Suntem creştini dar avem tradiţie care spune că…

Noi românii ne considerăm, chiar oficial, creştini încă de la începuturile nostre ca popor, creştinaţi direct de Apostoli. Aceasta până la capitolul în care dăm credinţa creştină la o parte şi facem precum "tradiţia spune că". 
Toată acea tradiţie este, în fapt, o culegere de aberaţii, de superstiţii şi de obiceiuri care, chiar dacă sunt "din străbuni", de la daci, de la cei de dinainte de daci, de la atlanţi (cei din Atlantida, nu cariatizii!), nu au nimic comun cu creştinismul. Dar a rămas aşa, "ca să hie", vorba ardeleanului, în memoria colectivă a noastră, cei super-creştini. Afli astfel că, în noaptea de ajun, trebuie să laşi gunoiul în casă pentru că de-l arunci îţi arunci norocul ("norocul" altă chestie foarte creştinească). Că tot atunci nu e bine să dai ceva cu împrumut (doar atunci? Nu ştiţi vorba aia tot românească: "cînd îi dai,s e bucură, când îi ceri, se supără"? E valabilă tot anul). Că nemăritatele îşi vor vedea "ursitul" (altă tâmpenie) dacă pun la fereastră bucăţi din mâncarea preparată pentru Crăciun. Sau dacă pun sub pernă săpunul şi piaptănul. (De fapt "ursitul" ăla e decis en gros si en detail de părinţii părţilor, că dacă spunea fata ca nu-l vrea pe ăla decisu' ci pe ăla ursitu', o rupea tată-so în bătaie) De Crăciun nu bei rachiu, că e băutura diavolului (Asta spune-o ardelenilor. Dar te poţi face praştie şi rupe tot, din vin, care e OK). Ungi uşile cu usturoi, ca să nu vină duhurile /chiar dacă ai în casă icoane şi candele şi credinţă de stâncă, tot usturoiul e soluţia). De Crăciun te speli pe faţă cu apă în care pui o monedă de argint, pentru ca să fii frumos, curat şi strălucitor ca argintul (dacă asta nu e vrăjitorie, atunci ce e?). În Ajun, pui pe masă mâncare ca să mânânce morţii din neamul tău. (morţii nu mai au trup, deci nu le e foame) 
Bun, nu cred că acum, la 2023, mai e o cantitate de persoane care să mai ţină aşa ceva, dar e destul să vezi cum, cu o obsesie bătând spre stupiditate repetitivă, presa publică aberaţiile acestea, laolaltă cu fraza idioată cu "creştinii ortodocşi sărbătoresc", de parcă ortodocşii ar fi cine ştie ce trupă de câţiva ciudaţi pitoreşti, uitaţi prin munţi. 

Ce e creştin în toate magiile acelea? NIMIC. Ce legătură au cu Naşterea Domnului? Una minimă. Eşti mai creştin, mai pe placul lui Dumnezeu, dacă te ţii de ele? Nu cred. E mai degrabă o corcire de păgânism şi creştinim ce a caracterizat poporul român încă de la creştinarea lui. Şi nu doar poporul român, că toate popoarele au "tradiţii" din acestea. OK, sunt interesante pentru istorici, etnologi, folclorişti, dar ar fi bine să rămână în limita sferei ştiinţifice şi scoase afară complet dn viaţa noastră, dacă ne considerăm şi chiar ne mândrim cu faptul că suntem mai creştini decât alţii.
A, apropo, stupidă este şi expresia aceea "Crăciun MAGIC", ce o vezi şi o auzi şi ţi-o fălfăie până la plictiseală. Magie înseamnă vrăjitorie. Naşterea Domnului nu e o "magie". A, că îţi zboară ţie banii din buzunar în pieţe colorate unde plăteşti super-preţuri, da ar fi o "magie". Dar sărbătoarea Crăciunului nu are ceva comun cu vrăjitoria. Nu e halloween.   

Sărbătoarea becurilor şi a shoppingului

O sărbătoare care e detaşată aproape complet acum de cea a Naşterii Domnului este Crăciunul actual, mai ales din oraşele mari, cu fiţe de metropolă. Ia mergeţi în târgurile acelea de Crăciun, care s-au deschis încă de toamna. E ceva creştin în ele? O icoană pusă oficial undeva? MĂCAR ieslea aceea furgăsită de la romano-catolici, ca să se vadă că e copypaste după germani? E vreun restaurant, magazin, super-hiper-giga market cu vreo minimă referire la creştinătatea sărbătorii? Vreo vitrină? Intraţi pe tv, pe net, ascultaţi la radio, ia să auzim, e ceva, minim, despre Iisus, Fecioara Maria, Iosif sau Dumnezeu? Nu. 
Avem în schimb o beţie de lumini de orice fel, din orice sursă şi de orice fel de culori, chiar dacă, în paralel, se bate apa-n piuă repetitiv cu economiile la curent şi cu sustenabilitatea aia de limbă de lemn "verde". Avem Moşi Crăciuni sub orice forme, de orice dimensiuni, schematici, copilăroşi, caraghioşi, blânzi, eroici, dinamici, bonomi, slabi, obezi, 2D sau 3D, mici, mari, gigantici, infimi. Brazi naturali, artificiali, din preşuri, din plastic, scheletici, din placaj, din carton, chiar naturali. Jerbe, coroniţe, globuleţe, steluţe, fundiţe, beteală, becuri, leduri, statice, clipitoare, dinamice, de dacă te uiţi la ferestrele propriatarilor ai impresia că acolo e o discotecă de anii '80-'90, măcar de ar fi aşa ceva. Evident că moşii Crăciuni au, de când ne-am americanizat şi noi (aşa cum secolele trecute ne grecizam, turceam, rusificam, franţuzeam, germanizam) neveste numite Mary Christmas, reni stupizi şi spiriduşi care lucrează până la epuizare, ca în fabricile "investitorilor străini" de la noi, la împachetat pachete pe care în curând le vor trimite prin curier, că Moş Crăciun nu mai e cool. Interesant e că anul acesta "Crăciuniţele" cu chiloţii la vedere au cam pierit din peisaj. Dacă stai să te mai gândeşti o dată, parcă de la pandileală nu mai e imaginea asta prin spaţiile publice.
 
Pe străzi avem definiţia în natură a expresiei "ca la nebuni". Toţi sunt grăbiţi, toţi sunt obsedaţi să cumpere orice pentru sărbători, deşi e vorba doar de DOUĂ zile de sărbătoare în care în principiu nu e deschis peste tot. Se circulă haotic, ca în Asia de Sud-Est, se cumpără în cantităţi enorme şi nu se ştie cât de necesare. Crăciunul a devenit o zi de ospăţ apoi una de zăcut după ospăţ. Nu mai e vorba aproape de nimic, cum să zic, sfânt în asta. Nici măcar colindele lui Hruşcă sau cele "folclorice", la fel de tradiţionale ca muzica tehno sau sesiunile de DJ-i nu mai salvează aparenţele. Sunt atât de repetate oriunde încât, în loc să-ţia ducă bucurie, îţi fac reacţii adverse, mai ales că sunt cântate de la Ziua Naţională încoace.  

"Jesus is the reason" sau cim luminile nu pot înlocui Lumina

Este o vorbă, tot de la americani, dar care nu a avut succes la noi, fiindu-ne mai drag renul Rudolf şi "colinda" Jingle Bells: "Jesus is the reason for the season". Adică "Iisus este raţiunea pentru sezon(ul sărbătorilor)". Adică nu faci sărbătorile doar de dragul sărbătorilor, în aşa fel încât cum susţin correctneşii, "să nu se ofenseze cei de alte credinţe". În general cei de alte credinţe nu se ofensează, în cel mai grav caz, le e indiferent ce sărbătoreşti tu, creştinul, aşa cum şi creştinilor le sunt indiferente sărbătorile lor. Acum, pe bune, vă ofensează Kurban Bairam? Sau Rosh Hashana? Sau naşterea lui Budha? Sau Niisame Sai, sărbătoarea toamnei la japonezi? Nu. Ei, aşa e şi la ei. Cei mai ofensaţi de sărbătorile religioase în general şi mai ales creştine, şi mult mai ales ortodoxe, sunt sectanţii de la ateişti, care se agită în mod public şi fac, periodic, urât, proproţional cu importanţa "de masă" a sărbătorii, Zic sectanţii ateişti pentru că sunt şi atei care nu fac atâta gălăgie publică, ei nu cred şi nu sunt deranjaţi de cei care cred. Deci asta cu ofensarea altora prin sărbătoarea mea, este, am impresia, o chestie artificială şi întreţinută artificial, pentru a promova la modul general ne-credinţa.
 
Dar, ca şi la Paşti, şi la Crăciun, Jesus is the reason. Şi tocmai El este ignorat, lăsat dincolo de gardul pieţelor îmbibate de muzici, de urări cu "x-mas" în loc de numele Lui, (chestia cu "X" care e "H" în greacă deci tot vorba de Hristos e, hai pe bune, nu ţine, nu suntem tâmpiţi), scos din casele noastre, petru a idolatriza "efectele" sărbătorii Naşterii Domnului: brazi, animale de tracţiune, moşcrăciuni, spiriduşi, mâncare, băutură, cadouri, becuri colorate care dau lumină dar nu Lumină, şi liberele date de guvern. 
Mulţi veţi spune "şi ce vrei să facem, să nu ne distrăm, să nu mai mâncăm, să nu mai facem cadouri la copii, să stăm toată familia în rugăciune şi cântând colinde ca la biserică?" 
Nu. Doar să nu uităm ce sărbătorim de fapt. Şi pe cine. Crăciun cu bucurii, cu linişte afară şi înăuntru tuturor!