Vinerea mare

…Trec prin Piaţa Rahova aia aproape goală şi mai fac nişte poze, asta pe lângă târguieli. Apropo şi chiar aşa, ce aveţi, cu sărmana piaţă de tot vă luaţi de ea? Că uite că acum mi-am amintit că a trebuit să verific un zvonuleţ cum că aici ar fi roşii din alea speciale de televizor, cu 50 lei kilu. Evident că nu a fost aşa, da, a venit cu o spătămână în urmă cineva cu 40 lei kilu de roşii, dar nu a avut succes, aşa că, acum în perioada post-iarnă, că primăvară nu o pot numi încă, roşiile sunt între 15 şi 35 lei. Şi apropo, legumele de sezon nu sunt roşiile sau castraveţii, ci salata, spanacul, ceapa verde, usturioul verde, urzicile, loboda, şi alte verzituri de care aţi uitat. Precis în august veţi fi uluiţi de cât va costa salata creaţă şi spanacul, că acum nu luaţi, că e prea ieftin. 

Vinerea mare este ziua în care, pământescul şi maleficul au impresia că au învins Divinul. Dacă eşti atent la tot procesul şi la răstignirea Mântuitorului, zici că a fost ieri sau că are loc acum, la modul în care se comportă elitele şi masele vremii. Toate ticăloşiile, manipulările, mânăriile, de la arestarea în secret a lui Iisus ("Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și toiege, ca să Mă prindeți. Ȋn fiecare zi eram la voi în templu, învățând, și nu M-ați prins". (Evanghelia după Marcu) pentru a nu crea revoltă în rîndul poporului, la interogatoriul lui ("Dacă am vorbit rău, dovedeşte ce este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?" – Evanghelia după Ioan), la ameninţări pe adresa legiuitorului Pilat ("Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului"), până la isteria colectivă a lui "Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L!". Nu e schimbat nimic de atunci în comportamentul manipulaţilor şi al manipulanţilor omenirii. Vinerea de dinaintea Paştilor este cea mai tristă zi pentru creştini. Atunci este prins, judecat, batjocorit, răstignit şi omorât pe nedrept Mântuitorul, chiar de către cei pentru care el a venit pe pământ. Ziua în care pământescul învinge, la fel cum Ziua Îivierii este cea în care pămânetscul este învins. 

Evident că noi, creştinii români, avem ceva în plus şi pentru această zi faţă de credinţa adevărat-creştină. "Tradiţia spune" că în Vinerea Mare nu se prepară mâncare pentru Paști. Nu se fac nici lucruri prin casă că, atenţie, se supără Sfânta Vineri. Se mai spune că în Vinerea Mare, Dumnezeu nu ne mai apără pentru că "se deschide o poartă către haos şi întuneric", după cum spune şi Badea Gheorghe. La fel, nu se înroșesc ouă. Sau se înroşesc ouă. Depinde unde citeşti, că unii spun într-in fel, alţii pe invers. Cea mai tare dintre ele este aceea că în Vinerea Mare nu ai voie să mergi la frizer, pentru că moare cineva drag. 

Dan Negru, pe facebook: "Un guru yoghin indian a adunat ieri mii de oameni in București. Dacă spui că mergi la biserică ești retrograd. La guru e cool. O cântăreață cunoscută imi trimite in fiecare dimineața pe whatsap câte o mantră. Când i-am spus să incerce și cu "Tatăl Nostru" m-a privit cu mirare. Eram retrograd. Un prieten are casa ticsită de bețișoare aromate. "Alungă spiritele rele" mi-a explicat. Cand i-am sugerat tămâia mi-a zis că sunt  înapoiat. Ăștia suntem… Cel mai greu e să rămâi tu însuți când toți ceilalti vor să te facă altceva!". E greu dar e şi fain…
Ucraina vrea pace pe perioada Paştilor. Foarte bine, că or mai fi printre ei şi creştini, nu doar războinici. Şi orice război are, teoretic, sau avea, mostrele sale de cavalerism şi onoare şi fair play. (asta până nu au intrat pe fir super-eroii sovietici şi americani). În război se văd cel mai bine exemplele de umanitate şi bunătate. OK. Deci Zelenskii a cerut ruşilor un armistiţiu pe perioada Sărbătorilor Paştilor. Excelent foarte bine. Normal şi corect şi exemplu pentru celelalte ţări ar fi fost ca ruşii să spună "bine, de acord şi haraşo, suntem ambele ţări oortodoxe mai ales noi (că ucrainieni sunt şi romano- şi greco-catolici)". Dar nu. Ruşii au refuzat "pauza de Paşti".   
Ciolacu nu neagă faptul că MiG-urile consemnate la sol de la noi ar putea fi date ucrainienilor. Poate după semnarea păcii, pentru un muzeu al aviaţiei. De vreo săptămână e isterie cu mamă ce preţuri sunt "de PaşTE" de dacă te iei după relatările live ale candidaţilor la Miss/Mister Isterie, în Duminica Învierii majoritatea sărmanilor români mănâncă gem şi pâine de supermarket, de câta sărăcia ce e pe ei. Apoi, în zilele sărbătorii, vom fi sufocaţi, vorba lui Radu Herjeu (îl mai ştiţi, era prezentator la Antena 1 pe când eraţi înnebuniţi după Marius Tucă Show) "despre ce minunății de bucate sunt la pensiunea X sau hotelul Y, cum prepară 345.238 de cozonaci gospodina W, cum și de unde se comandă mâncarea de către bogătașii care nu-și pierd vremea cu gătitul, unde găsești preparate fără gluten, zahăr, grăsimi, ouă, lapte, făină" (…) cam ce vinișor de 34,27 ani merge cu drobul făcut din mielul pe care nu și-l permite nimeni, cam ce n-a mai încăput pe masa vreunei vedetuțe de carton și unde a petrecut marea îmbuibare nu știu ce politician etc".
Tot Herjeu a remarcat că, în Ucraina, nimeni nu se luptă cu conductele de gaze, "oil" şi  antenele GSM, care sunt super-protejate de ambele tabere. Oamenii nu-s protejaţi, dă-i în mă-sa, că-s destui şi de aia e război. Când am spus că acolo e ceva suspect şi ciudat, m-aţi făcut putinist. 

Vineri seara ajung puţin pe la Prohod la biserica din cartier, cea de pe Mihai Viteazu. Lume nu aşa multă. Vremea era frumosă, asta până nu bătea vântul. Îmi amintesc cu nostalgie despre cât de subţirel eram îmbrăcaţi când eram copii şi mergeam la "înconjurat" la Biserica Sf. Nicolae din Lazaret, unde se aduna toată lumea din cartier, de la cei mai evlavioşi la cei mai şmecheri. Alte vremuri, nu ca acum, cu încâlzire globală care e rece. Seara, când scriu, realizez că am încălcat majorilatea superstiţiilor zilei de azi, mai puţin cea cu ouăle şi frizerul. 

Sămbăta de dinaintea Paştilor   

Cei de la Wimbledon arată şi ei cât de întens i-a pocnit Slava Ucrainei. Şi anunţă că ruşii şi belaruşii sunt out din start pentru că de-aia. ATP şi WTA nu au fost de acord cu ideea, dar la pariu că se vor găsi batalioane de valahi experţi în antropologie şi politici post sovietice care vor justifica, cu argumente, că toţi tenismanii ruşi şi belaruşi sunt nişte bestii putiniste care trag fără somaţie şi vopsesc cu LITERA AIA peste tot. În paralel, CTP, cel mai expert în tenis din presă, are păreri despre Noul Testament. Bun, o să mă apuc să scriu şi eu despre trigonometrie şi analiză matematică.
  
Azi caut să stau departe de porcăriile de ştiri. Dar tot mă mănâncă undeva şi seara, aflu de bombrdamente la Odessa, şi de urarae lui Iohannis către noi, ortodocşii: "Miracolul Învierii să ne întărească în credință și să primim Lumina Sfântă cu speranță și iubire. Vă doresc tuturor Sărbători pascale binecuvântate, în armonie, alături de cei dragi!”. 

Asta e acum, în 2022: binecuvântări, sărbători, solidaritîţi cu Ucraina. Dar în 2020 tot el ne ameninţa că după sărbători vom avea înmormântări. Nu am uitat asta. Pentru că aşa ceva nu se uită. Hai să ne amintim: "Ca să fie foarte foarte clar ce am spus ieri și poate încă nu a ajuns foarte limpede la toată lumea – cuvântul de ordine este stați acasă. (…) Dragi români, indiferent ce vă spun unii și alții, eu vă spun același lucru pe care îl spun medicii, experții, OMS: Stați acasă! Altfel, după sărbători, vom avea înmormântări".
Nu am uitat nici maşina care se afla în treabă în Noaptea Învierii şi dădea ture de-aiurea pe Mihai Viteazu, doar ca să vezi tu girofaruri, nici maşinile "forţelor de ordine" care stăteau la pândă ca să nu apară vreun tupeist de credincios să se închine la biserica unde nu era primit. Apropo, cum suna atunci "Veniţi de luaţi lumină"? Cui se adresa? Că noi eram încuiaţi în case sun pretexte aiuristico-pandemice. 
Gata, e destul, azi ne-am mai văzut de-ale casei şi imediat începe Slujba Învierii. Apropo, de vreă trei ani încoace mă tot mir (cu bucurie) că Lumina aceea Sfântă mai coboară pentru noi, aşa-zişii credincioşi, de la Ierusalim. Înseamnă că mai avem o şansă.

Noaptea Învierii

Este, sau ar trebui să fie cea mai frumoasă noapte a oricărui creştin-ortodox care se consideră ca atare, pentru că Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare din calendarul creştin. Nu dau acum în chestii teologice, nu mă pricep la asta, dar pentru mulţi dintre noi, biserica este, de Înviere, doar un loc de unde iei lumină cumva şi de unde aduci, gratis şi cu ceva coadă, acele Paşti (pâinea muiată în vin), pe care le consumi dimineaţa, pe nemâncate, cu toată familia. Că după aia o dai pe droburi, ciorbe greucene, fripturi, mielul "aşa se mănâncă că Paşti fără miel nici nu-s Paşti, rachiuri, vinuri şi beri". Dar ce spuneam. Că şi anul acesta Lumina Sfântă a coborât deşi nu merităm şi că putem merge, noaptea, liniştiţi la Înviere, fără a încălca cine ştie ce reglementări stupide. Şi fără mască pe meclă, deşi unii încă o mai poartă, ceea ce e strict treaba lor şi nu au decât.
 
E frumos să ieşi noaptea, când şi vremea este prietenoasă. De Înviere, totdeauna este o noapte-zi la câtă vitalitate au străzile. Oamenii merg pe jos spre biserici. Maşinile circulă aproape (dar nu chiar) la fel ca atunci când e soarele pe cer. Ba chiar un autobuz uitat şi gol, circulă pe Mihai Viteazu. Vremea este aşa şi aşa, adică un fel de cald cu rafale de vânt rece. Mi-am amintit de "praful saharian" care a pătat unele maşini zilele trecute şi mă întreb de unde ar putea veni praf din ăsta dacă vântul bate tot dinspre nord sau vest sau est şi RECE. A, o fi un deşert prin Arctica, redescoperit de sub gheţuri graţie încălzirii globale, nu? 

Despre cum a fost de Înviere la biserică, tot cea de pe Mihai Viteazu, am scris. Cert e că atunci, de Înviere, vezi exact de ce a venit omul de acasă în toiul nopţii. Pe cei credincioşi îi remarci uşor, sunt la locul lor, nu stau la taclale în timpul slujbei, nu o iau pe repede-nainte când se dau Paştile şi rămân în biserică şi după ce iau acele Paşti. Pe restul? Păi pe cei care vin strict să ia Paşti, îi vezi cum sar din loc imediat ce umblă vorba că "se dă", ca în bunele vremuri când îţi lăsai sacoşa să-ţi ţină loc la coadă la carne. Pe cei şi pe cele care vin doar să-i vezi ce mijto arată de sărbători, la fel, că le vezi garderoba şi le miroşi dârele de super-parful şi vezi că primează machiajul şi mulajul plus că-s cu smartfonul în mână, transmiţând, live-uind, selfie-uind. Pe cei care vin doar că e cool noaptea să ieşi, îi recunoşti că sunti grupuri-grupuri, că vorbesc orice altceva şi sunt cam în plus în decor şi întră în biserică de ziic că intră-n mall. Pe puţinii care încă se ambiţionează să vină la biserică să se dea eo şmecherii universului, îi recunoşti şi pe ei imediat, că fac tot ce pot ca să atragă atenţia asupra lor. De regulă, sunt puberi de până în a X-a şi spre bucuria tuturor, stau la distanţă tot mai mare de biserici pentru că înăuntru nu-i bagă nimeni în seamă iar când îi bagă, sunt hâşâiţi.
Evident că nu au lipsit nici tradiţionalele aroganţe de pe carosabil. Dacă anii trecuţi băeţii cu maşinile propietate cum anungeau prin zona unde se cânta "Hristos a Înviat", cum sărea la maximum volumul la manele, acum moda a fost să faci fiţe cu frânele. Dar totul a mers fără incidente, chiar dacă am stat şi eu la o coadă consistentă la Paşti ascultând melodica căpăcelelor care săreau de la candelele aprinse. Hristos a Înviat, oameni buni!

Duminica Sfintelor Paşti

Cum mă trezesc, sau în fine, aşa spun eu aici, că de fapt a mai durat faza, mă duc la net să văd dacă a fost la Ucraină măcelul promis de ambele părţi care dădeau în avans vina pe ambele părţi. Dacă ruşii sau ucrainienii au sau şi-au bombardat bisericile proprii, aşa cum anunţau reciproc. Când colo, nimic. Deci minciuni propagandistice grupa mare, care te fac să îţi reconfirmi că, deşi preluate cu eutuziasm de ştiriştii-habarniştii, ambele părţi cam bagă minciuni grupa mare. În rest, doar o zi normală de război. Aflu aşa, plictisit, că ruşii nu lasă "apărătorii" de la fabrica Azovstal din Mariupol să plece. Nici pe civilii din  buncărele aceleiaşi fabrici. Nimeni nu se întreabă cum de au ajuns civilii alături de "apărători" când puteau de nenumărate ori să fugă din oraşul acela super-fantomă numit Mariupol. Mai văd un titlu efectiv candidat la Oscarul pentru titluri idioate: "Paște în România, dar cu gândul acasă". Nu e vorba e un cal sau o bivoliţă, ci de o ucrainiancă refugiată la noi care, nu, "paşte în România". Mă gândesc tot ma mult să meditez la jurnalism. Pe bune. 
A, în Franţa, aşa cum era de aşteptat şi trebuia, a câştigat Macron, nu Marine Le Pen care era "putinistă". A, am văzut poze cu Macron şi Putin în posturi "friendly" cât pentru o expoziţie? Noo se punee!!!! La cum merg alegerile de o vreme prin ţările pretins şi trâmbiţat democratice, mă întreb la ce se mai ţin alegeri, că oricum iese cine e ordin să iasă. Prilej ca politiienii noştri să sară cu limbile la dosul realesului din Franţa.
 
O vreme bună de plimbare, după nişte duminici în care cea mai recomandată activitate a fost statul acasă, din motive de vreme ostilă. Profit şi eu de oportunitate şi fug din lagărul urban Betonstadt mai spre marginile sale, unde, paradoxal, mai există copaci nedefrişaţi şi cărări neasfaltate. Adică zona aceea de pădurice dintre Zoo şi Sub Arini. Aici vezi cum omul, de orice categorie sau vârstă sau ocupaţie ar fi, este însetat de normalul naturii, nu de anormalul urbanului. Aleargă sau merge normal cu bicicleta. Stă pe bănci sau pe jos. Am văzut chiar persoane stând pe trunchiuri de copaci şi CITIND cărţi cu coperţi şi pagini din hîrtie. M-am încadrat automat şi eu în peisaj şi a meritat. Ba am văzut şi că în spatele bisericii din Valea Aurie încă mai există urmele fostului faimos ştrand cu apă rece. 

Diferenţa dintre natură şi urban o face şi zgomotul. În natură, auzi copaci, păsări, broaşte, vânt, frunze. În urban auzi maşini, maşini, ringtonuri de smartfoane, "bă fra' ", lătrat de câini în cartierele-stână. Aerul din pădure e mai respirabil decât cel dintre betoane. Iar Sub Ariniul nu e recomandat în zile de sărbătoare, că e la fel de înghesuit ca Eforie Nord în august iar când nu dau bicicliştii peste tine o fac trotinetiştii, iar dacă nici unii nici alţii, atunci vine un batalion de plimbăreţi de câini de talie mare cu evident fără botniţe, de te gândeşti justificat că e mai relaxant în autobuz. Tot la pas, dar mai târziu, prin cartier, savurez liniştea unei seri de sărbătoare. Oamenii sunt ori plecaţi, oir în case pe la mâncate şi beute, aşa că pe stradă e superb şi e trafic minim spre deloc. Mă gândesc că aşa s-au boierit sibienii încât au uitat chiar mersul pe jos, că trotuarele sunt foarte pustii. 

Altceva? Da, ştiu că mai e o zi de Paşti dar ne oprim aici. Unii în acea zi mai şi lucrează. A, uite am uitat de Paşti să merg la Târgul de Paşti. Noa. Poate data viitoare.