* În numerele 39-40 ale revistei România literară, ca niciodată, sunt prezenţi trei scriitori sibieni: Ioan Radu Văcărescu răspunde la ancheta: "Ce idee literară, ce inovaţie estetică, ce descoperire stilistică, sau de temă, sau de viziune, pe care le-aţi găsit în cărţile unui scriitor/unor scriitori, aţi fi vrut să vă aparţină?" La o întrebare atât de "îmbârligată", fireşte, răspunsurile au fost pe măsură. Al doilea pomenit este ocnerul Savu Popa, poetul nu restauratorul (!), care a câştigat Concursul de manuscrise pentru tineri scriitori de la Cluj, cartea lui urmând a fi publicată de Editura Şcoala Ardeleană. În fine, unul care a uitat să semneze, îl face varză pe criticul ieşean Şerban Axinte, care i-a recenzat cartea sibianului Radu Vancu. Citez fraza de sfârşit: "Indiferent cum ar fi poezia / rugăciunea lui Radu Vancu – din citate sunt semne că n-ar fi mare lucru de ea – comentariile lui Şerban Axinte, care se vor laudative, chiar ditirambice, sunt complet neavenite, aberante ş, mai ales, pentru o revistă ca Dilema veche (unde a apărut recenzia – n.n.) absolut jenante." Poate că insul are dreptate, dar de ce se teme să semneze? * Mi-a plăcut ce-a zis un arhitect sibian, Alexandru Găvozdea: "Trebuie să ne gândim ce are nevoie oraşul, nu doar ce ne-ar conveni să investim". Aici e buba, că, în ultimii ani, n-a mai existat un plan coerent în domeniul sistematizării, construindu-se la dorinţa beneficiarilor, conform principiului: "Cine plăteşte, comandă". (Nici nu ştiu, mai are Sibiul un arhitect-şef, ca pe vremuri?) * În tot Sibiul ăsta, nu se găseşte un cap limpede care să medieze conflictul care trenează de câteva luni la Filarmonica sibiană. Autonomia este ceva, iar debandada cu totul altceva. * Cică avem, un subprefect nou începând din 6 octombrie curent. Şi, care-i câştigul pentru sibieni? Între războaie, prefectura era o instituţie care se implica serios în toate domeniile vieţii judeţului. Acum, e o … casă, în care stau încuiaţi nişte conţopişti, ca să nu vedem noi că nu prea fac nimic. * Apropo, cei care au birouri cu ferestrele spre strada Andrei Şaguna n-au coşmaruri noaptea văzând ziua imobilele în ruină de vizavi? * Doamna Stela C. întreabă dacă s-a dat în funcţiune o cişmea în cimitirul din Sadu, cu prilejul sărbătoririi a 640 de ani de la prima atestare documentară a comunei? (dacă n-au, ar trebui s-o ia de la noi, pe cea de pe strada N. Bălcescu, din faţa Telefoanelor…) * Am mai auzit o sintagmă nouă: "medicina integrativă", care presupune "îmbinarea medicinei tradiţionale cu terapiile alternative şi complementare." Vorbe. * Nu ştiu ce afacere au făcut guvernanţii scumpind băuturile din comerţ, pentru că oamenii gospodari (şi… consumatori) cumpără struguri pentru vin şi prune pentru ţuică şi le produc acasă, licori bune şi ieftine. Din acest punct de vedere, băutorii de bere sunt dezavantajaţi, cea artizanală fiind mai scumpă decât cea din localuri. * Îmi place că, pe unde se deschide câte un şantier în Sibiu, se pune o tăbliţă, pe care scrie cine lucrează, ce lucrează, cine-i beneficiar, termenul de execuţie etc. Aşa-i tipicul, doar că de puţine ori se respectă, mai ales termenul de terminare a lucrărilor. Vă readuc în memorie doar Pasajul subteran de la Bulevard, dat în folosinţă înainte de a fi terminat şi arătând mai rău decât înainte de "renovare". Nu mai zic de Stadion, de Baia populară, de Secţia Clinică de Neurologie a Spitalului Judeţean etc. (Mă tem că, pe măsură ce se apropie alegerile, va fi readus pe tapet spitalul promis de doamna Daniela Cîmpean din 2018, care nu există decât pe hârtie!) C-aşa-i la noi obiceiul din străbuni: să vindem blana ursului din pădure.