A trecut și ziua în care pe unele străzi din centrul istoric al Sibiului nu s-a circulat cu mașina, mai mult, nici nu s-a parcat. Foarte frumos, probabil fiecăruia dintre noi i-ar plăcea să poată străbate străduțele în tihnă, nu în zgomot de mașini, nu ferindu-se de șoferi grăbiți. Ar fi extraordinar să scăpăm de corvoada căutării unui loc de parcare, de noxe și zgomot (mă rog, omul are o capacitate inepuizabilă de a înlocui unele surse de gălăgie cu altele). Toate bune și frumoase, am văzut cum e fără mașini în centru, dacă ne închipuim că am redus poluarea pentru câteva ore să ne fie de bine, doar că societatea în care trăim, noi înșine am deprins de-a lungul timpului obiceiuri, stiluri de viață care fac imposibilă transformarea majorității străzilor în artere pietonale. Auzeam pe cineva spunând că, de fapt, străzile din centru nu sunt înguste cum ar crede cei mai mulți dintre noi, ci noi le îngustăm noi, cu prezența noastră, cu mașinile, mă rog, cu tot ceea ce presupune o așezare urbană dinamică. Asta e, nu ne putem uita la străzi ca la niște haine ”de duminică” pe care le îmbrăcăm doar în zi de sărbătoare. Nu ne putem deplasa din Turnișor în Gușterița, ori la magazinele din Șelimbăr sărind din pom în pom, nu pentru că am disprețui felul în care umblă maimuțele, ci pentru că nu avem infrastructura necesară acestei modalități de deplasare, pe scurt, nu avem copaci. Da, sună foarte frumos îndemnurile la reducerea poluării (inclusiv a celei fonice), dar sunt foarte curios cum își vor căra promotorii așa-ziși iubitori de natură sacoșele voluminoase dintr-un capăt în celălalt al orașului, eventual într-o zi ploioasă. Observăm că e un curent pe alocuri compulsiv în favoarea utilizării bicicletei, doar că acest mijloc de deplasare nu poate suplini întotdeauna tot mai hulita mașină. Revoluționarii cu idei ciugulite de ici-colo nu au soluții sustenabile pentru transportul urban nepoluant și care să nu sufoce traficul (bicicletele, trotinetele și autobuzele electrice nu vor putea acoperi în veci nevoile tuturor sibienilor). Să nu confundăm un oraș de mărime medie cu o activitate industrială relativ mare, cu centre comerciale importante, cu un orășel în care deplasarea e mult mai ușoară și se poate realiza cu bicicleta, cu trotineta, cu microbuzul electric. Nu le poți avea pe toate: e imposibil să locuiești într-un oraș aglomerat, caracterizat prin diversitate și să ai pretenția să te plimbi pe străzi necirculate. Dacă îți dorești așa ceva te muți într-un loc unde găsești liniștea după care tânjești. Societatea s-a dezvoltat în anumite condiții, oamenii au încercat să își facă viața mai ușoară întotdeauna, iar dacă acest lucru înseamnă pentru cei mai mulți deplasarea cu mașina, nu e drept să îi afurisești pentru asta. E foarte adevărat, unii dintre utilizatorii mașinii exagerează și ar fi în stare să intre cu autoturismul în magazin, în sufragerie sau până în clasă pentru a-și lăsa copilul direct în bancă. Iată că, aici se ciocnesc două extreme: unii nu vor să vadă nicio mașină pe străzi, alții ar intra cu ele și la veceu. N-ar fi mai sănătoasă o cale de mijloc, pe care să poată păși toată lumea? Nu de alta, dar pozițiile radicale nu au dus niciodată la ceva bun și, în plus, ne și transformă în ființe intolerante, cu porniri de fiară.