Cuvântul Părintelui Arsenie Boca despre cutremure s-a împlinit, în ceea ce priveşte pământul României. A profeţit cutremurul din 1940 şi apoi cel din 1977. Chiar a doua zi, după 4 martie 1977, când cutremurul de pământ care a atins Bucureştiul şi a făcut morţi, răniţi şi clădiri date la pământ, am plecat la Bucureşti trimis în delegaţie de Centrul Arhiepicopiei Sibiului să culeg date şi mărturii şi să le aduc spre ştiinţă celor în drept. Eram pe atunci redactor la Arhiepiscopie şi fiindcă fusesem cu bursă la Sibiu, la studiile de doctorat în Bucureşti, 3 ani, pe mine mă trimiteau spu­nându-mi că cunosc Bucureştiul.

Am mers cu paşii pe la toate locurile unde cutremurul a izbit. L-am căutat şi pe Părintele Arsenie care locuia în cartierul cu străzi ce aveau nume de medici, pe strada Doctor Mihail Petrini, numărul 3. Era acolo şi nu la Dră­gănescu, unde picta bisericuţa cu Hramul Sfântului Nicolae. În scurta convorbire mi-a împărtăşit poziţia creştină despre cutremure şi despre păcatele oamenilor care atrag mânia lui Dumnezeu.

Ulterior, Părintele şi-a agonisit împreună cu câteva măicuţe exilate de la Prislop, o proprietate în Sinaia, chiar sub Vârful cu Dor. Când l-am întâlnit, prin 1979, am avut îndrăzneala să-i zic că a fugit din Bucureşti, de frica cutre­murului, dar şi că munţii se pot cutremura. A râs. Mi-a răspuns că înainte de cutremurul din 1977, proiectase cu măicuţele ce lucrau în Sinaia – un alt grup era în Răşinari, să cumpere o căsuţă în Sinaia pentru că această loca­litate poartă un nume binecu­vântat. Sinaia a primit numele de la muntele Sinai, unde mulţi români au fost în pelerinaj, inclusiv cel care a dat numele acestei aşezări de sub munţi. Apoi s-a construit Mănăstirea Sinaia şi mai apoi, familia regală a construit Castelul Peleş.

Înainte să plece de pe lumea aceasta, Părintele Arsenie, a proorocit un viitor cutremur în Bucureşti şi accentua că ar putea fi îndulcit cu rugăciunile preoţilor şi creştinilor din Bucureşti. Unii au crezut că e un cutremur simbolic în sensul că din porunca dic­tatorilor comunişti au fost dărâ­mate biserici şi mii de case, pen­tru a face loc noului sediu al guvernanţilor, care acum se nu­meşte Palatul: Casa Poporului.
N-am fost vrednic să-mi spună o taină, în sensul că se va zidi pe dealul din spatele Casei Popo­rului, minunata Catedrală a Mân­tuirii Neamului. Dar unor creştinii mai evlavioşi ca mine le-a spus. şi iată că profeţia s-a împlinit. Catedrala este zidită şi Altarul sfinţit.

În 6 februarie, Turcia, prietenă cu Românii, a fost zguduită de două cutremure mari de peste
7 grade pe Scara Richter şi de peste o sută de replici. Sunt mii de morţi şi mii de răniţi, blocuri care au căzut ca şi când au fost din nisip. Le-am văzut cu toţii cum cad, datorită unor reporteri turci care au fost la locul incidentului.

Desigur că şi eu, la fel cu dum­neavoastră, am urmărit emisiu­nile televizate şi comentariile unor specialişti în seismică. Am aflat că sunt acele blocuri cu bulină, în pericol, la un viitor pericol. Nu intru în problemele de construcţie ca să nu se creadă că le ştiu pe toate, dar trebuie să menţionez două fapte legate de această temă. Ca administrator al Bisericii Sfânta Treime din Răşinari, am iniţiat lucrări mari de scoatere a unei ciuperci care a mâncat stranele, podelele şi se hrănea din ziduri, din umezeală, întrucât, cum spuneau bătrânii pe vremea când voiau să construiască biserica, acolo se scăldau bivolii. Deşi în vârf de deal, acolo se află multă apă. Dovadă fiind apa din gropile ce se fac pentru îngropare. Au urmat studii şi apoi realizarea lucrărilor necesare, dar primul studiu a fost făcut de doi geologi, care îşi dorm somnul de veci, şi le pot da numele mai ales că au făcut benevol cercetăriile şi studiul. Este vorba de Ionel şi Letiţia Cruceat, el un răşinărean credincios, iar dânsa era de la lângă Mănăstirea Râmeţ. În toiul lucăriilor, fiul meu Mihai, ce era elev de liceu, s-a urcat pe schele şi aşa l-am sfătuit şi l-am meditat să se facă constructor. Astăzi este un constructor conştiincios şi face lucrări care să stea în picioare. Nu intru în amănunte, dar am construit unde urma să fie o viitoare locuinţă pe Calea Cinsădiei, două coloane în faţa intrării, care urmau să se îmbine la etajul doi. Mă credeam mare constructor, am pus fier-beton de 30 mm şi ciment prea mult că aveam de unde. Ulterior, nu am mai continuat cu acea viitoare casă şi au urmat demolarea, aici este important ce arăt, i-am spus omului cu buldo­zerul că nu le va dărâma. El a zis că o va face pentru că, "Uite deşi sunt groase… – că folosisem ca cofraj butoaie de 200 litri pe care le-am tăiat pe lungime, deci e o grosime mare – … se vede că ai pus mult ciment, să vezi cum ţi le dărâm". Din două lovituri le-a dărâmat. Fierul-beton s-a tăiat ca şi cu laserul. Dar cele două coloane nu s-au sfărâmat, au rămas intacte.

Acum revin la blocurile ce s-au dărâmat la cutremurele din Turcia. Spre deosebire de blocurile lovite de ghiulele şi rachete în Ucraina, care rămân cu scheletele lor, unele blocuri din Turcia s-au distrus, n-au rămas stâlpi, n-au rămas fiare în picioare.

Nu continui, dar am văzut cu ochii mei lucrări făcute cu economie sau mai bine zis cu furăciune. Nu spun unde pentru că nu e frumos. Doar atrag atenţia celor care sunt îndreptăţiţi.

Mai spun doar că acolo unde a fost dărâmată casa cu coloane, ce urma să fie, copiii mei înfrăţiţi cu un dezvoltator sibian cu bani, au construit la colţ de două străzi, un bloc cu acoperiş. Am fost prezent începând de la fundaţie, pentru a nu-i lăsa să facă economie.

Desigur că, despre cutremure ne vorbesc Biblia şi Coranul. Coranul scris de Mahomed Proorocul după anul 600, la inspiraţia şi sfaturile Arhanghelului Gabriel, este cartea sfântă a tuturor neamurilor turco-arabe. Nu comentez acum texte din Co­ran, dar vă spun că m-au impre­sionat credincioşii musulmani turci în timpul acestor cutremure. Se rugau lui Allah, auzeam "Aliluia Allah!" sau "Alarabia Allah!" şi în traducere "Vai Doamne!" sau "Doamne păzeşte-ne", şi mai tare "Allah e mare!".

Bunul Dumnezeu, pe care ei îl cheamă cu numele Allah şi profetul Mahomed să-i ajute în acest necaz.

În Biblie sunt texte despre cutremur sau cutremure, mă limitez la câteva texte din Noul Testament. Domnul Iisus Hristos a fost întrebat de apostoli despre sfârşitul lumii, le-a răspuns cu multă precizie. Evanghelistul Marcu notează: "Iar când veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul. Şi se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împă­răţie, vor fi cutremure pe alocuri şi foamete şi tulburări vor fi, iar acestea sunt începutul durerilor… Rugaţi-vă dar ca să nu fie fuga voastră iarna."(cap. 13, 8 – 9 şi 18).

Iisus însă le dă speranţă apostolilor şi nouă. Tot Marcu notează: "Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece. Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl." (13,32).

Iisus Hristos ne sfătuieşte ca şi pe apostoli: "Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi că nu ştiţi când va fi acea vreme." (13,33).

Şi Evanghelistul Luca ne spune ce a zis Domnul despre cutremure: "Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi; Că acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi curând. Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împă­răţie. Şi vor fi cutremure mari şi pe alocurea foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer vor fi." (21, 9-11).

Matei şi Ioan nu au notat aceste profeţii ale Domnului. Aflăm însă de la Matei ce s-a petrecut când Iisus pe Cruce şi-a dat Duhul: "Catapeteasma templului s-a sfâşiat în două, de sus până jos şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat." (27-51).

Mai aflăm că după Învierea Domnului: "S-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului cobo­rând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca ză­pada. Şi de frica lui s-au cutre­murat străjerii mormântului şi
s-au făcut ca morţi."( cap. 28, 2-4).

Interpretarea corectă a cu­tremurelor şi azi ca şi altădată, pentru noi creştinii ca şi pentru închinătorii lui Allah şi ai profetului Mahomed, trebuie să se facă în spiritul cărţilor noastre sfinte. Creştinii au tâlcuite textele biblice de Sfinţii părinţi, care prin viaţa lor sfântă au primit această putere de a vedea fapte şi lucruri pe care ceilalţi nu le vedem. Ideea principală a acestei interpretări este: credinţa în Iisus Hristos care după cum a spus Sfântul Ioan Apostolul şi Evanghelistul în cartea Apocalipsa: "Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul." (cap. 22,13).

Am căutat în tratatul Părintelui Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, la capitolul Despre crearea lumii, precum şi la capitolul Eshatologia – Viaţa omului după moarte. Nu are un text anume despre sfârşitul lumii acesteia ca macrocosmos. Lasă o taină mare pe acest subiect. Această taină este explicată totuşi prin Învierea lui Hristos şi conse­cinţele ei pentru om şi pentru lume ca şi macrocosmos. El spune: "În creştinism creşterea spirituală a oamenilor e urmată de înălţarea veşnică în infinitatea iubirii personale a lui Dumnezeu, umplându-se tot mai mult de energiile Lui necreate. Existenţa întreagă, începând de la crearea cosmosului, apoi a omului, se desăvârşeşte şi se ţine prin legătura cu Iisus Hristos. În Hristos se întâlneşte timpul creaţiei cu eternitatea. În Hristos se întâl­neşte lucrarea dumnezeiască cu lucrarea omenească." (în Con­vorbirii Duhovniceşti; Ioanichie Bălan, p.115-117).

Aşa cum ne sfătuia Mântuitorul Iisus Hristos şi comenta Părintele Arsenie, să ne rugăm pentru că rugăciunea poate înlătura sau diminua măcar un cutremur.

Nu uităm că în Calendar avem zilele acestea, cum scriam anul trecut, pe Sfântul Vlasie în 11 februarie, care deschide cu puterea lui, cântatul păsărelelor.

Aducem rugăciuni şi un pios omagiu pentru academicianul Răzvan Theodorescu, ce a plecat la Domnul. A luptat în vremea când se dărâma în Bucureşti, precum a putut împreună cu alţi iubitori ai culturii şi Bisericii. După revoluţie, a fost un consilier onorific al Bisericii. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Nu închei într-o notă pesimistă, ci spun să ne bucurăm de zăpada şi gerul care sunt un dar de la Dumnezeu şi prin aceasta omoară microbii, viruşii şi toate gângănile şi desigur fac bucuria noastră, mai ales a copiilor.

Preot Nicolae Streza