În weekend mă sună niște prieteni și, din vorbă în vorbă, îmi spun că ai lor copii voiau să vină să mă colinde. Preț de câteva secunde am rămas fără replică. Eram la sfârșitul lui octombrie, până la Crăciun mai sunt aproape două luni, ceva nu se lega. Știu că prietenii ăștia ai mei nu obișnuiesc să bea, nici să tragă pe nas, așa că am dat un verdict rapid: e o glumă. Totuși, cu jumătate de glas, lansez întrebarea ce urma să-mi aducă lămurirea: ”Ce colind?”. Răspunsul vine prompt, ca o decizie de impunere de la Fisc: ”Cum ce colind? E Halloween, nu știi?”. Cum să nu fi știut, din moment ce pe toate posturile de televiziune, la radio, pe rețelele de socializare, la coadă la bancomat, în piață, în parc, toată lumea vorbește despre sărbătoarea groazei? Ceea ce îmi scăpase era secțiunea peregrinărilor generate de Halloween. După ce am închis telefonul mi-am amintit că, în anii ’80, copil fiind mă îndeletniceam toamna târziu cu scobitul dovleacului. Tata mă ajuta să-i fac ochi, nas și o gură rânjită. Simt și acum mirosul miezului de dovleac amestecat cu cel al lumânării aprinse pe care o introduceam pentru a lumina creația, ambele miresme amestecându-se cu parfumul de toamnă târzie. Închid ochii și parcă văd bostanul așezat pe masa din curte, luminat în bezna serii, nicidecum înspăimântător, ci mai degrabă amuzant. Nu îmi amintesc ca tata să-mi fi spus ceva de Halloween, dar știu sigur că toți copiii de pe stradă sculptau într-o anume zi de toamnă dovleci, așezau o lumânare aprinsă în ei, punându-le un capac decupat în prealabil. În vremea aceea Halloween-ul sau ce o fi fost el nu era însiropat de isteria de acum; e drept nici canalele de comunicare nu erau ceea ce sunt azi. Că pentru copii costumatul în vrăjitoare și alte personaje de groază e o distracție, pot înțelege. E, într-adevăr, o sărbătoare de import, dar nici asta n-ar fi o problemă, atâta timp cât îi animă pe cei mici. Problema apare însă, atunci când Halloween-ul se transformă în isterie a celor mari. Trei zile și trei nopți ne-au tocat răbdarea divizii de jurnaliști ce transmiteau frenetic din zona Castelului Bran, unde s-ar fi întins masă mare cu petrecere de bogătani ținută la secret. Mai aveau puțin și pândeau conținutul rețelelor de canalizare doar, doar, puteau imortaliza un ”plocon” de miliardar ori de vedetă. Au venit niște baștani să petreacă de Halloween într-un loc asociat cu legenda lui Dracula. Foarte bine, să fie sănătoși. De ce trebuie să erupă o isterie națională pe această temă? Pentru că se găsesc destui care să caște gura la știrile de acest fel, cu un mare conținut de probabilitate. Dar nebunia asta nu e doar una românească: în Coreea de Sud au murit oameni călcați în picioare pentru că 100.000 de petrecăreți s-au îmbulzit pe străzi să celebreze această sărbătoare. SUA, Germania sau Anglia sunt doar alte câteva locuri în care găselnița asta întoarce societatea pe dos. Indiscutabil, Halloween nu e o sărbătoare nevinovată, ci o mare afacere, o adevărată industrie. Una care sucește minți, agită și tulbură peste măsură o parte a omenirii.