Pandemia a scos la iveală probleme pe care sistemul medical nu le cunoștea. Dincolo de boală, neajunsurile din sistem s-au văzut mai bine ca niciodată. Și ele au făcut ca multe cadre medicale să se infecteze. Așa a devenit COVID-19 boală profesională.

Pentru că toate cazurile ajungeau la spital și, cel puțin în prima fază a pandemiei, toate erau izolate la spital, a fost doar un pas până când multe din cadrele medicale au intrat în colaps. În sistemul medical și cel al asistenței medicale, riscul de îmbolnăvire profesională pentru asistente medicale și pentru îngrijitoare curățenie, în unități de asistență spitalicească a fost maxim. Unul dintre cazurile cu COVID-19 declarat ca boală profesională s-a soldat cu deces la Sibiu, iar alt caz a dezvoltat complicații pulmonare de tip fibroză.

Personalul medico-sanitar și auxiliar din spitalul-suport COVID-19 a fost cel mai afectat de îmbolnăvirea la locul de muncă.

Aproape 17 din 100 de cazuri de COVID-19 de la Sibiu au fost la personal din sănătate

Incidența bolii în județul Sibiu, la începutul lunii iunie 2020, a arătat că 16,9% din cazurile cu COVID-19 s-au înregistrat la lucrătorii din sănătate (majoritatea cazurilor la asistente medicale), în timp ce ponderea la nivel național era de 14,6%.

„În același loc de muncă pot fi ocupații cu niveluri diferite de risc, prin urmare evaluarea riscului de îmbolnăvire trebuie să ia în considerare mediul de muncă, sarcina de muncă, pericolul și resursele disponibile precum echipamentul individual de protecție”, se arată într-un raport al DSP Sibiu, făcut public în ședința de Colegiu Prefectural.

Cum a devenit COVID-19 boală profesională

Au fost luate în calcul foarte multe situații înainte ca boala să devină una profesională. A fost nevoie de evidențe epidemiologice privind relația expunere ocupațională – efect asupra sănătății lucrătorului, s-a realizat ancheta epidemiologică și s-a luat în calcul fișa de supraveghere a cazului.

Rata absenteismului medical datorat COVID-19 a fost semnificativă – 569 zile pentru cele 22 cazuri de boală profesională.

De asemenea, a avut 6,5% pondere în morbiditatea generală la nivelul județului.

Ierarhia vârfurilor de morbiditate cu în rândul lucrătorilor s-a modificat față de anul 2019 prin creșterea alarmantă a absenteismului datorat tumorilor maligne, comparabil cu absenteismul datorat bolilor respiratorii.

Recuperarea capacității de muncă după această boală profesională va trebui să aibă în  vedere cele 3 definiții ale COVID-19, și anume forma acută (≤ 4 săptămâni), forma simptomatică evolutivă (4-12 săptămâni) și sindromul post-COVID-19 (≥ 12 săptămâni).

Medicul de medicina muncii, în special la nivelul clinicilor de profil, va trebui să dispensarizeze cazurile. În anul 2021 s-au evidențiat complicații la lucrătorii din sănătate infectați în anul 2020 (de ex. fibroză pulmonară). Se pune problema evidențierii și a monitorizării acestor complicații, prin conlucrare multidisciplinară.

Problemă de rezolvat în județul Sibiu este legată de asigurarea continuității compartimentului clinic de medicina muncii din Spitalul Clinic Județean de Urgență prin angajarea unui medic specialist.

Cele mai multe cazuri sunt la asistente

Distribuția COVID-19 la lucrătorii din sănătate este asimetrică din punctul de vedere al ocupațiilor și al unităților sanitare, proporția semnificativă a infecțiilor fiind la asistentele medicale din spital, potrivit raportului citat.

„Supravegherea epidemiologică a populației angajate din județul Sibiu furnizează atât date, cât și cadru operațional, prin analize sistematice în dinamică, interpretarea distribuției și tendințe ale îmbolnăvirilor profesionale, indicând o comutare de pe intoxicațiile care au dominat secolul 20 pe infecții predominante la începutul secolului 21, în special la personalul din sănătate, în timpul epidemiilor sporadice de varicelă și rujeolă și, recent, în timpul COVID-19 pandemic. În acest context este nevoie de următoarele acțiuni: dezvoltarea altor componente ale medicinii muncii, cum ar fi epidemiologia  ocupațională, pentru a face față noilor riscuri la locul de muncă; asigurarea cu resurse umane de specialitate a tuturor structurilor de medicina  muncii din sistemul public, în particular a compartimentului clinic din SCJU; recunoașterea cazurilor de infecții profesionale la personalul sanitar; conlucrare multidisciplinară pentru reevaluarea riscurilor de accidentare și  îmbolnăvire profesională, precum și monitorizarea cazurilor cu COVID-19 pentru managementul complicațiilor și al sechelelor, prin recuperarea capacității de muncă și implicit reducerea absenteismului medical”, se arată în raport.

Cunoaşterea numărului de boli profesionale şi frecvenţa acestora în diferite sectoare de activitate şi profesii stă la baza monitorizării şi a implementării acţiunilor de prevenire, începând cu identificarea tuturor riscurilor și a grupurilor-țintă expuse.