Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

presidency.ro

(continuare din ediţia din 2 decembrie 2022)

Joi, 1 Decembrie 2022 /

Ziua Naţională a României

Dimineaţa (nu chiar de dimineaţă, dar nu contează) prima mea imagine a României sărbătorite naţional arată aşa: nişte "clopote" de gunoi tot timpul mult-prea-ocupate de totdeauna dau pe dinafară şi nişte oameni care caută prin "marfa" de acolo. A doua imagine e un om care, în ciuda vremii destul de aşa şi aşa dar nu aşa de rece ca în alte dăţi, îşi plimba căţelul costumat în haine pentru căţei. E bine şi aşa, că la cum ameninţa televiziunea, mă aşteptam să văd doar un zid de zăpadă.

 E Ziua Naţională a României, în care ro­mânii sunt mândri că sunt români. Poartă trico­lor, cântă cântece interesante care nu prea sunt populare chiar dacă aşa dau impresia despre cât de nemaipomeniţi sun­tem ca neam, teritoriu, istorie, eroi şi trăsături fizico-morale, dar nu-i bai, că apoi le trece şi revin la setările anterioare, cu "România, ce mai ţară de kkt", "am fost la bulgari că la noi e naşpa", "să vezi "dincolo" ce ordine e păi domle că ăia dacă te prind că aşa ai pus-o", "am fost în Grecia, ce să văd în România, că acolo au olinclusiv aici nu". Eşti român doar o dată pe an. Înainte erai de mai multe ori, pe când naţionala de fotbal juca fotbal şi paradoxal, câştiga. Apropo, cică s-a inaugurat stadionul acela faraonic din locul Munici­palului "vechi". Cică vor fi şi nuştiuce eveni­mente conexe de zici că eşti pe vremea romanilor. Da împăratului se dă slavă? Lupte de gladiatori o să bage? Panem o să fie pe lângă circenses?

Nu am urmărit parada militară de la Bucureşti. Am văzut ulterior că a plouat/burniţat pe la Arcul de Triumf, deci nu a fost dezastrul meteo preconizat. La Sibiu nu a fost paradă militară. Păcat, ne-am fi bucurat, şi noi că, pe bune pentru cei care nu au prins aşa ceva, trăirea era fantastică. S-a preferat formatul redus, cu depuneri de coroane, plus ceva mai amplu pe seară, adică intinat imn, retragere cu torţe şi, artificii în zona parcării de la fosta piaţă a Teatrului, că nu ştiam de ce era aşa pustie şi eliebrată de maşini. Azi, pe Coposu, în loc de companii şi plutoane, de blindate, armament tractat sau auto­propulsat şi maşini de intervenţie, defilau automobile "propietate" şi autobuze ultra-pline, şi ele cam rare. Repet, păcat, o defilare ar fi fost frumoasă. Sau autorităţile noastre nu prea mai au chef să dea ochi cu alegătorii lor de la atâta digitalizare şi PR, care au pus o barieră între clasa inferioară a cetăţeanului şi elitele din administraţie? Poate. Sau doar a fost mai comod aşa. Prea multă bucurie şi sărbătoare pentru ăştia de jos de la Hermanştat strică. Bine că a fost la Craiova, de ştiam mergeam acolo. Sau la Braşov. Sau chiar în oraşe nu mari şi jmekere ca Sibiul, ca Şimleu Silvaniei, Zalău, Miercurea Ciuc, Focşani. La ei s-a putut, la super oraşul galaxiei plus vecinătăţile, nu.

 Am dat şi eu omagiul meu zilei ţării mele printr-o tură pe centru. Am văzut steaguri tricolore, oameni cu straguri tricolore, copii cu steaguri tricolore (cei mai simpatici din decor, de altfel) oameni trecând pe roşu la trecerea de la Tribunei spre Bălcescu şi mai ales turişti ne sibieni. Plus nişte
"dă şi mie să am ce lua la copilaşi",
că asta cică aduce turişti.

Terasele acelea cu nylon pe ele de pe Bălcescu şi din Piaţa Mare mă amuză la culme, îmi dau impresia de muzeu sau expoziţie de artă cinetică sau de altceva, unde tu, trecătorul-spectatorul poţi să vezi specia umană "in situ", în timpul activităţii sale de auro-hrănire. Acum, bun, la ce preţuri bagă pe acolo, chiar că te uiţi ca la muzeu dar priveliştea este interesantă într-un anume fel. La fel priveam, dar cu mult mai mult amuzament, anul trecut, când în "HORECA" aveau acces doar posesorii de ausweis care să confirme că fac parte din specia superioară, iar unii, pe reţele îmi explicau cu bunăvoinţă tot de specie superioară că măsura e excelentă. Aşa că am rămas cu obiceiul de a privi de afară.

Pe centru, lumea e veselă, lucru ciudat pentru Sibiu, unde, de regulă, vezi ori înţepaţi, ori încrâncenaţi, ori ciumeţi, ori şmecheri-proşti ori super-familii turistice stresate de faptul că funcţionează în spaţiu străin. Acum, interesant, da, lumea e zâmbitoare. NU e nici înghesuială, e loc de plimbat, nu-s nici tradiţionalele cozi la covrigi sau calzonete. În Târgul de Cărciun, în schimb, e lume de zici că-i seară. Om lângă om, ba umblând în cerc după obişnuinţi) şi aţi râs de oile acelea din China de pe febeu', nu?), ba privind, ba mâncând, ba ia-de-te-uitându-se, ba comnpletând mâncarea (ca să nu zic "trăgând la măsea" că expresia e cam veche şi supergeneraţia nouă ar avea imrpesia că vorbim despre cabinete stomatologice) ba făcând nimic. Fondul muzical este un fel de prelucrare barocă după hitul Feliz Navidad, care sună exact ca la bairamurile acelea culturale de fiţe elitiste unde iei un ansamblu cameral şi-l pui să cânte lejerităţi după şlagăre nemuritoare ca nu cumva sa li se şunteze creierii invitaţilor de la vreun Vivaldi, Bach, Telemann, sau Haydn.

La Consiliul Dirigent, fosta agen'ie de voiaj CFR, se bagă marfă printre coroanele proaspăt depuse. Nu aveau idee făcătorii Unirii ce utilă a devenit fosta clădire a Comandenantului de Corp.

  La televizoare, populara e la putere. Gata, pentru că azi suntem români, am devenit subit şi mari iubitori de folclor. Nu ai loc de costumaţii tradiţionale, mai originale, mai glossy sau mai fantasy, de reflectoare tri­colore, de public încântat, de (iar) copii în prim plan, cu sau fără steguleţe şi cocarde trico­lore. Am înţeles că trendul tradiţiei strămo­şeşti sunt genele false cât mai lungi, sprân­cenele tatuate cu şablonul, interpre­tările teatrale cu joc de scenă ca la teatrul chine­zesc, machiaj la greu de zici că dai cu glet şi cu lavabilă. Unde s-a dus folclorul autentic, nema idee nu am. Păcat, era frumos. Zic de folclorul autentic. Amuzant cum vezi tot felul de personaje care de obicei dau number-one-ul în materie de modă, cum au dat-o acum pe "la blouse roumaine", adică ie sau iie, sau cum vreţi, numai să se înţeleagă că e femininul la cămeşa/chimeşa bărbatului. Ciar, bărbaţi în cămeşă cu şerpar şi ţundră peste nu am prea văzut în publicul tradiţional. 

Discursuri prezidenţiale

de 1 Decembrie: de la apologia

vaccinului la cea a Ucrainei 

Preşedintele Klaus Iohannis a zis, la recepţia pricinuită, pardon prilejuită de sărbătoarea naţională, despre "amintirea celor care, (…) au înfăptuit Unirea la Chişinău, la Cernăuţi, la Iaşi, la Alba-Iulia şi la Bucu­reşti". Ce a fost la Cernăuţi, că am uitat? Sau sunt obligat să uit, că dacă zic, sar ăştia că uite putimistu şi revizionistu. Şi nu i se spune Cernăuţi, pardon, ci Cerniuvţii. Apoi preşe­dintele României, tot de Ziua României ne-a lăudat… Ucraina. "Sărbătoarea Zilei Naţio­nale din acest an ne găseşte într-un nou context tensionat, provocat de războiul Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei, un stat independent şi suveran, care dă lumii întregi, de peste nouă luni, un vibrant exemplu de luptă pentru apărarea libertăţii şi a demo­craţiei". Ar urma logic ca de Ziua Ucrainei să facă apologia României, faţă de ucraineni, că aşa ar fi frumos. "Reţiproca", vorba ardeleanului austro-ungar.

În rest, expresii uzuale din arsenalul noului limbaj de lemn: valorile euroatlantice, flancul estic şi regiunea Mării Negre, PNRR şi schimbările climatice "accelerate", "spectrul recesiunii globale" (întreţinute ghici de către cine?). A mai urmat o palmă dată "izolaţio­niştilor", "populiştilor" care "clamează un fals naţionalism arhaic" (ca de exemplu naţio­nalismul ardelenist, nu? Tare la modă în Sibiu, nu?). În fine, în concepţia preşedintelui, mesajul Unirii de la 1918  a fost "că forţa solidarităţii şi contribuţia fiecăruia dintre noi sunt fundamentale în atingerea obiectivelor majore ale societăţii". Aşa. Şi care-s obiectivele majore ale societăţii? Lasă, aflăm după aia, oricum nu ne interesează.

Văd că găselniţa cu solidaritatea şi cu strâns uniţi în jurul (era să scriu "partidului şi secretarului său general") este în meniul obligatoriu al discursurilor festive prezi­denţiale. Pe 2020, tot de ziua României (pandemiste), preşedintele spunea că "Uniţi, solidari şi hotărâţi vom trece cu bine şi peste această perioadă grea. Şi când această pandemie va fi depăşită, ne vom întâlni din nou. Vom fi împreună şi vom spune că uniţi am învins şi că, orice vom avea de înfruntat mai departe, tot uniţi vom învinge!"  În 2020 nu era cu Ucraina, ci cu eroii de pe linia una: "Cunoaştem şi simţim efortul colosal făcut, din martie încoace, de personalul medical şi ne vom aminti întotdeauna de tributul greu plătit de medici, de asistente şi de infirmiere, de asistenţi medicali şi de ambulanţieri. Îi vom cinsti mereu pe cei cărora noi toţi le datorăm viaţa celor apropiaţi". Vai, plâng. Dar vedeţi că avem un articol superb despre ce fain e la UPU ca om care are nevoie de UPU.

Dar să ne reamintim: în 2021, se ardea tot cu solidaritatea: "Astăzi, când celebrăm 103 ani de la Marea Unire, lecţia solidarităţii este mai vie şi mai actuală ca oricând". Şi cu unitatea: "..dacă rămânem uniţi, putem să ne adaptăm oricăror realităţi şi tendinţe şi că depinde de voinţa noastră, ca naţiune, să trecem cu bine peste toate provocările". şi iar nu era slava Ucrainei ci slava vaccinării: "Acum, mai mult decât oricând, trebuie să ne regăsim forţa unităţii, să nu ne lăsăm pradă deznădejdii ?Şi să avem înţelepciunea de a alege să ne protejăm sănătatea. (…) "Singura cale pentru a pune punct pandemiei rămâne vaccinarea cât mai multor oameni. Nu există, dragi români, un alt drum decât acesta, al vaccinării, pentru a ne recâştiga normalitatea". Dar ce ne facem cu nevaccinaţii care au rămas normali? Şi nu au avut înmormântări după sărbători. Şi au fost precauţi cu infoirmaţioile oficiale şi ale experţilor, ca să nu fie proşti să le creadă? Că, ştim, cine nu e precaut, e prost. 

Ce a zis premierul: chestii

periculoase ca "provincii istorice",

 suveranitate, naţiune

Nicolae Ionel Ciucă, premierul, în schimb pomeneşte de chestii cam interzise în Noua Super Europă, ca "provincii istorice". "…104 ani de la cel mai important moment al istoriei noastre ca naţiune, când la Adunarea Naţională de la Alba Iulia, reprezentanţii tuturor provinciilor istorice româneşti au decis în unanimitate Marea Unire necon­diţionată şi pentru totdeauna cu Regatul României". OK, dă tributul de supunere, de exerciţii la probe impuse, că "statutul de membru al Uniunii Europene, aliat respectat şi de încredere al NATO şi de parteneriate strategice". Dar aici sună alarmant, tovarăşi: "Statul român modern este rezultatul naţiunii ca produs istoric" Sau: "Marea Unire de la
1 De­cembrie 1918 a venit firesc după multe alte evoluţii esenţiale pentru întregirea naţiunii române". Iar asta e chiar culmea: "Odată cu Marea Unire, poporul român şi-a câştigat dreptul la autodeterminare, un act de dreptate binevenit al istoriei noastre". Păi atenţie că preşedintele a zis dimpotrivă, că autodeter­minaţii, că neutrii, că naţionaliştii… Iar asta chiar doare: "Poporul, teritoriul şi suvera­nitatea au rămas de atunci pilonii de bază ai statului român. (…) Împreună, românii şi-au apărat teritoriul şi suveranitatea. Împreună au alungat regimurile totalitare care ne-au întunecat istoria timp de jumătate de secol". Ups. De mai multe ori ups, ăsta nu mai e discurs e deja îndemn, în contextul actual de anti-suveranitate, anti-popor. Mai ales faza cu alungarea regimurilor totalitare. Mi-e să nu se sesizeze cineva, ca la apelul pentru pace al lui Dâncu. În fine şi Papa a avut un apel la fel, dar nu a putut fi demis de la Bucureşti şi nici trimis să răsfoiască revista presei, că noa… 

Joi, 1 Decembrie 2022 – ministrul

Mediului şi vicepremierul:

nimic, că sunt de la UDMR

Ministrul (pe bani româneşti) al Mediului din Guvernul României, Tanczos Barna, nu a postat nimic de Ziua Naţională a României. Păi pe 30 a postat ceva despre reciclare, pe 2, adică azi despre cai lipiţani şi ieri, pe 1, a postat nimic. La fel VICEPREMIERUL Guvernului ROMÂNIEI, Kelemen Hunor, nimic pe facebook de 1 decembrie, doar ceva în maghiară cu sigla UDMR care, fiind în maghiară iar limba oficială a României fiind româna, nu mă interesează. Bun, înţeleg atitudniea maghiarului ne-ministru, ne-diplomat, şi ne mâncâtor de bani din bugetul României, crescut în spirit naţionalist şi izolaţionist de ne-simpatie faţă de valahii împuţiţi, barbari şi ticăloşi care au rupt bunătate de Ardeal de la Marea Ungarie. Îl înţeleg să nu zică nimic de ziua aceasta şi să fie trist în sinea lui. Aşa a fost învăţat, aşa a învăţat, aşa chiar îi place. Nici eu nu ţopăi de bucurie pe 15 martie (deşi urez prietenilor maghiari, DOAR prietenilor). Da, am prieteni maghiari. Care au scris mesaje frumoase de 1 decembrie şi culmea, ne-festiviste şi cu care am rezonat. Dar tati, aici, la aceşti oficiali, e vorba că ei trăiesc din banii României şi implicit ai mei. Deci măcar o cobărâre de la aroganţa aia frustrată, că vorba aia, funcţionezi pe banii românilor. 

Şi ceva simpatic: Liga Albanezilor din România "transmite tuturor românilor cele mai calde urări cu ocazia Zilei Naţionale a României! Statul şi poporul român au acor­dat dintotdeauna un sprijin important Albaniei şi comunităţii albaneze din România, iar pentru acest lucru mulţumim, suntem recu­noscători şi ne bucurăm împreună la ceasul acestei mari sărbători. La Mulţi Ani, România! La Mulţi Ani, Români!". USR, la fel, urează românilor: "La mulţi ani români. La mulţi ani România", Hoo cu tata că rupeţi poarta şi
n-are bani să facă alta, e vorba de una din celelalte USR-uri: Uniunea Sârbilor din România (cu care am şi votat la parla­men­tare). Că mai e un USR, Uniunea Scriitorilor din România. Apropo de USR, Cătălin Drulă a scris şi el că "România a fost făcută de oamenii care n-au stat deoparte şi au pus cărămizi pentru viitor. Şi că "Patriotismul înseamnă să ne uităm în ochii copiilor noştri şi să le putem spune că am făcut ce am putut mai bine pentru lumea lor.". Aha, deci pentru o fantasy "lume a copiilor", nu pentru ţara România. Că cine e cu ţara e evident izolaţionist, suveranist, şoşocar, haurist şi putinist şi etc. Ei, la patriotism aici l-a tăiat de câteva ori Dan Barna, mai ales graţie galeriei foto. "La mulţi ani, România! La mulţi ani români, oriunde vă este sufletul şi vă poartă paşii de Ziua Naţională!".

Joi, 1 Decembrie 2022 – ce au zis alţii

Cea mai la inimă mi-a fost urarea de la Asociaţia Retromil (axată pe istoria militară a României): "Gata! A venit şi ziua aia în care am montat tricolorul la geamurile maşinii, am distribuit pe pagina personală colaje kitsch-oase luate de pe net, compozi?iile alea în care sunt băgate ca într-un butic de gară cafeluţe, tricolor şi un "Doamne Ajută!" (vezi comentarii). Astăzi suntem patrioţi de parcă am fi pe trendul toamnă – iarnă, un fel de feşăn imbecil care mâine va merge în acelaşi neant în care dispare, a doua zi după Crăciun, pseudo-creştinismul pe care îl simulăm când, cu banii în cont şi apropiaţi care n-au de-o pâine, ne îndemnăm unii pe alţii "să fim mai buni…" Stai relaxat, române! De mâine îţi arunci ţigara pe geam la fel ca înainte, doar nu şi-oi pângări frumuseţe de scrumieră din maşină"… Ei, da. Aşa se procedează. Nu vă faceţi partid să candidaţi?

Vineri, 2 decembrie- a doua zi după…

Ce am ratat: pe 30 decembrie de Ziua Republicii, defunctă sărbătoare comunistă, Raed Arafat a fost decorat. Cine zice asta? Chiar el, limitând comentariile, că aşa e în lumea liberă când lucrezi la stat: bagi cenzură. Zice aşa: "Am fost extrem de onorat si emotionat (scrie ca mine, fara diacritice, n.n.) sa primesc astazi decoratia "Steaua Roma­niei" in grad de "Cavaler", o distinctie ce mi-a fost inmanata de Excelenta Sa Presedintele Romaniei, domnul Klaus Werner Iohannis. Pentru mine, aceasta decoratie reprezinta un indemn puternic pentru a continua, alaturi de colegii mei, munca depusa in serviciul tarii noastre si dezvoltarea sistemului integrat de urgenta, devenit deja un model recunoscut pe plan international. Totodata, vreau sa adresez multumirile mele domnului ministru Lucian Bode pentru increderea acordata si pentru faptul ca m-a propus pentru aceasta prestigioasa si onoranta decoratie!"

Deci v-aţi prins de filieră: Bode a propus, Iohannis a dat, Arafat a primit. Într-adevăr este de decorat aplicarea certificatelor verzi şi a restricţiilor aiuristice. Deci Arafat are, conform distincţiei primite, automat, un grad de căpitan. Are voie să participe în tribuna oficială, la Ziua României "sau la diverse alte aniversări şi comemorări", atât la Bucureşti cât şi oriunde în ţară, unde ei, decoraţii, au prioritate. Deci dacă aveţi o expoziţie, un vernisaj, ceva, o deschidere de magazin, o asfaltare terminată, nu ezitaţi să apelaţi. A, mai poate participa la recepţiile preşedintelui cu prilejul Zilei Ordinului, oau ce tare, aşa-i că te oftici? Mai au loc de veci plătit de primărie, un loc "special" zice legea. Bine aşa.

Şi noi am fost extrem de onoraţi şi emoţionaţi când nu ni s-a permis să circulăm, când murea lumea în zona eroică de la scurtcircuite tratate la modul "nu e treaba mea", când ţi se cerea certificat să mergi să-ţi plăteşti taxele la primărie ori să cumperi papuci. Şi mai ales, repet, nu am uitat, nu vom uita şi nu vă vom uita.

E vineri, în mod normal zi normală de lucru ("nu se admite nicio învoire", cum spune şeful nostru de secţie în ajun de sărbători sărbătorite prin muncă; devenit ulterior mare patron), dar în oraş e o linişte uluitoare, de zici că toţi au petrecut de 1 Decembrie mai dihai decât de Revelion. Ştirea zilei e că în Baia Mare unii au tăiat porcul pe bloc. Ei acum pricepeţi de ce vrea Transilvania să se separe de România? Din cauză de civilizaţie, neică! În rest, Ciucă şi Aurescu (Aurescu adică ministrul de Externe), au salutat poziţia Olandei privind România-Schengen. Tot timpul mă amuză exprersia asta "a salutat". Adică zici "salut, fă poziţio ce mai face mă-ta, ai tăi sunt bine da găinile voastre mai oo?" Păi ştiu că saluţi pe cei care au decis poziţia, nu poziţia, mama ei de limbă de lemn. E ca şi când ai mulţumi ciorbei de burtă în loc de bucătarului care ţi-a gătit-o. Alte ştiri nu prea, că-s cam scremute. În rest, război în Ucraina, Iohannis şi Miţotakis au "abordat provocările actuale" şi UE a plafonat preţul petrolului LIVRAT DE RUSIA. Adică război-război, da' bisnisu e bisnis. Luăm măsuri împotriva Ru­siei, facem spume la gură, cerem embar­gouri şi măsuri anti-, dar primim petrol de
la ei. Şi când am spus că e suspect cu conflictul ăsta, m-aţi făcut conspiraţionist. A, Ilie Năstase a apărut iar în uniforma aia albă de general la Constanţa, de 1 Decembrie şi a ieşit cu scandal. Păi aşa nu înţeleg de ce nu am avea şi noi, foştii soldaţi, dreptul de a purta uniforme la ceremoniile militare. Că am suportat destule şi pe destui în timpul cât am servit patria. Ia să vedem, deci sergent la liberare, patru ani facultă adică sublo­cotenent, plus vechimea, plus că m-am ocupat de armată în presă cam 20 de ani, acum pot fi, liniştit, maior în rezervă-retragere, asta ca să fiu modest. Plus că sunt şi tuns scurt şi stă bine chipiul pe cap, sau boneta.

Că am văzut că au dat pe la teve pentru a infinita oară filmul "Mihai Viteazul" de Sergiu Nicolaescu (cam varză cu acurateţea istorică dar exelent film patriotic), mi-am zis "ia să vedem noi cum arată cîmpul de luptă unde de două ori s-a luptat pentru Unire, o dată la 1599 şi a doua la 1916? A, da, ştiu, "care câmp". Păi ăla pe unde mergeţi la Dedeman şi la Auchan. Unde se plantează blocuri de dragul de a avea blocuri că de la blocuri pică banul, deci cu cât mai dese cu atât mai multă bucurie la primărie.

Mă gândesc că alte ţări au făcut muzee dîn câmpurile lor de bătălie, cu cine s-or fi bătut ele pe acolo. Ei bine aici s-au bătut o dată, Mihai Viteazul cu armata sa de valahi, sârbi, secui şi cazaci cu armata transilvăneană de maghiari, saşi şi valahi maghiarizaţi a lui Andrei Bathory. De precizat că Mihai Viteazu a luptat în numele împăratului Germaniei, nu al Unirii şi independenţei Principatelor române. Oricum, aici, într-o bătălie cu multe victime, Mihai a ieşit victorios şi NU a mers la Sibiu să mănânce la nuştiucare restaurant din centru (cum se laudă ei), ci a ocolit oraşul şi a mers spre Alba Iulia. Locul unde se spune că au fost îngropaţi morţii bătăliei este acea "Movila lui Mihai" sau cum spun saşii, "Movila Turcilor" (Türkenhügel").

Apoi s-au bătut la 1916 aici armatele române cu cele austro-ungare, apoi şi cu cele germane, în Bătălia Sibiului, unde au făcut prostia enormă de a nu ocupa oraşul care era abandonat aproape complet. În memoria acestor eroice fapte petrecute, avem Movila cu o troiţă frumoasă, nişte şanţuri lăsate de biciclişti şi motorişti, un loc unde se spune că se mai ţineau curse de maşini (acum nu ştiu, sunt mai multe camere de supraveghere decât dacă ar fi cel mai militar obiectiv din ţară, ar fi chiar culmea, dacă nu e aşa, să fiu contazis), coşuri de gunoi cu gunoaie în jur, un bloc în construcţie aşa, în mijlocul câmpului, semn că acolo vor puia mai multe, de unde se auzea muzică belea de petrecere, o parcare neoficială pentru tirişti, un loc unde se adună băieţi cu maşini de ai impresia că se conspiră ceva pe acolo. În rest, copaci toaletaţi cu drujba ca la Sibiul Verde pe la Avantgarden, spaţii de închiriat la blocul nou, gunoi mult şi o dovadă a veşniciei valahe pe aceste plaiuri, o turmă de oi spre Arhitecţilor. Şi mult noroi, că-s şantiere acolo, domnule, se construieşte şi se lucră. Ce mutră va face Vitez MIhaly şi ai săi căpitani dacă şi-ar revedea "locul de muncă"?. Dar cum îi vei explica că cei care vorbesc singuri pe stradă cu voce tare nu sunt nebuni deşi dau din mâini?

Ei, azi a fost zi normală de lucru cu program de libere. Ciudat. Seara străzile erau pustii. Ori o fi fost meci, ori au plecat sibienii în localităţile natale.

Sâmbătă, 3 decembrie –

zi normală de weekend

Da, deja intri în normal, după atâtea libere (la alţii) acum sunt liberele "tradiţionale". Traficul şi-a revenit la anormalul cotidian. Aud veşti uluitoare de pe frontul Ucrainei. Zelenskii a interzis Biserica Ortodoxă! Stau şi cuget, mă gândesc cât este posibil asa ceva într-o ţară destul de ortodoxă. Şi aflu că, aşa cum m-am obişnuit, treaba e pe la mijloc. Adică Zelenskii nu a interzis ortodoxia. Ci doar Biserica Ortodoxă Ucraineană care "ţinea" de  Patriarhia Moscovei. Aha. Un comunicat al unei organizaţii numite "Centrul pentru Comunicaţii Strategice" din cadrul "Ministerului Politicii Informaţionale", citat de ştiri pe Surse spune că "Biserica Ortodoxă Ucraineană trebuie să demonstreze că nu are nicio legătură ecleziastică şi canonică cu Patriarhia Moscovei". Foarte interesant este însă că Biserica Ortodoxă Ucraineană care ţine de Patriarhia Moscovei ori a rupt legăturile sau le va rupe, în funcţie de surse, cu Biserica Rusă (adică unele surse spun că a rupt, altele că va rupe în mai). Taman din cauza războiului Rusiei şi a susţinerii ei, a bisericii faţă de el, războiul. Mai există o biserică ucraineană, autocefală subordonată Patriarhului Ecumenic al Constantinopolului. Adică la ei e mai încurcată treaba decât la noi, că au două biserici ortodoxe. În altă ordine de idei, bisericile, oricare ar fi ele, ar trebui să încurajeze pacea, nu războiul, ne-uciderea, nu uciderea, indiferent de motive geopolitice sau doar politice. SĂ NU UCIZI, scrie la Porunci.

Val de cerşetori pe Mihai Viteazu. În faţă, la magazinul italian, aceeaşi bătrână în postura aplecat-în genunchi. Ceva mai încolo, două tinere, una cu un copil, alta fără, pe scările de la Trans Agape. Pe lângă ele, o maşină de poliţie umbla lejer, fără prea multe griji, că era OK totul. Când mă întorc dinspre Piaţa Aurel Vlaicu, toată struictura milogească se schimbă brusc, în sensul că îşi iau jucăriile şi pleacă, la semnalul dat de un individ cu alură de fals călugăr (barbă, pleată, haine lungi, ceva pe cap). Ceva mai spre inter­secţia cu Iorga, o alta îmi strică o conversaţie milo­gindu-se şi ea pe tema cât de fericit să-mi
fie Crăciunul şi Anul Nou, O hâşâi destul de dur şi pleacă ceva mai încolo, să fure dintr-un container din acela de băgaţi voi haine pentru săraci crezând că ajung la ei. După câtva timp, văd formaţiunea completă din capătul lui Mihai Viteazu, la Super­marketul-ul din capătul celălalt (nu zic numele să nu mă acuze că le atentez imaginea, de parcă eu atentez la ea). Cele două la intrare, bătrâna ceva mai încolo, vizavi de parcare. Mi se pare că o văd şi pe căutătoarea din containere în staţie la Rahova (sau poate mă înşel, era cam aceaşi "uniformă"), cu o geantă din aia model puşcărie burduşită cu ceva, trăgând din ţigară şi vorbind la smartfon. Bine, bă! A, că aproape în fiecare weekend e acelaşi meci pe Mihai Viteazu? Şi nu, nu vreau să aud aia cu ce face poliţia locală şi la ce folosesc camerele de supraveghere. Păi camerele alea ne supraveghează ori pe noi (dacă o fac, da-s cam ţepene în decor), ori nu supraveghează, nu au treabă cu răufăcători sau alte chestii. Că ne-au împânzit cu ele de summitul ăla al vietzi, de ziceai că sibienii sunt o naţie de terorişti şi atentatori iar Sibiul ar fi fost un fel de Ulster. Apropo, în Marea Britanie e un protest uriaş împotriva măririi facturilor. "Dont' Pay" e sloganul. Este implicată şi societatea civilă. În România, societatea civilă nu mai văvedem nimic, de rezistat mai rezistă nula, că nu e ordin pe unitate de protestat.

Seara, observ că mulţi dintre localnici
şi-au tras deja becuri festive. Până la Crăciun mai sunt 12 zile. Pe străzi e o linişte uluitoare, de zici că a dat subit lockdownul peste sâghieni. Explicaţia o văd la un geam de unde luminează color un ditamai plăsmăul: păi e meci, frăţioare! Aha. Bine. Nu câ eram mare fan fotbal înainte, dar de când se face coregrafie politică pe teren, nu-mi mai vine să mă uit nici atât. Mâine e duminică, tot zi liberă. Şi e deja 4 decembrie. Cred că deja a trecut puseul de mândrie că noi suntem români şi că moldoveanul şi munteanul sunt fraţi buni cu ardeleanul şi s-a revenit la cotidian.

 Despre duminică, 4 decembrie, nu mai spun nimic, că e zi liberă oricum. Parcă văd luni cum e plin de postări ale obosiţilor de la atâta minivacanţă cum că, vai, iar e luni. Probabil casieriţa de la supermarketul din mall care a lucrat până duminică seara, se sparge de râs. Lasă, e o nouă săptămână, că văd cum alergaţi după dulciuri şi jordiţe "de Moş Niculae…"