Dar dincolo de chestiile "mari" ale eveni­mentului, care se tot învârt în jurul aceloraşi "parametri" ca "masa de Anul Nou", numără­torile inverse în piaţă şi "un superb foc de artificii" fără de care nimic nu se poate de la nunţi cu lăutari la super-evenimente culturale mondiale (la Sibiu nu, foarte bine!), sau "unde au petrecut vedetele", mai sunt şi chestii mai mici, mai de-ale noastre sau mai scăpate cu vederea. Ei, pe ele ne bazăm noi. Pe detaliile ce fac întregul. Că şi ele merită remarcate. Din nou fac precizarea că cele scrise aici au fost realizate în timp real, la acel moment.

30 decembrie – Republică, măreaţă vatră, clădită-n foc de bătălii

Nu atât din nostalgie cât din îndemnul de a nu uita, vă zic că în 30 decembrie, se aniversa proclamarea Republicii Populare Române,în urma abdicării forţate a Regelui Mihai I. Era mare sărbătoare în calendarul ateo-comunist, un fel de Crăciun al lor. Ceauşescu ieşea în public, ţinea o cuvântare interminabilă plină de cât de bine o duc românii sub conducerea înţeleaptă a lui şi a Partidului Comunist, care era de fapt tot el, cât de bine o vor duce mai încolo, cât va creşte nivelul de trai, producţia la hectar, toate calculate de tovarăşii statisticieni, părinţii şi bunicii celor care calculează acum valoarea inexistentului fizic/material salariu mediu pe economie. Tovarăşul era colindat cu "colinde laice" (adică NIMIC despre Naşterea Domnului Iisus sau despre Dumnezeu sau despre Sfânta Fecioară). Nişte tovarăşi îmbrăcaţi în ţărani pluguşoreau după un text comunistoido-pupincurist de genul:

"Anul care s-a-ncheiat/A fost mîndru şi bogat (cu "î" din "i", aşa se scria)/Am 'nălţat un imn ales/Pentru-al XII-lea Congres/Cîntând dragostea fierbinte/Pentru bravul preşedinte/Reales de-al ţării For/Şi de întregul popor…"

Apărea un Moş Gerilă şi un copilaş care efectiv nu înţelegea unde se află, înfofolit
într-un costum românesc ediţie de iarnă şi cu o diagonală din pânză cum poartă acum primarii tricolorul, pe care scria "Anul Nou 1900…"toamna.

Ziarele te încântau cu titluri ca "1954 – An de noi victorii", "Adunarea festivă cu prilejul celei de-a 6-a aniversări a Republicii Populare Române", "Se dezvoltă învăţământul în patria noastră"; "Bilanţ de victorii, perspective lumi­noase de viitor", "Oameni de nădejde ai zilelor noastre" (Scînteia, 31 decembrie 1953). Sau mai aproape de noi, "În preajma Anului Nou, TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, TOVA­RĂŞEI ELENA CEAUŞESCU, La mulţi ani pentru prosperitatea patriei socialiste, pentru pace în întreaga lume!". Sau "Republica măreţelor înfăptuiri socialiste", "REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA – stat al democraţiei muncitoreşti-revoluţionare", "Tovarăşului Nico­lae Ceauşescu, tovarăşei Elena Ceau­şescu, URAREA ROSTITĂ CU NEMĂRGINITĂ DRAGOSTE ŞI ADÎNCĂ RECUNOŞTINŢĂ DE TÎNĂRA GENERAŢIE: "LA MULTI ANI, IUBIŢI CONDUCĂTORI, SPRE BINELE, SPRE GLORIA ÎNTREGULUI POPOR!". (Scînteia, 31 decembrie 1987). Titlurile ultimei zile a Republicii, celebrată pe 30 decembrie 1988, sunau aşa în oficiosul Partidului, "Scânteia" (ulterior "Adevărul"): "În pragul Anului Nou, TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, TOVARĂŞEI ELENA CEAU­ŞESCU, din adîncul inimii, cu alese senti­men­te de dragoste şi recunoştinţă, urarea fierbinte a tinerei generaţii LA MULţI ANI PENTRU CONTINUA ÎNFLORIRE şI MĂREţIE A ROM­NIEI SOCIALISTE, PENTRU PACE ÎN ÎNTREA­GA LUME"; "Republica noastră- ţara cuteză­toarelor ctitorii socialiste"; "Tovarăşului Nicolae Ceauşescu, tovarăşei Elena Ceau­şescu, DIN ADÎNCUL INIMII, CU ALESE SEN­TIMENTE DE DRAGOSTE ŞI RECUNOş­TINţĂ, LA MULŢI ANI, CU FERICIRE PENTRU-A PATRIEI MĂRIRE!", "Vibrant omagiu, înflă­cărată urare". "O nouă dovadă a dragostei şi grijii pentru copii: SERBAREA "POMULUI DE IARNĂ""

Ziua Republicii 1988 oferea la cinematografe filme ca "Republica în sărbătoare. Timp eroic pe plaiuri de legendă", "Republică, măreaţă vatră", "Salutări de la Agigea" (l-am văzut, este fermecător de penibil) "Chiriţa în Iaşi", "Capcana mercenarilor" (bun, de Sergiu Nico­laescu), "Figuranţii", "Acţiunea "Autobuzul"" (un film cu partizani fascisto-legionari şi securişti de bine infiltraţi printre "bandiţi), "Miracolul", "Ultima vară la Portoroz ", ""Tatăl lui Serioja" sau "Unde rîurile curg repede".

30 decembrie, acum la Sibiu -Agitaţie şi pocnitori

La Sibiu e cald. Pe străzi e nebunia pre-Revelion, dar nu aşa de nebunească dacă o comparăm cu nebunia de pre-Crăciun. Nimeni nu-şi mai aminteşte cum îi aducea tatăl său "punga de la sindicat" (ca-n bancul ăla cu "Du-te deci la luptă/Şi de-o fi să mori/Vine Sindicatul/C-un buchet de flori") unde erau o portocală de dimensiune medie, o ciocolată, nişte napolitane, neapărat o "tablă" de glucoză (care era, totuşi, mai bună decât ce e acum sub această denumire, o rămurică de brad şi două-trei bomboane "de pom", pe post de "cadou de la Moş Gerilă".

Poliţia Română, comunicat: "La data de 29 decembrie a.c., poliţiştii Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti, împreu­nă cu procurorii D.I.I.C.O.T. – Structura Cen­trală, au organizat o acţiune operativă, într-un dosar penal, în care se efectuează cercetări pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de persoane şi viol. Astfel, au fost puse în executare 5 mandate de percheziţie domiciliară, în municipiul Bucu­reşti şi judeţul Ilfov, la locuinţele deţinute de persoanele bănuite. (…) În fapt, cele 4 persoane bănuite (doi cetăţeni britanici şi doi cetăţeni români) ar fi constituit un grup infracţional organizat, în scopul racolării, cazării şi exploatării, prin obligarea unor femei la crearea unor materiale cu conţinut pornografic, destinate difuzării contra cost pe site-uri de profil. Din aceste activităţi, ar fi obţinut importante sume de bani.

Persoanele vătămate ar fi fost recrutate de cetăţenii britanici prin inducere în eroare cu privire la intenţia de a întemeia o relaţie de căsătorie/concubinaj şi existenţa unor senti­mente reale de iubire (metoda loverboy). Aces­tea ar fi fost ulterior transportate şi adăpostite în imobile din judeţul Ilfov unde, prin exercitarea de acte de violenţă fizică şi constrângere psihică (prin intimidare, supraveghere constantă, controlul şi invocarea de pretinse datorii), ar fi fost exploatate sexual de membrii grupului prin obligarea la manifestări pornografice…". Adică, pe româneşte, este vorba de cei doi britanici, Andrew şi Tristan Tate, care sunt acum abonaţii "deschiderilor" de ştiri. Unii, mai conspiraţionişti, spun că chestia asta cu înhăţarea lor ar avea legătură cu faptul că unul din ei s-a luat de Greta Thunberg pe pagina ei de facebook. Oricum, tot timpul mă întreb cum de în ţara asta în care avem atâţia excitaţi de "justiţie nu corupţie"; pot trăi, mult timp şi bine mersi, atâţia cum le spune, "certaţi cu legea".

Că tot veni vorba de şmecherie. Metoda "Accidentul" fiind fumată (deşi mai pică fraieri în plasă), a apărut, evident în civilizatul şi argyelenescul şi alianţavesticul Cluuuuuuuj, "Metoda Sarmaua". Funcţionează aşa: targetul este femeia din ziua de azi, mult prea la lucru, mult prea ocupată cu chestii pentru a face "tradiţionala"  (şi multa, aici le dau puţin dreptate ecologiştilor care se plâng de risipă alimentară (deşi li se rupe de asta de fapt) masă de Crăciun cu toate cele din portofoliul lui "conform tradiţiei, de Crăciun se serveşte…". Aşa că apare un anunţ salvator, de genul că cineva, undeva, contra unei sume de bani nu modice dar nici să zici că "vaaai da' atâta costă?", face mâncare în locul tău: sarmale, platouri, chestii. Tu eşti fericită, zici că te-ai scos, contactezi persoana, bateţi palma, marci banul, total sau doar un avans, apoi, în ziua Z, zici că e gata. Ziua aia Z trece liniştită, dar tu nu. La numarul ăla de telefon răspunde cucu sau vocea aia la care îi spui de obicei "am apelat-o pe mă-ta", la adresa aia de bază nu se află nimeni. Deci. ţeapă. Nici măcar deosebit de deşteaptă, doar adaptată unei anumite nişe. Morala: comandaţi mâncare doar din locuri de încredere. şi daţi banii după ce vedeţi marfa! (revenire: aflu că persoana pare a mai fi tras nişte ţepe faine a la Cluj, cu închiriere de apar­tament pentru cei care mergeau la Untold…).

Nu se mai cumpără brad, ci vâsc. Bradul care s-a cumpărat îl vom vedea la gunoi după 7 ianuarie a.v. (anul viitor) Pun pariu că mulţi dintre cei care fac pe openmainzii pe reţele, care o ard pe ştiinţă, care fac mişto de oameni pe teme de religie şi râd de "expiraţii" care nu cred în mântuirea adusă de "verde" şi de inteligent artificială şi-au luat bucata de vâsc. De la noul stadion se aude un megamix întreg de cârâieli şi chirăieli de tot felul de păsări antipatice. A, e sistemul de "air warning" local, ca să nu vină porumbeii şi ciorile să spurce bunătate de "ctitorie a iepocii…". Sunt curios cât de încinsă va fi clima acolo la vară de la atâta tăblărie. Şi cât le va lua păsărilor "atacatoare" şi găinăţătoare să se prindă că acele cărăieli sunt doar înregistrate. Apropo de tăblărie, din faţa sălii Transilvania, monumentul închinat, după cum e numit, – "Viribus Unitis" – Puterilor Centrale din Primul Război Mondial, se cam înclină. Vedeţi că poate cade. Şi poate cade şi pe cineva, ca să citesc iar declaraţii că "nu ni s-a adus la cunoştinţă", "nu a fost de competenţa noastră", "un accident nefericit datorat schimbărilor climatice". Doar am zis, de restul se ocupă Viribus-ul, dacă mai slăbeşte din şuruburi.

Piaţa Volantă sau ţărănească, cum i-o mai spune, e deschisă. Oferta, destul de sărăcuţă decât e de obicei, dar tot găseşti câte ceva. Îmi iau şi eu nişte produse care antetează la amprenta de carbon, pentru că după ce am citit ce am citit, le consum cu plăcere cel puţin triplă. În drum spre casă, vă anunţ că porţiunea dintre str. N. Iorga şi Bd. M. Viteazu a fost reabilitată. Are şi spaţiu verde, şi e cam în pantă pe lateral. Dar nu mai clămpăne plăcile acelea de mozaic, care au fost scoase.

31 decembrie, ultima zi din 2022

Ultima zi din anul acesta. Sunt curios ce mai inventează ăştia să ne-o tragă la cap în 2023. În 2020 ne-au încuiat în casă şi ne-au mascat. În 2021 au ars-o cu vaccinul şi cu segregarea certificatului verde. În 2022 au dat-o cu războiul în Ucraina şi slava ei şi mai ales falsa criză energetică. Oricum naivul mapamondului să fii să te aştepţi la bine de la ăştia de acum încolo.

Bubuie petarde la greu în cartier, încă de ziua. De cum se lasă seara e şi mai şi. Ca de obicei, la mine în zonă, epicentrul bubuielilor este blocul de pe colţul Mihai Viteazu cu Rahovei. Se aruncă din balcon, înspre trotuar. Unul din punctele de tragere este undeva la etajul al IX-lea, unde identific minim doi puberi în balcon care tot lansează. A, ai căţei, alt animal sau copil mic? Mută-te undeva în Oltenia, unde nu e atâta civilizaţie ca la Sibiu. Iar când termină ăia, încep alţii. Fac poze la o ceată a unora  care nu depăşesc 13 ani şi plini de "Aşa băkoae!". Paradoxal, intră în acelaşi bloc de unde se lansaseră petarde anterior. Cum urcă, începe din nou tirul. Sunt curios cine le-a dat banii pentru atâta muniţie şi de unde au cumpărat-o, minori fiind.

Apropo de petarde, a fost arestat "Patronul celei mai mari firme de materiale pirotehnice din România", transmite pressalert.ro. Acuzaţiile: "evaziune fiscală şi comercializarea către publicul larg a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni". Aha. Bănuiesc că minorii ăştia care pocnesc printre blocuri sunt toţi pui de pirotehnicieni.

Altă ştire: Poliţia a confiscat 153 tone (!!!!) de "articole pirotehnice" (adică petarde, bubuitori), în valoare de peste 7,8 milioane de lei. Bănuiesc că tonele alea sunt o picătură într-un ocean de petarde. Că peste tot în ţara asta se bucuie. A, USR a avut o iniţiativă nereuşită de proiect de lege pentru interzicerea lor. Amuzant, având în vedere că ele SUNT INTERZISE prin legea regimului armelor şi muniţiilor. Deci ai ce aplica, dacă vrei.

Paradoxal, în scară îmi apar… colindători care cântă, lălăit şi fals, ceva despre Crăciun. I-am hâşâit pe un ton de a acoperit petardele şi cred că până la anul am pace, asta dacă nu se inventează obiceiuri de Valentines Day, 1 şi 8 Martie, Black Friday, Ziua Muncii sau Ziua fără tutun.

Ministrul Sănnătăţii, Alexandru Rafila, zice că îşi doreşte ca noi, (el a zis "românii") putem avea din nou încredere în sistemul de sănătate. E bine că ştim cu toţii că de Revelion trebuie să fie momente vesele, bancuri, anecdote, din astea de să râdă lumea. Adică după doi ani despre care nu mai zic ce, ca să nu mă tot repet, că "mişto" şi "bătaie de joc", omul vrea să mai avem încredere. Păi uite, după ce am râs bine, am băgat o tărie să fim tari în continuare, răspunsul meu este NU. Chiar dacă din sistemul de sănătate fac parte medici adevăraţi, nu doar "eroi" de facebook  sau supermedici superstaruri pe la TV. 

Ministrul Culturii, Lucian Romnaşcanu, are şi el speranţe că va fi nevoie de "eforturi suplimentare ale guvernanţilor". Pentru ce? Pentru ca  "fiecare cetăţean să simtă că nu este singur". Da, mai ştiţi piesa aia cu "Somebody-s Watching Me"? La câte camere de supraveghere avem, la cât ne spionează "device"-urile şi smarturile, a fi singur devine o dorinţă, nu o suferinţă.

Ministrul Virgil Popescu, cel al scumpirii energiei, spune că 2022 "a fost un an de răscruce" pe care crede el că l-a trecut cu bine. Aşa a zis "pe care cred că l-am trecut cu bine". Păi tu poate da, domnule ministru. Noi aşa, mai greu.  

Presa sovietică, pardon progresistă, face mare tam-tam că Biserica Ortodoxă cică "a pierdut" peste două milioane de credincioşi în zece ani. Iar 1% din români se declară atei. Păi să-mi bag picioarele, înseamnă că toată 1 aia la sută sau tot 1 ăla la sută se adună să comenteze la mine ori se adună exact unde sunt eu pe reţele? Oricum, respect opţiunea lor, dacă lasă în pace opţiunea mea. Dacă, nu, asta e, să facă faţă şi ei cum- cât pot…

Asta e cred că ştirea zilei: "Cunoscut trapper, prins de poliţişti după ce ar fi rănit un bărbat cu o sabie în Bucureşti" (G4Media). Adică "un bărbat a fost tăiat cu o sabie (…) de către un individ cunoscut". Apoi a fost identificat ca fiind un trapper cunoscut, zic de agresor.

Acum, că am căutat cu goagle ce e aia trapper şi am aflat mărturisesc aici că mi se rupe la fel de intens în 14 decât dacă nu aş fi ştiut. (adică e un fel de rapper dar în alt fel). Prima frază demolează  epitetul "cunoscut". Dacă nu îţi pasă ce e trapperul care cântă trap (v-am spus că muzica a murit, aţi zis că-s pesi­mist şi cinic) evident că expresia "cunoscut" îţi sună mai comic decât sceneta aceea cu Toma Caragiu şi Mircea Diaconu cu "n-am găsit altă rimă". G4Media ne ţine şi în suspans, că mara­mite "nu a fost dezvăluit numele trapperului". Şi dacă se dezvăluia, pe cine interesa?

O altă ştire simpatică este cea despre cum guvernul românesc va plusa cu 56,7 milioane lei cheltuielile cu hrana şi cazarea refugiaţilor ucraineni. Ca mulţumire, Ucraina tocmai i-a tras-o olecuţă minorităţii româneşti de acolo. Apropo de refugiaţi, am văzut zilele astea un Lexus superb cu număr ucrainean şi mi-au dar lacrimile de compasiune. Dar totuşi, mă bucur de fiecare dată când văd bărbaţi în toată firea vorbind ruseşte sau ucraineşte, care au ales să nu fie ucişi în războaie tâmpite.

La televizor, Fuego cântă şi el, alături de orchestra Fraţiror Advahov, pe TVR 2, "Cântă cucu-ntr-un brăduţ, de răsună-n Cernăuţi". Destul de subversiv, având în vedere că este vorba de oraşul "Chernovţi" din Ucraina, bă revendicatorilor teritoriali care sunteţi putiniştilor!. Şi la cât de români au rămas cei de acolo, cântecul e mai mult tot pentru românii de aici şi poate, câţiva moldoveni din fosta Basarabie care mai visează unirea cu noi aşa, de facto, nu ca state separate în UE să ajungă şi ei mai uşor "dincolo". Nefiind de ajuns, o solistă vocală din Moldova cântă şi ea ceva despre "Bucovină cie-ai păţât": Pe bune, alo, trebuie protestat pentru un astfel de spectacol subversiv. Cum adică "Bucovina!" Nu există nicio Bucovină!

Intru pe un webcam de la Piaţa Mare. Lume multă, e ful, nu mai e loc de nimic. Intru pe alt webcam, tot de acolo, dar din alt unghi. Nu prea e înghesuială, e liber dar e partea de piaţă de unde nu se vede scena.

Revelionul, pe scurt

Seara, mergem la biserică. Despre cum a fost acolo, vezi ştirea pe această temă. Despre cum a fost până acolo, aţi văzut filmele alea de război cu grupuri de militari care merg prin-tr-un oraş devenit câmp de luptă? Cum merg ei aşa, atenţi la fiecare fereastră, cum fac semne cu mâna că "stai", cum mai fac câţiva paşi se uită în toate direcţiile şi merg în locuri unde pot să "take cover"? Cam aşa mergeam pe stradă, în vreme ce deja se puşca de voie, pe uliţa bulevardului. La biserică a fost frumos ca de obicei. Chiar dacă la fel ca de obicei, la miezul nopţii năpădesc ăia cu petarde şi le aruncă în curte şi la intrarea în sfântul lăcaş. Este un contrast interesant între liniştea dinăuntru şi demenţa acută de afară. Şi de fiecare dată se termină la fel: pocnitorii pleacă, biserica rămâne. 

La ieşire, Sibiul are atmosfera unui oraş aflat în plin război. Aerul îmbâcsit de fum, miros persistent de praf de puşcă, de pe la balcoane, unii de pe Mihai Viteazu aruncă cu petarde pe trotuar, pe lângă oameni care ies din biserică. Ceva mai încolo, printre blocuri înceţoşate, câteva familii reunite le arată şi ele copiilor cum se puşcă. Ajung acasă. La televizor, Fuego nu şi-a încheiat concertul, dar cu răbdare şi ceva bere, las să treacă, până ajung la, pe TVR1 sau pe TVR2, partea cu glumele "retro", favorita mea din fiecare an. Anul ăsta e un fel de dramatizare cu unii blocaţi într-un lift, care din timp în timp, se întorc la faze cu umorul de altădată, intenţionat parcă pentru ca tu să sesizezi diferenţa dintre calitatea hazului de sub cenzura comunistă şi confuzia şi starea de nesărat a ceea ce acum e numit umor. Apropo, am auzit că unul de la Las Fierbinţi a fost prins cu ceva substanţe din astea de te fac la cap. Păi cum, tocmai eroii serialului care te îndemna să te vaccinezi?

1 Ianuarie – Ziua de relaxare

Ziua în care, în toată România nu se petrece nimic. Se doarme, se zace, se mănâncă, se la mulţi ani Vasile, se bea. Afară sunt 16 grade. Aud că unii s-au şucărit că TVR a difuzat concertul de Anul Nou de la Viena. De ce? De Schengen. Ca să vezi, uite aşa îmi devine simpatică şi manifestarea asta de care
m-am desolidarizat când vedeam că toată snobilimea o dădea pe "ce superb" deşi în afară de Dunărea Albastră şi aia la care se bate din palme la final de-i spune "nuştiucum marş" nu prea pricepea decât că e ceva cu Viena şi Strauss (unul dintre cei trei, sau toţi, nu contează).

OK, încă o mostră de şifonare din asta la comandă politică şi devin fan al Austriei, al drăguţului de Împărat, al şniţeluiui, pretzelului, al croisantului, al lui Falco, al trupei "Opus" cu "Laif is laif" care a rupt topurile în 1984, al lui Joseph Schmidt, tenorul austriac mort în lagăr pentru că era evreu, şi a cam tot ce e austriac nu piere. Dar să revenim, cu Vienă sau fără,
1 Ianuarie e ziua în care aşa cum eşti, aşa vei fi şi îţi va fi tot anul. Ţi-e greaţă de la abuzul de cărnoase, eşti cheaun că ai petrecut cumva toată noaptea, te dor ochii de la live-urile făcute în noaptea dintre ani, ţi-e somn, vrei bere că nu ţi-a ajuns, eşti pe zeamă de varză că prea ţi-a ajuns,  eşti ruptă de oboseală că ai tot tras cu făcut mâncare umblat după mâncare, ai avut sărbători la pachet, Crăciun, Anul Nou, deci aşa vei fi tot anul.

Asta dacă crezi în chestii din astea, că eu nu. Oricum eu azi am scris astea. Înseamnă că o să scriu tot anul, nu? Hai pa. Nu mai am chef, e târziu iar pe tv e Dem Rădulescu cu aia cu "merge banda", care e genială.