Este o plantă erbacee, care atinge înălţimea de peste o jumătate de metru, având o tulpină neramificată. Frunzele sunt penat sectate, cu incizii inegale, pe dos având o culoare albă-argintie. Înfloreşte alb, sub formă de inflorescenţă, cu un miros plăcut. Înfloreşte din iunie până în august. Creşte prin fâneţe, luminişuri de pădure. Conţine puţin ulei eteric, flavonoizi, tanin, mucilagii, acid salicilic şi alte componente. Planta are proprietăţi emoliente, antidizenterice, antispastice, antihemoroidale.
Are efecte în gută, reumatism, sciatică şi edeme.
Se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de flori uscate peste care se toarnă o cană de apă clocotită. Se acoperă 10 minute. Se strecoară şi se bea cu intermitenţe în cursul unei zile. Se poate ajunge şi până la două ceşti pe zi. În caz de febră şi răceală, se vor bea una-două ceşti pe zi. Filipendula ulmaria este folosită în homeopatie, la tratamentul sciaticii şi reumatismului articular.
Nu se va supradoza, deoarece produce dureri de stomac şi vomă.