de viaţă, sânt apreciate In toate cercurile muzicale sibiene. În semn de stimă şi admirare pentru artist, se anunţă, că cel ce a făcut gloria neamului său va fi declarat cetăţean de onoare al oraşului, iar uneia dintre străzile Sibiului i se va da numele "Gheorghe Enescu".

Admninistraţia locală s-a ţinut de cuvânt, dar abia după 60 de ani, când fosta stradă cu nume comunist Tatar Bunar (fostă D. Cunţanu, fostă Gutenberg) a primit numele de George Enescu. Probabil nici nu mai ştia nimeni că astfel s-a onorat o promisiune

Octavian Goga, cetăţean de onoare al Sibiului

După un an, pe 12 martie 1932, poetul şi politicianul de dreapta Octavian Goga este aniversat, la împlinirea vârstei de 50 de ani, cu mare fast la Sibiu, prilej cu care primeşte şi titlul de cetăţean de onoare. Aşa cum este redat în Telegraful Român, evenimentul este o mostră de uluitor cult al personalităţii, semn că sibienii iubeau încă de mai demult felul acesta de a se exterioriza. "Ilustre Poete, – cobori între noi ca un Luceafăr care luminezi de trei decenii fiii neamului nostru. În timpul de umilinţă naţională şi de jale ai plâns cu noi, dar cu pumnii strânşi ni-ai insuflat curaj în izbânda zilelor ce aveau si vină (…) Vrednicia faptelor Tale şi dragostea jertfelnică pentru ţara întregită, la mărirea căreia ai contribuit cu toate darurile de care Te-a împărtăşit Provedinta, Te-au ridicat tn două rânduri sfetnic al Tronului şi îndrumător luminat al statului român. Cu recunoştinţă şi mândrie Îndreptăţită Te sărbătorim azi la aniversarea împlinirii celor 50 ani de viată. Ne bucurăm şi-Ţi mulţumim că ni-ai dat prilejul să Te avem câteva momente tn mijlocul nostru, al tovarăşilor din copilărie." A fost prefectul judeţului, pr. dr. D. Borcea.

Dr. Silviu Ţeposu, vicepreşedintele comisiei interimare a Municipiului Sibiu, îl declară pe Goga cetăţean de onoare prin cuvintele: "Oraşul copilăriei voastre vă sărbătoreşte şi se răzbună pentru trecutul lul. Acelaş oraş – aşa de puţin schimbat în cei 40 ani din urmă – care în zilele unui balaur de răsărit însângerat a primit pe copiul de 10 ani, vă primeşte astăzi în floarea vieţii, în zenitul zilelor înseninate prin străduţele voastre, cu tot devotamentul şişi exprimă prin rostul meu mândria de a vă conferi cetăţenia de onoare. Oricât de mult ar dori alta oraşe să vă declare al lor, din cele 7 ce s‘ar bate pentru D-V. Sibiul are cel mai mult drept de a vă declara cetăţeanul de onoare".

Urmează şi sărbătoritul: "Ca nici odată (…) nu m’am simţit mai mult la mine acasă, decât acum! Fiecare colţ de pământ, fiecare om îmi vorbesc de vremurile trecute. Sărbătoarea de azi nu e a mea; sânt şi eu un asistent ca şi dv. Ea e sărbătoarea naţiei întregi, pentru afirmarea celei mai mari credinţe, unitatea naţională, ce a stăpânit totdeauna poporul nostru. Ce am scris eu, n’a fost decât afirmarea glasului sângelui. Am avut fericirea să mă nasc la Răşinarii plini de tradiţii, şi de pe vârful cărora se puteau vedea dincolo şi dincoace de Carpaţi, aşa că sentimentul integrităţii e consecinţa firească a credinţii plaiurilor şi oamenilor în mijlocul cărora am trăit. Dv. ştiţi că şi azi mulţi duşmani caută să dărâme idealul împlinit. Se vorbeşte despre rectificarea graniţelor. Toate acestea rămân legende. Cine doreşte aceste lucruri, să poftească aci; noi suntem gata să întoarcem vizita acolo pe unde am mai fost, – nu ne temem de nimic, căci la temelia statului nostru e principiul etnic. Mai avem mari lipsuri, e adevărat, inerente la orce clădire nouă. Mai e mult de lucru pentru închegarea sufletelor. Trebuie să spunem că crezul nostru naţional de eri e mărturisirea noastră de azi şi idealul nostru de mâne."

Tovarăşul Vîşinski, cetăţean de onoare al Sibiului, dîn 1947

După cum am relatat şi cu alte ocazii, Sibiul nu a ezitat să aibă un comportament de giruetă sau de cocoş de tablă de pe acoperişul casei, în sensul orientării după cum bate vântul politic. După ce a a gustat cu poftă din nazism şi legionarism, iată cum, chiar înainte de instaurarea regimului comunist, se dă cu cine trebuie. "Cine trebuie" eru comuniştii şi Uniunea Sovietică. Cu entuziasmul tipic, astfel, la 6 noiembrie 1947, Sibiul conferă titlul de cetăţean de onoare nimeni altuia decât lui Andrei Ianuarevici Văşinski.

Pntru cei mai puţin informaţi în materie de istorie, acest Vâşinski era, pe scurt, omul lui Stalin în România. Comunist vechi, rennumit prin fanatism şi brutalitate, era mâna dreaptă a URSS pe lângă factorii de decizie din încă Regatul României. De fapt el a fost cel care conducea România la acel moment. La atâtea merite pentru ţară şi pentru oraş, era logic ca acest om să merite titlul de cetăţean de onoare al Sibiului – Hermannstadt.

Ziarul de stânga "România Viitoare" a făcut o întreagă telenovelă din povestea asta. Prima informţie apare în ediţia din 8 noiembrie 1947: pe 6 noiembrie la ora 10, a avut loc, în sala mare de şedinţe a Primăriei Municipiului Sibiu, în cadrul Comisiei Interimare, şedinţa festivă de decernare a onorantului titlu. Prezenţa a fost aşa cum scrie în comunicatele de acum de la "Fiii Satului" sau de la festivalurile de folclor: "cu mic cu mare". Sub preşedinţia primarului Vasile Hada, se adună pe lângă consilierii municipali, alte oficialităţi locale: dr. A. Mocanu, prefectul judeţului; Alex. Colfescu, inspector general administrativ; Ion Cojocaru, prim-chestor al Poliţiei; Marius Finţescu, prim procuror; I. Smeu, preşedintele Comisiei Judeţene; un anume D. Bucătaru, plus alţi nemenţionaţi. Dar să intrăm în atmosferă: "Şedinţa este deschisă de d. primar Vasile Hada, care arată rostul acestei solemnităţi, cetind apoi un referat prin care se propune conferirea titlului de cetăţean de onoare al Municipiului Sibiu, d-lui Andrei Ianuarevici Vâşinski, ministru adjunct al Afacerilor Străine din U.R.S.S".

Care sunt motivele? O spune tot dom' primar: "Propunerea se întemeiază pe date concrete, (…) şi care în general se înglobează în acţiunea pe care a dus-o marele diplomat pentru apărarea şi susţinerea intereselor poporului român la Conferinţa de Pace de la Paris, la ONU etc. "Prin redobândirea Ardealului de Nord – continuă d. primar – obţinută datorită activităţii d-lui A. I. Vâşinski, Municipiul Sibiu s’a bucurat în mod deosebit, datorită fapului că e’a descongestionat prin plecarea autorităţilor şi refugiaţii la Cluj şi în restul Ardealului“. Adică Vîşinski a fost făcut ceăţean de onoare pentru că a scăpat Sibiul de clujeni. Fair enough, vorba englezului.

Evident că propunerea primarului îi arucă pe toţi prezenţii în cel mai sublim extaz, se emit "urale puternice", venind apoi rândul partidelor să aducă "totalul asentiment la propunerea ca d. A. I. Vâşinski să fie proclamat cetăţean de onoare al Sibiului". Sunt menţionaţi aici: D. Bucătaru – PCR, Roşca – PSD; Regina Colceriu – FDFR- (Federaţia Deomcrată a Femeilor din România), Gheioghel – PHP (nu am reuşit să identific partidul), Thury – Uniuena Populară Maghiară; Dordea – PNL; Dr. Klepner – Uniunea Democrată a Evreilor, prof. N. N. Munteanu – Partidul (Naţional) Ţărănesc – Alexandrescu şi Smeu, din partea Consiliului Judeţean.

Un pupincurism mic de Anul Nou pentru tov Vîşinski

La 1 ianuarie 1948 la cîteva zile după ce România a devenit republică populară, primarul Hada nu ratează ocazia de a emite nişte plecăciuni către tov. Vîşinski (pe care încă îl apelează ca "domn"), trimiţându-i o telegramă de felicitare, "în numele populaţiei oraşului nostru şi a d-sale personal":

Telegrama suna aşa: "Comisiunea Interimară a Municipiului Sibiu, care în şedinţa sa festivă din 6 Noemvrie 1947, prin aclamaţii unanime, v-a conferit calitatea de cetăţean de onoare al Municipiului Sibiu, drept recunoştinţă pentru meritele domniei voastre excepţionale la readucerea Ardealului de Nord în corpul Ţării noastre, în urma cărui fapt Municipiul Sibiu a fost considerabil descongestionat, precum şi întreaga populaţie a acestui Municipiu, adânc recunoscătoare pentru eforturile Domniei Voastre, depuse în slujba umanităţii, Vă urează de Anul Nou multă sănătate şi fericire pentru a continua lupta spre binele tuturor oamenilor muncii din întreaga lume".

Povestea continuă în tonuri acute, mare panaramă făcându-se pe tema asta, punctul culminant fiind răspunsul lui Vîşinski adresat Primăriei Sibiu, pe 20 martie 1948. Tovărăşia Sa abia după cinci luni, a binevoit şi să dea un semn preasupuşilor sibieni. Vâşinski nici nu a făcut risipă de cuvinte: "Vă rog, domnule Primar, să transmiteţi cetăţenilor oraşului Sibiu, mulţumirile mele pentru alegerea mea ca cetăţean de onoare al acestui oraş". La mesajul ăsta expeditiv de 21 de cuvinte, primarul Hada răspunde cu un delir pupincruistic de aproape 750, de cuvinte la adresa lui Vâşniski, Stalin şi a URSS, din care selectăm doar fraza asta "Se cuvine deci ca şi cu acest prilej, să ne exprimăm toată recunoştinţa noastră faţă de conducătorii popoarelor Sovietice , în special faţă de Generalissimul Stalin, care în cele mai grele situaţii alimentare pentru ţara noastră, ne-a ajutat, populaţia Municipiului Sibiu simţind din plin acest ajutor…". Sincer, nu e vreo difereţă prea mare faţă de multe discursuri oficiale de acum, doar că se pupă în direcţia opusă, politic şi geografic vorbind..

Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cel mai cetăţean de onoare al Sibiului

Anii trec, informaţii despre alţi cetăţeni de onoare nu apar la orizontul căutărilor noastre. Asta până în 1967 când, pe parcursul unei vizite în regiunea Braşov, secretarul general al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceauşescu, ia o pauză şi la Sibiu, în prima sa vizită "de lucru" în acest oraş, pe atunci capitală de raion. Este însoţit de soţia sa Elena Ceauşescu (al cărei nume nici măcar nu era menţionat), Ion Gheorghe Maurer (şi el cu soţia), Emil Bodnăraş, Ilie Verdeţ (tot cu soţia), Leonte Răutu, Janos Fazekas, Constantin Pîrvulescu (viitorul contestatar de la Colgresul al XII-lea) şi Ion Popescu-Puţuri. De menţionat că delegaţia a sosit la Sibiu CU TRENUL. La gară, delegaţia este întâmpinată de Aurel Cristea, prim-secretar al Comitetului orăşenesc de partid Sibiu, de Nicolae Marchian, prim-secretar al Comitetului raional de partid "şi de alţi reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat". Pe peronul gării era desfăşurată o pancartă pe care scria "Bine aţi venit iubiţi conducători de partid şi de stat în oraşul nostru“.

În mod atipic, delegaţia merge pe strada 9 Mai, în aplauzele a "mii de oameni ai muncii, români, germani, maghiari care prin munca lor înfrăţită au dat o nouă înfăţişare acestui oraş" şi care îşi manfestă "dragostea neţărmurită faţă de Partidul Comunist Român". Ziarul "Flacăra Sibiului" nu uită să bage una aşa, "de la daci", pomenind despre Sibiu ca fiind construit "pe locul unei vechi aşezări dacice şi al unui castru roman – Cedonia"

Festivitatea este de un kitsch îngrozitor. Când apare Ceauşescu şi ai lui, (acţiunea e undeva pe la Dragoner spre str Ocnei, un grup de trompetişti sună un fel de semnal cum că "vine şeful". La intrarea în str Ocnei "se înalţă simbolic o masivă poartă pe frontispiciul căreia străluceşte stema veche a oraşului".

Culmea culmilor prostului gust este când "Burgmeisterul Sibiului" (îmbrăcat în haine "istorice", probabil un actor de la Teatrul de Stat) îi îmnânează lui Ceauşescu cheia cheia porţii de intrare. Pentru că nu e destul, mai apare, hop, şi un centumvir, prezentat ca fiind "consulul Sibiului" care oferă oaspeţilor PCR "stema oraşului şi însemnele unor vechi bresle — simbol al iscusinţei şi hărniciei meşteşugarilor sibieni".

Aici are loc şi ridicarea la rangul de cetăţean de onoare. Preşedintele Sfatului Popular al oraşului Sibiu, tovarăşul Constantin Buzdughină, citeşte "documentele prin care

comitetul executiv al Sfatului popular orăşenesc conferă tovarăşilor Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer titlul de cetăţeni de onoare ai oraşului". Motivul? "ca o mărturie a înaltei preţuiri a activităţii neobosite desfăşurate în fruntea partidului şi guvernului, pentru înflorirea continuă a patriei şi fericirea poporului român".

Activitatea continuă conform tipicului festiv, cu pionieri în Piaţa Mică pe atunci 6 Martie, cu o tură prin prin Parcul ASTRA unde se mimează Serbările ASTREI, o vizită la Bukenthal unde tovarăşii s-au întâlnit cu "cu reprezentanţii intelectualităţii din Sibiu". "Profesori, medici, cercetători ştiinţifici, artişti, ingineri, scriitorii şi compozitori au făcut oaspeţilor o insufleţită manifestare de ataşament faţă de politica inţeleaptă a Partidului Comunist Român, de incredere n destinele patriei noastre socialiste şi ale întregului popor român". Mitingul cu "poporul" are loc în Piaţa Republicii acum Piaţa Mare şi bănuiesc că parcul a fost făcut praf în ziua aceea de la atâta mulţime.

Oare or mai fi cetăţeni de onoare?

Cam asta am găsit scormonind prin presa vremii, cu convingerea că au fost mult mai multe nume care au primit această onoare de a fi cetăţean de onoare al Sibiului. Întrebarea care ne umblă prin cap este dacă cel puţin cei mai controversaţi dintre aceştia, şi aici pomenim în special de Vîşinski şi Ceauşescu, mai deţin acest titlu. Că nu am auzit ca ele să fi fost retrase oficial şi public. Deci există riscul ca şi acum să fie, alături de mult mai cunoscuţii şi mediatizaţii cetăţeni de onoare ai Sibiului din 1991 încoace, cei menţionaţi pe aici, iar vreun nume care acum este faimos, apreciat, felicitat şi slăvit pe plan local să fie "coleg" cu cine ştie cine, ceea ce ar fi extrem de amuzant. Oricum, zic că e bine şi atât, iar dacă aflăm ceva nou, nu vom pregeta să vă spunem.