Acum nu mai e o problemă să sari cu gura la profesor, elev ori părinte, sau să sari, de exemplu, cu cuţitul. Nu e mare bai dacă tu ca elev mimezi că i-o tragi la profa în timp ce ea predă de parcă nu s-ar petrece nimic. Nu e bai ca tu să chirăi şi să faci scandal dacă profu umblă puţin la sonor sau mai umblă şi la notă, că e clar ca ochiu' hărţuire şi bulliyng şi precis nişte şmecheri din societatea civilă sau reporteraşi făcuţi la apelul smartfoanelor (că "apelul bocancilor" nu mai e la modă ca expresie) te vor băga în seamă şi vor face circ nu atât din cauze de a reinstaura ordinea şi justiţia, nu corupţia, cât ca să-şi facă şi ei deschiderea de pagină/jurnal pe ziua aia. Că drepturile copiilor, că săracii golani ai şcolii, că nu e grav, că e din cauza orei de religie. Şi uita aşa s-a trecut de la ciumetele şi şmecherul clasei la clasa de şmecheri şi de ciumeţi. Cum? Uite cum.

Înainte se făcea şcoală? Poate prea multă. Iar profesorul avea autoritate

Am făcut şcoala "înainte". Şcoala aia de sub comunişti. Care era şcoala de la tine din cartier, că nu apăruse aroganţa cu şcolile fiţoase unde "se face carte" mai mult şi mai bine decât la alte şcoli (hai bă, chiar?) pentru că nu-i aşa, la angajare vor fi întrebaţi actualii copii "Da’ tu unde ai făcut a III-a?" A, la Regina Maria?, Bravos, te facem direct general manager şi-ţi dăm şi acces la o şcoală doctorală. Şcoală din cartier la care mergeai pe jos, nu în maşina lui mami sau tati ("da' nu era aşa trafic" – păi voi îl faceţi aşa de trafic), din motive expuse ceva mai sus. Şcoală unde se făcea carte. Aici e drept, se făcea carte până ne făceam cu capul. De la limba română scris-citit-gra­matică-literatură, ceea ce era foarte bine că nu suntem analfabeţi funcţionali aşa cum e cerinţa acum, până la inutila analiză mate­matică, sau idioata "Economie politică. Politica economică a Partidului Comunist Român", (materie ce o preda şi personajul Socrate-Ion Caramitru din "Declaraţie de dragoste" şi "Liceenii", dar nu se spunea asta în film că mai mergea cucu la ele). Învăţam de drag, de frică sau deloc. În funcţie de capacităţile noastre, dar şi de capacitatea profesorului. Relaţia profesor-elev? Păi era aşa: profesorul era profesor, iar elevul era elev. Nu te trăgeai de şireturi cu profu', oricât de popular era, că imediat se fluiera de ofsaid. Profesorul avea toate drepturile din lume, inclusiv de a urla la tine sau de a te lua la pocneală, ultima în limitele bunului simţ, ca să zic aşa. Iar dacă ciripeai acasă, te mai luau la o repriză şi părinţii, că-i faci de râs la şcoală. Aşa că: luam la palmă cu arătătorul de ne usturau ele palmele, primeam câte una spre 10 tot cu arătătorul la tablă, de ieşea praful din uniformă, puteai fi luat de perciuni şi scos afară din clasă, şi cu puţin efort te alegeai şi cu nota scăzută la purtare. Puteai să mai capeţi şi palme aşa, moca. A, vi se pare abuz? Lasă să vi se pară. Oricum, nu i-am dat cu ciocul pe la "organe", nu am miorlăit pe la presă, nu le-am purtat ciudă din cauzele acestea şi încă îi mai respectăm pe ei, dascălii de atunci, că ne-au învăţat chestii. Păi puteai primi o infinitate de palme peste ceafă, dar când il auzeai pe profu' de română că lecţia din manual despre poeţii comunişti nu o facem că e plină de tâmpenii, uitai tot. Putea striga oricât de la maximum proful de istorie de vuia amfiteatrul, dar când îţi spunea despre Basarabia şi Bucovina că sunt pământ românesc şi cum ni le-au luat ruşii, îţi creştea inima.

Ok, era şi golăneală, dar nu generalizată. Erau şmecherii clasei, de regulă anexe ale şmecherilor adulţi din cartier. Erau repetenţii clasei de care nu se prindea nimic. Erau păreri, de la o anumită vârstă, de cât de "bună" e profa de, sau chiar profu de. Erau păreri despre profesori OK sau isterici sau care mai bine ar fi mers la tras la pilă-n în fabrică decât la catedră. Erau porecle inspirate că eram generaţie cu umor, nu cu trotinetă.

Fetelor le mai scăpa să-şi facă părul ca starurile din "Bravo", le mai scăpau şi nişte contururi pe la ochi şi să mai scurteze din fusta uniformei. Dar de aici până la a-ţi umfla buzele, a-ţi pune gene false şi a purta super mini de la 13 ani e o distanţă prea mare. Şi noi, băieţii, aveam ale noastre, ne băteam în pauze, fumam prin WC, înjuram bine, scriam pe bănci (eram cel mai bun la asta!) ne mai scăpam pe la bere, chiuleam de rupeam. Dar eram la curent cu tot ce e nou, citeam ce ne pica în mână numai să nu fie din "lecturi obligatorii". Ne mai dădeam părul cu fixativ să arătăm ca starurile din Bravo, dar nu mânjeam pereţii oraşului cu spray ca să arătăm că bulşitul e artă, nu ne băgam în seamă prin autobuze sau magazine, nu aveam bani de fastfood şi terase jmekere, iar vocabularul nostru depă­şea de vreo 10 ori cel al multor elevi de acum. Şi nu eram cu "băkoae" la fiecare al treilea cuvânt. Plus că repet, ştiam limba română.

Da, se făcea şcoală. Da, rămâneai cu ceva, măcar cu ceva cunoştinţe de limba română scris, de istorie, de literatură, de ce îţi plăcea ca materie.

Ce s-a întâmplat de s-a stricat educaţia?

Păi s-a întâmplat că toţi au năpădit să o strice, sub ochii cadrelor didactice care stăteau şi priveau cum din autorităţi didactice de necontestat au devenit un fel de orice altceva, cum educaţia s-a subţiat până a venit antieducaţie, cum au ajuns la cheremul şi bătaia de joc a elevilor şi părinţilor. Fiecare guvern a întors pe dos ce era înainte, împunând idei creţe şi ori neaducând nimic nou ori stricând cu noul ce era vechi şi la locul lui. Ca şi când tot ai construi o maşină, nu ai termina-o, ai desface-o şi ai face asta la infinit. Învăţământul a ajuns dintr-o şcoală unde elevul mai învăţa, se mai călea şi era promovat prin efortul lui, ocupaţie pe bani publici şi o super dictatură a hârţoagelor. Noi dădeam lucrări de control, teze trimestriale, examen de admitere, examen de treaptă, examen la facultate. Fără simulări, fără "Yoi, ce bine că ai diploma de bac, bun venit în facultate. A apărut dictatura superdrepturilor elevului, fără a i se pretinde obligaţii, că, neah, e tânăr, e sensibilos, are dureri, apăsări, drepturi şi super-drepturi, ca la Oeropa. S-a ajuns nu încet, dar sigur, la dictatura elevilor şi a părinţilor care având veşnic treabă, aruncă pe spinarea lui profa-profu educaţia ce nu au dat-o ei odraslelor. S-a ajuns chiar la tâmpenia ca elevii să dea note la profesori, că-s mari experţi. Domnii şi doamnele dascăli zici că au fost setaţi pe "sleep" şi nu au reacţionat vehement la niciun abuz, chiar legal, împotriva lor, a şcolii şi a învăţământului.

 În plus, din ‘90 şi încoace s-a lansat Campania Naţională de Stricat şi Dereglat Tineretul. Promovarea şi apologia băieţismului de cartier care bătea, comitea infracţiuni, îşi băga (…) în "gabori", îi voia eliberaţi pe cei din penitenciar, idolatrizarea alcoolului şi a drogurilor, miserupismul general, sfidarea tuturor. Manelismul cu mai multe brigăzi de băieţi, cu "valuarea" cu arunc cu bani şi eu m-am descurcat în viaţă of viaţa mea. 

Ce a făcut "şcoala"? S-a întors pe partea ailaltă şi a continuat somnul cel de moartea-i. Promovarea imaginii divei de clasa a VII-a prin toate revistele glossy şi muzica aia de tip "Andre", textele de piese dance-stupid de la "hit radio", atitudinile din desenele animate "pentru adolescenţi", texte tâmpite şi răspândirea ideii că tu eşti super femeie încă de când ai abandonat păpuşile, că arăţi super doar cu câteva kile de machiaj, tatuaje, păr întins şi vopsit, odiosul "băga-mi-aş p…" la fiecare trei cuvinte în locuri publice, ca să nu pomenim de fumat.

Da, sunt şi excepţii. Sunt elevi buni sufocaţi de o majoritate care nu e bună. Sunt olimpici care confirmă doar că unii mai învaţă. Sunt geniali chiar dar copiii ăştia au o problemă. Sunt prea trişti şi nu pricep de ce. În cazul lor mă întreb cum rezistă în pauze hărţuirii colegilor.

 Apoi a urmat dictatura părinţilor. Care i-au aruncat în braţele şcolii să le facă educaţie, că ei sunt foarte grăbiţi şi e meciu, Las Fierbinţi sau talk-showul vieţii la super-plasmă. Care mai fac pe divele şi divii reţelelor. efectiv nu pot crede că odraslele lor sunt în curs de cocalarizare şi piţiponcărire şi sunt ferm convinşi că au note mici nu din pricină că ele sunt oricum prea mari, ci pentru că proful/profa e o bestie care "are ceva cu" şi îl tracasează. Ba chiar, culmea ticăloşiei didactice şi pedagogice, are pretenţia ca elevul lui tatkka şi mamika să stea în bancă fără să se agite ca sticla de iaurt de băut, să fie atent la lecţie şi chiar să înveţe. Şi vin cu scandal pe la şcoli că las-că te aranjez eu, te zbor din învăţământ, băăă tu ştii cine sunt eu, lasă că mai cunoaştem şi noi pe la inspectorat, o să fac surle presa şi ai să vezi tu.

Astfel avem miştouri filmate la adresa profesorilor. Sau bătăi de filme cu karate în curtea şcolii. Sau panarame în clasă. Sau vandalizări de dragul vandalizării.

De ce au apărut şi s-au răspândit toate acestea? Păi pe lângă mitul "drepturi cu orice preţ" pentru elevi, a primat tactica lui "ciocu' mic să nu se afle afară" şi să ne scadă şcoala în top. Orice scandal orice caz scandalos, era închis între zidurile şcolii, ne făceam că plouă, presa nu trebuie să ştie (dar tot ştia). Fumau elevii în faţa liceului şi apărea un articol cu poze? "Este un atac gratuit la imaginea instituţiei noastre care a scos miliarde de olimpici la orice, de la fizică nucleară la dansuri populare din Ţinutul Codrului şi Chioarului". Şi tot aşa, din cioc mic în cioc mic, şcoala a devenit ce a devenit. Pentru că problema nu s-a rezolvat, ci s-a dezvoltat. Pentru că am ţinut în noi, de dragul unei false imagini. Pentru că şcoala-liceul nu e doar comunicatul ăla cu proiecte tot de-un fel, cu deschiderea de an cu flori şi sărutări, cu absolventul care a ajuns la Sorbona, Oxford sau UBB din Cluj ori campanii făcute ca să fie bifate şi pozate.

Unde şi de ce a plecat autoritatea profesorilor?

Unde, ştim. Într-un loc de unde e îndoielnic că se va mai putea întoarce. De ce? De cele expuse mai sus. Plus şi mai ales, din cauza pasivităţii cadrelor didactice. Că până la urmă banii sunt buni acolo, nu am prea auzit de demisii din sistem ca să se meargă la o ore pe zi 21 de zile concediu pe an. Nu ştiu cum s-a nimerit, dar sunt, după cum se vede, acreditat pe proteste şi vă pot spune că din 2005 încoace cred că am colecţii de mitinguri la activ. Sindicale, revoluţionare, hashtagiste, studen­ţeşti, şi ale sindicatelor profesorilor. Păi în materie de educaţie s-a ieşit majoritar doar pentru bani. Nu că nu ar fi destui, nu că cei "doar 2.000 de lei" cât are o femeie de serviciu din învăţământ (cum am aflat la ultimul protest al SIP) nu m-ar da pe spate de râs, că ştiu oameni care ar dori să aibă salariul ăsta şi-s cu liceul făcut sau chiar cu facultate la activ. Dar pentru celelalte probleme GRAVE ale educaţiei când s-a ieşit? Când a venit un învăţător, profesor, director, etc. în mod public sau măcar în presă, să denunţe neregulile din sistem?  Să spună clar că aşa nu mai merge? Că s-a "avansat" de la ciumetele clasei la clasa de ciumeţi şi asta nu e normal? Când s-a chemat presa când au fost şi probleme în şcoală, nu doar când se serba nuştiuce sau nuştiucine ori a venit vreun ajutor moca de la vestici ori s-a dat cu lavabilă pe hol? Răspunsul e că în toţi anii mei de presă nu am auzit de aşa ceva. Dar am văzut profesori la proteste despre "justiţie" şi unde se striga ca la ei în şcoală, "m***e".

 Aşa că nu vă miraţi că mucegaiul a urcat până la etajele superioare, pentru că s-a muncit, mult, din interior, pentru ca el să ajungă acolo. Dacă, din spirit de castă, de brigadă, de "noi intelectualii", s-a pus batista pe ţambal ca să nu strice imaginea şi pedigreeul, atunci sincere felicitări, aţi reuşit iar cineva ar trebui să-şi asume rezultatele, ca la liceele fruntaşe sau nu la simularea BAC-ului. De ce a plecat autoritatea profesorilor? Pentru că nu a fost o campanie contra aberaţiilor din învăţământ. Pentru că s-au acceptat, nu ştiu de ce, sau ştiu foarte bine de ce, dar mi-e şi milă şi silă, toate situaţiile şi toate abuzurile. Când se va reîntoarce? Pău nu cred că o va mai face, ce e dus, rămâne dus.

A, ştiţi ce e mai amuzant? Că "societatea" civilă, care a băgat şi ea cărbuni la haosul din învăţământ, cu cetele ei reprezentative din politică, e setată pe "mute" de când cu scandalul cu elevi agresivi la adresa profesorilor. Ce-i ţine aşa în tăcere? Li s-a luat curentul? Sau nu poţi să spui că elevul a sărit cu cuţitul din cauza orelor de religie iar ăla care mima actul sexual o făcea pentru că nu se face educaţie sexuală obligatorie în şcoli?

Oricum, sincere felicitări, dragi dascăli, aţi devenit acum o categorie de abuzaţi tăcuţi şi celebri. Şi nu vă mai putem ajuta…