Avem un caz de câini care au ATACAT, DIN NOU, şi au ucis, DIN NOU, oameni, în locuri unde nu ar fi trebuit să existe câini lăsaţi liberi, individual sau în haite, vagabonzi sau semiproprietate ori pro­prietate a cuiva. Adică pe domeniul public. Pe trotuar, pe stradă, pe cărări de munte, pe câmp, pe dealuri, prin văi, la munte, la mare, la câmpie, prin oraşe şi pe sate, pe oriunde omul are dreptul de a umbla nestingherit şi fără frica de a-i sări în cap, de nicăieri şi de oriunde, o haită de hăuitori patrupezi care îl socotesc o dată, duşman, şi a doua, sursă de hrană. Cine e vinovat în afară de câine care, vorba aia, e un animal fără conştiinţă? Ia să vedem.

"A fost nevoie să moară oameni" Din nou 

Mai ştiţi cum a spus Iohannis după incendiul cu victime de la Colectiv? "A fost nevoie să moară oameni". Cam câţi mai e nevoie să moară pentru ca totuşi să se facă ceva împotriva haitelor de câini vagabonzi care atacă oameni şi animale, aceasta dincolo de povestioarele şi postările patetico-lacrimogene cu cuţu-cuţu cel blând cu ochii plângăcioşi care nu vrea neam ca tu să-l eutanasiezi?

DA, a fost nevoie să moară iar oameni. Acum zece ani a fost copilul Ionuţ, a cărui moarte a fost înconjurată de indiferenţă din partea autorităţilor, ba chiar de isteria unor activişti pro-câini (mai ştiţi pancarta cu "Who the f***k is Ionuţ"?). De atunci au mai fost zeci, sute, mii poate de cazuri de oameni atacaţi de câini, sub ochii nepăsători ai celor răspunzători, de la proprietari la primării şi alte asociaţii de persoane.

Acum mai marcăm o nouă victimă: Ana Oro? Daraban, UCISĂ de una sau mai multe haite de câini undeva la margine de Bucureşti. Pe lângă ea, la Roadeş – Braşov, un alt om a fost atacat şi ucis de câini. Şi hai să lăsăm poveştile pentru proşti că el, câinele, cunoaşte sufletul omului şi nu-i atacă decât pe cei răi. Ăştia atacă şi atât. Poţi scăpa cu fuga sau doar cu pantalonii rupţi sau doar muşcat. Numai că uite că mai mor oameni. Şi la Colectiv au murit oameni şi s-a umplut strada. La oamenii ucişi de câini nu se umple strada, nu se strigă "vrem spitale nu catedrale" sau "demisia Daniel", nu trebuie să cadă guverne, nu poţi nici măcar da vina pe popa pentru că spitalele merg prost şi că sunt biserici. Nici chiar pe Putin nu-l poţi învinui, ca de altfel nici să arunci beleaua pe schimbările clima­tice (ca în cazul atacurilor din SUA) sau pe amprenta de carbon. Deşi vina este, până la urmă, a unora care puteau să prevină dar nu au avut chef să o facă. Nu s-a prea cerut demisia primarului de Sec­tor 6 sau a primarului general al Capitalei, evident din simplul motiv că sunt din par­tidele care trebuie, că de era de la cele­lalte, uitau de plagiatul lui Bode şi um­pleau facebookul cu "… trebuie să plece". 

Aşa, se fac ceva valuri în presă, se mai scrie câte ceva aşa cum scriu şi eu acum, durerea în fund continuă, câinii se înmulţesc, iubitorii necondiţionaţi ai patrupedelor o vor arde cu dar ce căuta pe acolo omul că locul e proprietatea câinilor vaaaaai săraciii, şi treaba va rămâne cum am stabilit. Că nu e ca la Colectiv, să dai vina pe popa sau pe Ponta, ci e ca la Primărie, unde nu mai poţi da vina, în cazul ăsta, nici măcar pe Firea. Sau pe Bode că a plagiat.

De ce sare câinele la tine

Până aşteptăm mult şi bine explicaţii de la cei implicaţi, că, uite, e amuzant (chiar dacă e trist şi macabru) să vezi cum îşi pasează instituţiile plătite să aibă grijă să nu îţi sară câinii în cap răspun­derea, de mai bine le-ar lua la naţionala de fotbal că ar face treabă mai bună decât fotbaliştii, mai bine le dăm noi aici.

De ce sare câinele la tine? Nu trebue să fii şcolit de vestici ca să ai cele două motive clare. Primul e teritorialitatea. Câinii au teritoriul lor, pe care-l consideră al lor şi pe care-l păzesc. Cine intră pe el este intrus, duşman, ocupant şi trebuie atacat sau alungat, dar mai bine atacat. De la enervantul ăla de sare la picioarele tale şi latră ca un tembel de după o poartă lăsată deschisă într-o zonă de case până la marile haite de pe câmp sau la "ciobăneştii" de stână care te fac praf şi sunt teroarea a tot ce e fiinţă vie, e vorba de teritoriu. Teritoriul lor. Dacă ei consi­deră că tu eşti duşman, e gata. Te atacă.

Al doilea motiv este simplu: foamea. Sunt câini abandonaţi. Ai nimănui. Nu au ce mânca decât ceea ce apucă, de pe unde apucă. Până când realizează că pot procura hrană atacând. Astfel, în haite, mai ales cei din zonele extra-urbane, ucid tot ce le pică în cale: păsări mari, pui de animale, animale, OAMENI. A, să zicem că le dai de mâncare. Felicitări, nu te vor mai ataca de foame, ci doar că le-ai încălcat teritoriul. Adică tot aia.

Se poate mai clar? Nu sunt poveştile alea stupid-telenovelistice că el e bun şi vede sufletul omului (deşi, ca instinct, are totuşi ceva în el care dă alarma sau ţine minte dacă l-ai atacat) dar se dă doar la omul rău. Nu sunt poveştile nemuritoare că sar la om doar dacă "sunt provocaţi". Provocarea lor este existenţa ta în zona considerată de ei ca fiind a lor.

Despre cum nu e sigur să umbli din cauza câinilor (poate cu excepţia centrului)

Au fost odată nişte vremuri în care, copil fiind, puteai hălădui pe câmp, în afara oraşului, fără a fi în pericol de a te lua în colimator o haită. Au fost odată nişte vremuri în care cartierele de case nu îţi dădeau senzaţia că ai nimerit în mijlocul unei stâni. Au fost odată nişte vremuri când puteai trece pe lângă o fabrică sau fostă fabrică fără teama că va sări vreun câine la tine de după poarta 1 sau 2, sub ochii miserupişti ai pazei. A fost o vreme când cartierul avea câinii lui vagabonzi puţini, cunoscuţi, hrăniţi de toată lumea şi adoptaţi mai ales de copii. Uite, noi îl aveam pe unul Costică, un gigant (sau aşa îl vedeam eu atunci, că eram mic), care "făcea" zona Căii Guşteriţei spre Laminorului şi Şerpuită. Iar dacă vă scormoniţi memoria, fiecare aveaţi un căţel al străzii favorit. Nu ştiu, parcă şi câinii erau altfel. Chiar şi când săreau la tine, păstrau o anumită distanţă, nu săreau să te muşte dacă stăteai pe loc, iar dacă aveai răbdare, în 15-30 de minute plecau şi te lăsau în pace. Şi spun asta din propria experienţă. Dar de o vreme încoace, poate la fel ca şi specia umană, au luat-o razna. Nu mai e sigur cu ei. Nu mai eşti tu sigur pe nicăieri.

Mai ştiţi cum era acum peste 10 ani la Sibiu? Plin de haite? De ţi-era frică să-ţi duci căţelul tău la plimbare că risca să fie făcut bucăţi de cum ieşeai din bloc? Pe vremea când la urgenţe era ful de oameni muşcaţi ba pe stradă, ba în faţa casei, ba când urcau la autobuz? Când se plimbau câinii pe şosea ziua sau mai ales noaptea de ziceai că sunt la paradă? Era sub ocârmuirea primarului Klaus Iohannis. Trebuia să slalomezi de pe o parte a trotuarului ca să nu te intersectezi cu cuţu-cuţu ăia total neprietenoşi, trebuia să ai grijă să nu cumva să alergi după ceva (om, autobuz) că se luau ciotcă după tine şi te rupeau? Când pe Bălcescu erau tot atâţia câini câte terase? Nu spuneţi că nu a fost aşa, că vă trântesc două pagini de ziar poze pe câte două coloane numai cu câini vagabonzi prin Sibiu.

La un moment dat s-a mai liniştit situaţia, dar acum vâd că se încearcă revenirea la "normal". Câinii fără stăpân reapar la Sibiu. Ce facem? Luăm măsuri sau suplimentăm posturile la Urgenţe că aia e, n-ai ce face? Sau poate mai tăiem nişte copaci, că e soluţie universală la orice, nu?

Dacă mergi printr-un cartier de case ca Lazaret, Ştefan cel Mare, Poplăcii sau Dumbrăvii, aproape de după fiecare poartă te hăuie un câine. Asta în cel mai fericit caz. În cel mai nefericit, poarta este des­chisă şi "cel mai bun prieten al omului" îţi sare la picioare. Că omul-proprietar e milos, mai lasă deschis să mai vadă şi căţelul lui frumuseţe de stradă reabilitată pe fonduri. Dacă mergi pe stradă, mai vezi câte un piţi masculin sau feminin, cu ditamai viţelul de luptă, de regulă pitbull, fără botniţă, că poate-poate sare la cineva şi ajunge stăpânu-su celebru. A, mai ştiţi despre copilul atacat de un câine de luptă lăsat liber, în Parcul Cetăţii? Foarte bine, nu uitaţi, că nu se ştie. 

Prin Sub Arini ce să mai zic, e locul unde fiecare îşi duce câinele la relax, FĂRĂ BOTNIŢĂ şi fără lesă, că e mai palpitant. Dacă vrei să o iei spre marginile oraşului, ai alţi câini, de la fabrici, autobaze, depozite. Cărora le eşti automat duşman. Uite aşa mi-am întrerupt eu o pimbare liniştitioare prin zona Obor, de la o gaşcă de câini de la un atelier auto. Uite-aşa nu îmi vine să urc până la monument la Guşteriţa, că şi pe acolo nu e sigur ce câini sunt pe drum. Apropo, mai ştiţi de copilul lovit de maşină pe Coandă, pentru că a fugit de un câine care l-a atacat ieşind de la o fabrică din zonă? Iar Primăria a spus că nu are ce face că virgulă câinele era pe proprietate privată? A, mai ştiţi zecile de oameni din Arhitecţilor atacaţi pe la Seviş de "câini ciobăneşti"? Păi să mai ştiţi.

De unde vin câinii fără stâpâni? De la stăpâni

Câinii fără stăpân, de stradă, de parc, de oraş, de câmp, de societate comer­cială, de orice loc unde eşti atacat de ei, nu au picat din neant. Nu au fost teleportaţi, nu au apărut aşa, ca păsările conform evoluţionismului. Câinii fără stăpân au sau au avut stăpân. Care, să zicem, i-a aruncat de mici undeva pe un maidan sau pe câmp, să moară, după ce le-a fătat căţeaua din dotare. Sau au la fermă sau prin curte sau la stână prea mulţi şi se gândesc să le facă o excursie dus la Sibiu & împrejurimi, unde îi debarcă pe la Şelimbăr sau pe după Viile Sibiului. Sau au fost daţi peste gard de gospodarul de la casă şi abandonaţi pe undeva, că ce e dincolo de poartă ţi se rupe, "că nu-i al nyeu".

Te pot ataca şi câinii cu stăpâni. Ciobăneştii de la oi au stăpâni al căror hobby e să li se rupă că javrele lor atacă drumeţi sau alergători. Câinii "paznici" la tot felul de ogrăzi cu SRL sau SA în coadă, au şi ei stăpâni, sunt întreţinuţi de paznici şi de "colectivul de oameni ai muncii", pe post de alarmă şi sistem antifurt bio-eco şi sar la tine dacă nu treci pe trotuarul celălalt, sau dacă ai neşansa să dai în plimbarea ta de un fost CAP sau SMT-SMA semiabandonat, pe la un sat.

Deci nemaiexistând specia de câini sălbatici ai nimănui din start, ca cerbii sau cocoşul de munte, actualii câini sălbăticiţi au avut stăpâni. Care ori s-au dispensat de ei şi i-au lăsat să se descurce singuri, ori le acordă doar deplină libertate de manifestare. Libertate care include şi atacarea oamenilor. Dar cine îi apără pe oameni?

Chiar aşa, cine îi apără pe cei atacaţi de câini? Nimeni

Dacă un om loveşte un câine şi mai e şi filmat pe deasupra, gata, scandalul e garantat. Ştirile urlă mai rău decât dacă ar fi fost vorba de un nou masacru al creştinilor prin Nigeria (ăla îl trec la "şi altele", fiind vorba de creştini). Apoi poporu' oripilat nu mai poate de revoltă online, nu mai scoate agresorul din "brută", "om fără inimă", "criminal", "ticălos", îi urează toate alea de la moarte în chinuri în sus, başca se mai trezeşte şi cu dosar pentru "violenţă împotriva animalelor" (de la trei luni la un an sau amendă). Dacă e însă invers, deja se schimbă situaţia. Ba că victima e de vină, că ce căuta cu bicicleta, pe jos, să alerge să meargă încet, să umble afară din casă, ba că ce căuta în oraş sau în România, ba că de ce s-a născut. Ba că nu mai e loc în adăposturi şi asta e, descurcaţi-vă, uite câteva sfaturi despre cum să nu fii muşcat mortal ci doar aşa, de o spitalizare. Ba că who ză fac is victima raportată la sărmanii cuţu-cuţu ăia care plâng în afişe. Şi tot aşa, ba că Primăria, ba că ecarisajul, ba că proprietarii care abandonează, numai să laşi haitele în pace că te atacă doar oameni cu inimă de câine.

Dacă pomeneşte cineva de euta­nasierea câinilor AGRESIVI, apoi gata, eşti egalul marilor criminali în serie şi în paralel ai lumii. Dar aş vrea ca toţi iubitorii aceştia necondiţionaţi sau condiţionaţi de fonduri, să participe, moca şi în primul rând, la ce va face o haită de câini luaţi de pe viran dacă, prin absurd, cineva şi-ar lua răspunderea şi riscul să-i prindă şi să-i aducă la adăpost. Şi să pună pariuri în câte minute ar mătrăşi ăia orice vietate-câine din "locuinţa" în care au fost cazaţi. Apoi să-i ia să-i adopte şi să-şi tragă selfie cu ei.

Deci stai liniştit, omule, dacă te atacă vreun câine eşti singur, nu te ajută nimeni. Şi până faci proces proprietarului sau primăriei şi până îl câştigi, nu merită osteneala.

Apropo, la Bucureşti asta cu ordinea în câini este atribuţiunea unei anume ASPA, adică  Autoritatea pentru Supra­vegherea şi Protecţia Animalelor, la nivel de
Primă­ria Capitalei. Conform presei "centrale", ASPA a avut un buget anul trecut de peste 17 milioane lei. Directorul ASPA are un salariu de aproape 17 mii pe lună (!!!) cel de bază, la care se adaugă un spor de condiţii vătămătoare de muncă (la un director, da) de aproape 1500 lei. Deci merită să fii atacat de câini la Bucureşti.

Nu vei vedea o atitudine gen "Colectiv" cu privire la cei ucişi şi atacaţi de câini

"Oamenii au aşteptat ca cineva să îşi asume răspunderea, să apară acea responsabilizare politică. Majoritatea oamenilor politici nu au înţeles aceste cerinţe decât foarte târziu. Nu pot ignora voinţa poporului. Acele accidente s-au produs deoarece legi şi norme au fost ignorate". Asta spunea Iohannis în perioada Colectiv când, aşa-i că vă mai amintiţi, o combinaţie de neatenţie, nepăsare şi alte boli ale administraţiei locale, generale şi nu în ultimul rând ale societăţii româneşti, a lăsat curmate nişte vieţi de tineri.

Şi tot NU la fel ca atunci, nu veţi vedea demisii la nivelul care trebuie, deşi în alte state ăsta ar fi fost primul lucru, dar la noi întâi te uiţi la banii ce ţi-i iei ocupând funcţia şi realizezi că "demisie de onoare" e ceva stupid atâta timp cât tu poţi trăi bine în continuare pe post. La fel cum NU veţi vedea oameni în stradă pentru dreptul cetăţeanului de a se deplasa ne-atacat de câini, sau pentru a cere justiţie în materie de deţinut câini tu ca om sau ca firmă sau ca altă structură a statului.

Nu veţi vedea colecţii de lumânărele, ca în noiembrie 2015 în Piaţa Mare. Nimeni nu va da nici măcar vina pe popa, pe BOR, pe Patriath, aşa cum a fost la Colectiv, unde anumiţi "civici" şi activişti care parcă abia aşteptau (sau chiar abia aşteptau? Pancartele de la Bucureşti erau făcute prea la fix penru un protest "spontan") au avut cinismul de a profita de victime pentru a-şi arunca în public agenda.

Hai să ne amintim cum la Sibiu atunci, la catargul din Piaţa Mare devenit me­morial al victimelor, pe lângă textuleţele alea copy-paste cu catedrale şi fraţii care mor în spitale, a apărut una cu "Guvern tehnocrat", asta înainte de a fi vorba de aşa ceva. Dar, vorba preşedintelui tot de atunci, ca şi la Colectiv, "Dacă s-ar fi respectat legile, niciunul nu ar fi trebuit să moară". A, există vreun ONG pentru protecţia oamenilor împotriva câinilor cu sau fără stăpân? Că invers ştiu că există. Aştept un răspuns din partea "societăţii civile". Sau nu.

Pozele sunt de pe vremea când se comemora la greu Colectiv-ul la Sibiu. Ca să vedeţi că şi aici vinovaţii erau exact cei nevinovaţi de tragedie, dar era prea făţărnicie grupa mare. Scuze pentru tâmpeniile ce le citiţi scrise acolo, încercau şi sibienii să copieze Bucu­reştiul şi nu ştiau cum.

Oricum, atenţie când umblaţi prin spaţii libere. S-ar putea să nu fie libere…